Interviu cu Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară (II)

Revenind la hipermarketuri, există prezumția că între aceste mari lanțuri de magazine există și înțelegeri comerciale pentru că, totuși, ”stabilitatea” extraordinară a prețurilor după ce au lichidat concurența micilor magazine este absolut ciudată.

Da. Și să știți că – poate nu este un exemplu foarte bun, pentru că nu poți să mergi neapărat pe ideea unui cartel, judecând după unul sau două produse –, dar mie mi s-a întâmplat, în urmă cu câțiva ani de zile, să cumpăr la promoție, dintr-unul din hipermarketuri, un cuptor cu microunde pe care la alt hipermarket l-am văzut la alt preț, iar alt produs, spre exemplu, o hotă, era invers, asta era promoție la celalalt retailer, și deci…

Fac acest joc și sunt convins că fac o înțelegere, mai mult decât atât, eu am atras atenția de câte ori am avut ocazia ca la aceste promoții să fim foarte atenți în momentul în care plătim la casă, pentru că pe raft scrie promoție și reducere 10%, spre exemplu, și te trezești la casă că plătești prețul întreg. În unele situații, nu în toate.

Păi de ce să fim atenți? În contabilitate este prețul de promoție… aici ANAF-ul ar trebui să fie atent, asta e evaziune fiscală și banii se tranformă în cash.

Dacă instituțiile statulu și-ar face datoria… Am spus că noi trebuie să fim atenți, pentru că până la urmă e mai important banul pe care îl scoatem din buzunar și-l dăm aiurea pentru niște șmecheri.

Eu m-am luptat de multe ori cu acest fenomen… de exemplu, la Auchan Crângași, am văzut un anumit preț la raft, și altul la casă. M-am dus la Informații și acolo mi-au dat banii în mână fără nicio discuție, nici măcar n-au mai făcut tăiere de bon.

Uitați-vă în general la prețurile și la politicile pe care le practică la importuri. Avem companii multinaționale în industria alimentară. Deci, ele produc în România. În același timp, importă același tip de produse din țările de unde provin.

Să luăm, de exemplu, o societate de produse lactate. Care face unt în România, face smântână în România, dar le importă și din țara de proveniență. Un pachet de unt importat din, să zicem, Franța, vândut pe raftul din România, are preț mai mare la noi. decât în Franța.

Cât despre dublul standard…

Da, s-a dovedit fără putință de tăgadă acum, în ultima perioadă, că există acel dublu standard, cu produse făcute pentru noi la o calitate alta decât cea normală . Mă întrebau la un moment dat, niște ziariști, ce trebuie făcut. În afară de o lege, care trebuie să fie foarte clară și să pedepsească astfel de lucruri, ar mai trebui, ca parlamentarii noștri europeni să bată cu pumnul în masă, să urgenteze… fiindcă discuții despre de un asemenea proiect de lege există deja de ceva vreme.

Așadar, să urgenteze apariția unei legi foarte clare și, mai mult decât atât – mi se pare foarte simplu – să se elimine de pe ambalaj eticheta cu produsul este pentru România, Ungaria, Polonia, Cehia. Nu dom’le, de ce să scrie pe produsul ăsta România, Ungaria, Polonia, Cehia și, în alte situații, pe același produs să scrie Franța, Italia, Germania, Austria?!

Diferențele de preț apar foarte clar la parfumuri, la produse de uz casnic gen detergenți etc., etc. Este o deosebire poate, la o cantitate de 10 kg., spre exemplu la un detergent, să dai doi euro mai mult dincolo decât în România, dar vreau să vă spun că acea calitate face diferența clară, adică ai un câștig mult mai mare la un detergent pe care dai doi euro mai mult în străinătate.

În sensul că folosești cantitate mai mică, spală mult mai bine… Eu am observat în urmă cu foarte mulți ani de zile, când îmi mai permitea timpul să particip la tot felul de congrese de-ale noastre sindicale în Europa și plecam cu mașina… mai cumpăram un detergent și-l aduceam acasă. Am avut ocazia să cunosc un director pe Europa de sud-est, de la o firmă foarte mare, și am întrebat de ce.

A început să râdă și fiindcă eram la o chestie, de-asta, mai câmpenească, mi-a spus: pentru că veniturile românilor sunt mici și atunci nu punem procentele normale, le reducem, ca să facem un preț pentru România. Or, nu mi se pare deloc normal. Noi nu suntem groapa de gunoi a nimănui și nu suntem nici sclavi pe plantație.

Nu suntem?

Nu dorim să fim.

Dar, odată cu renunțarea la dublul standard, asta n-ar duce imediat la creșterea prețurilor?

În mod normal eu n-aș crede că s-ar putea, deoarece reacția populației din ”țările dezvoltate”, cum spunem noi, din Europa, vine imediat. Adică în momentul în care ar simți niște creșteri de prețuri substanțiale în momentul eliminării dublului standard, ei ar reacționa. Dar… dacă e vorba despre creștere prețurilor la noi, atunci se dovedește hoția…

Aici există reguli economice clare, deci produsele alimentare nu sunt ”elastice” așa se cheamă, ”elasticitatea prețurilor”… pentru că odată cu creșterea prețurilor scade consumul și, în momentul acela, comercianții sunt obligați să revină. Pentru că, altminteri, oamenii s-ar abține de la anumite produse…

Să revin puțin la preparatele din carne. O parte din procesatorii noștri au cerut, în urmă cu ani de zile, eliminarea standardelor naționale pentru produsele din carne. Ce însemna asta? Aveam o gamă de produse: salam de vară, salam de Sibiu, mușchi file, kaizer etc., fiecare din ele având o rețetă foarte clar stabilită: STAS. Acuma și-au dat seama că este nevoie de aceste STAS–uri și cer reintroducerea acestora. Dar ce și-au zis ei la momentul respectiv: măi nene, facem noi standardele de firmă. Foarte bine. Deci tu poți să-ți faci ce salam vrei, îl numești Găbiță și ți-l vinzi pe piață, dar nu vii cu salam de vară de la firma X la 18 lei kilu, cu salam de vară de la firma Y cu 25 de lei kilu și cu alt salam de vară la 45 de lei kilu.

Pentru că este foarte clar că diferența nu poate să existe decât din rețetă. Or, ala nu mai e salam de vară, este cu totul și cu totul altceva. Și atuncea, vizavi de prețuri, eu, până la urmă, pot să-mi aleg de pe piață – fie că discut despre mâncare, fie că discut despre detergent, despre parfumuri sau despre produse cosmetice, în general – pot așadar, să-mi iau ce consider eu, știind ce conține produsul respectiv. Dar una este să mănânc un salam de calitate, care are un conținut de carne de 60%-70%, și alta să mănânc unul care are emulsie de șorici 70%!

În România nu există clasă de mijloc, există doar clasă săracă, 80%, și clasa celor bogați, hai să nu spun 20%, probabil că există un 5%-7% clasă de mijloc… și atunci diferența asta între majoritatea populației și o mică parte care își pot permite orice, este foarte mare și nu mi se pare corect să faci o asemenea diferențiere la alimente. Pentru că, încă o dată, un minim de standard vizavi de sănătatea populației trebuie respectat.

Discutam mai devreme: păi dacă-i dau unui om emulsie de șorici și slănină într-un salam, 80% să spunem, normal că îl îmbolnăvești pe amărâtul ala, care n-are bani să-și cumpere altceva. De altfel, eu sunt pentru dreptul de a ne face o dată pe an niște analize, pentru că în momentul de față plătești asigurare de sănătate, dar dacă te duci la un spital sau o policlinică te programează și s-ar putea să dispari până-ți vine rândul… iar dacă te duci la o instituție cu plată, acolo constați că n-are decât o săptămână bani de la CAS și, în rest, trebuie să-ți plătești din buzunar…. Păi, dacă n-am dreptul la niște analize minime, atunci de ce mai plătesc asigurare de sănătate? Și, în felul ăsta, am reduce, poate, internările în spitale, am reduce consumul de medicamente… ori, la noi, interesul mai mare pare a fi acela de a cumpăra medicamente.

Nu cumva or fi tot multinaționalele?

Producția de medicamente este o altă zonă care s-a distrus în România. Ca multe altele. Dar dacă te uiți pe o stradă de câțiva kilometri, și pe dreapta și pe stânga, la parterul blocurilor, ce vezi? Farmacie lângă farmacie, bănci și jocuri de noroc. Înseamnă că se câștigă bani foarte mulți cu medicamentele, înseamnă că suntem un popor bonav.

Suntem un popor care adoră să înghită pastile.

Pentru că la televizor, din cinci în cinci minute vezi reclame la medicamente.

Care sunt interzise prin lege în toată Europa, fiind permise doar cele la suplimentele alimentare. E o lege, și cu toate astea, CNA-ul nu sancționează încălcarea ei.

Revenind, distrugerea eu cred că s-a făcut în masă, sunt multe domenii despre care se poate vorbi și care fac parte din industria alimentară… V-am spus, din 33 de fabrici de zahăr mai sunt patru, abatoare nu prea mai există, importăm aproape 90% din necesarul de carne de porc, importăm vită în cantitate mare, pentru că nu avem ferme dezvoltate pentru creșterea vitei de carne, se pare că începem să importăm și carne de pui deși aici am avea potențial, importăm lapte, pește importăm în totalitate pentru că nu mai avem vase de pescuit… Aduceți-vă aminte că peștele era mâncarea săracului, iar acum a devenit un lux.

Cum putem interpreta declarația ministrului Daea, care se laudă la televizor cu cea mai mare recoltă de grâu, porumb, pe care o exportăm în totalitate, în condițiile în care noi importăm paste și biscuți de afară?

Lucrurile sunt spuse, dacă vreți, pe jumătate. Sigur, dacă vrei să-ți faci o campanie vorbești despre recolta fantastică pe care a făcut-o România și pe care o exportăm. Este foarte adevărat. Am avut ani de zile, ne-a ajutat Dumnezeu, pentru că irigații nu mai avem și am avut o producție de cereale destul de bună. Numai că ea nu ne ajută cu nimic. Există în România cinci-șase comercianți de cereale care achiziționează absolut tot de pe piață, care cumpără chiar de la marginea șoselei și care vând la prețul bursei. Și atunci, fie că vând în România, fie că vând în Germania, ei au preț de referință prețul bursei de cereale. Dacă declarațiile lor vizavi de vânzarea producției agricole sunt reale, atunci statul român încasează taxe și impozite.

Este singurul beneficiu pe care îl avem în urma acestui comerț. Eu, ca cetățean, nu pot cumpăra mai ieftin, aș putea doar revenind la ceea ce spuneam: crearea de asociații puternice care să și producă. Dar, ca să mai poți să-i convingi pe oameni să facă asociații după ce ani de zile au luat țepe cu datul terenului să-l muncească altcineva, fără să capete nimic, trebuie să vii cu anumite formule de sprijin. A fost un lucru bun chestia cu tomatele. Sunt câteva lucruri bune iar eu… să știți… că dacă e să discutăm cinstit, pe Daea ca specialist îl apreciez. Este clar că are experiența și entuziasmul ăla de muncă de până în ‘90. Se duce peste tot, stă de vorbă cu oamenii, vede și producții… deci din punctul ăsta de vedere, este un profesionist care poate, dacă ar fi lăsat și sprijinit de guvernul lui, ar putea să facă mult mai mult.

Ne oprim de data asta aici, cu rugămintea de a continua cât de curând, fiindcă ar mai fi foarte multe de discutat.

Cu mare drag.