Elena Lasconi este primarul oraşului Câmpulung Muscel, la primul său mandat, din partea USR, şi până mai zilele trecute tot ce aflasem despre activitatea domniei sale, care oricum nu mă interesa, era preocuparea asiduă pentru ornarea propriei imagini. Ceea ce în perspectiva viitoarelor confruntări electorale este ceva firesc. Elena Lasconi a venit în administraţia publică locală din presă, de la Pro TV, unde timp de 25 de ani, aflăm din CV-ul său, a făcut figură de vedetă ca reporter, realizator, moderator, producător. Aşadar, nu se pune problema ca într-un interviu, indiferent cui îi este acordat, să nu ştie ce trebuie spus sau nu şi mai ales accentuat. Furtuna iscată, de recenta apariţie la Prima TV, este de-a dreptul năucitoare, în contextul în care deschidea lista USR la alegerile europarlamentare de anul viitor, aşa cum era ea schiţată. Şi iată tronsonul din declaraţia sa, care a iritat la maxim staff-ul partidului: „Eu sunt creştină, sunt ortodoxă şi consider că familia este formată dintr-o femeie şi un bărbat. Precizez că nu am nimic cu persoanele gay. Este treaba lor. Nu am nimic împotriva persoanelor de acelaşi sex, dar nu văd de ce aş milita pentru căsătoria persoanelor de acelaşi sex. Nu am nicio problemă cu relaţiile lor atâta timp cât nu-i afectează pe cei din jur”. Citită şi răscitită declaraţia respectivă nu sugerează altceva decât o firească normalitate şi o opţiune împărtăşită de mulţi, mulţi alţi români. Niciun cuvât din textul menţionat nu ascunde vreo ambiguitate sau capcană, n-are ceva ilogic. Cu toate acestea, preşedintele USR, Cătălin Drulă, i-a cerut aproape imperativ să se retragă de pe lista partidului la alegerile europarlamentare, în contextul „controverselor iscate, pe seama votului său la referendumul pentru familie”. Duminică seara, USR a anunţat că Biroul Naţional al respectivei formaţiuni politice a luat act de retragerea Elenei Lasconi de pe lista candidaţilor. USR dăduse asigurări că nu va trimite la Bruxelles decât oameni cu experienţă, care să o reprezinte cu cinste. Cu alte cuvinte, Elena Lasconi prin ceea ce declarase la Prima TV se „deconspirase” şi nu mai era „elementul sănătos”, pe care se conta. În subsidiar ascunsese multă vreme că este „un userist – antiuserist”, ca să parafrazez un personaj din „Moromeţii” lui Marin Preda. Am putea crede, chiar că ascunsese multă vreme, sau mascase convingerile sale în chestiunea familiei tradiţionale şi „a întinat nobilele idealuri ale partidului”. Păcat de neiertat. Ceea ce este d-a dreptul emoţionant. Cazul în sine, un derapaj de la criteriile de politically correctness, virtuţile doctrinare, a devenit insolit şi aproape ne-a trezit din somn, cum se spune, dacă gândim strategic la actualitatea conjuncturală a spiritului vremii. Frumoasa mediocritate -uneori dedublare- a celor care gândesc bine şi se iau în serios impune stilul apăsător al constrângerilor şi mentalităţii exprimat prin predici goale sau fade de conţinut. La gândire unică, aşadar, comportament unic (Jean Francois Revel “Marea paradă”). Nu mai lungim discuţia, şi aşa inutilă. A fost o vreme, când dacă n-aveai „origine sănătoasă”, adică dacă nu proveneai dintr-un mediu proletar, cu părinţi muncitori sau colectivişti, ca să nu mai vorbesc de păcatul de neiertat ca vreunul din părinţi să fi fost înrolat în partidele istorice, aveai drumul blocat în carieră. Şi povestea asta a durat mulţi ani. Dar să se gândească astăzi, aproape identic, în aceiaşi cheie, ca în nişte vremuri revolute, este de-a dreptul consternant. Ca să folosim un eufemism. Telenovela este însă realmente picantă: Oana Lasconi (31 ani) (o susţinătoare a comunităţii LGBTQ) fiica Elenei Lasconi, a anunţat pe Instagram că intenţionează să intre în politică, solidarizându-se cu USR, şi anunţând că îşi retrage sprijinul pentru mama sa “homofobă” pentru că a pledat pentru familia normală. Mai e ceva de spus?

 

Un articol de Mircea Canțăr