Întrucât, începând de mâine, foarte mulți români au decis să se autoizoleze la domiciliu, ca să nu mai vorbim de cei care se află deocamdată în carantină, una dintre întrebările cele mai apăsătoare este dacă suntem pregătiți să facem față emoțiilor negative și anxietății exacerbate. Mai cu seamă că o mare parte a mijloacelor mass media fac aproape totul pentru a le întreține și chiar a le amplifica.

Este bine să ne menținem informați, dar nu în permanență, deoarece starea de alertă și anxietatea continuă îi poate înnebuni atât pe copii, cât și pe adulți.

Există foarte mulți oameni care resimt cu acuitate sporită criza coronavirusului: cei nevoiți să se izoleze după ce au călătorit în străinătate sau au intrat în contact cu cineva infectat, cei care au simptome, dar nu sunt deocamdată siguri de diagnostic, familiile cu copii, persoanele în vârstă, cei care trăiesc singuri și, desigur, cei foarte mulți, care au optat să rămână acasă pentru a preveni infectarea.

Pentru toată lumea, cheia menținerii unei bune stări atât fizice, cât și psihice, constă, în primul rând, în încercarea de a rămâne activi și a lupta cu sentimentul de alienare pe care îl induce, de obicei, izolarea. Ar fi, totodată, foarte bine să putem evita petrecerea unui timp prea îndelungat în fața televizorului.

Trebuie să avem grijă de noi. Să mâncăm bine, să ne odihnim suficient, dar să facem și efort, atât fizic, cât și intelectual. Este important să ne menținem ocupați și activi, chiar dacă stăm în casă. Zăcutul nu este nici pe departe o modalitate de a elimina tensiunea fizică și stresul emoțional.

Este bine să folosim rețelele de socializare pentru a vorbi cu oamenii, să ne sunăm prietenii și rudele, să ne exprimăm sentimentele.

Prietenii sau rudele noastre nu sunt întotdeauna la curent cu faptul că noi suntem în carantină. Este important să-i anunțăm și să le oferim posibilitatea de a ajuta. Acest lucru este crucial în special pentru cei care trăiesc singuri.

Este, de asemenea, obligatoriu, să ne contactăm zilnic părinții, pentru a vedea cum se descurcă, pentru a sta de vorbă cu ei și pentru a nu-i lăsa să se simtă izolați.

Totodată, trebuie să ne lăsăm timp pentru ceea ce știm că ne face bine și ne relaxează: am putea citi o carte, coase sau croșeta, putem trebălui prin casă, putem bea o ceașcă de ceai sau cafea, împreună cu un dulce care ne poate ajuta să ne simțim confortabil. Trebuie neapărat să facem cât mai multă mișcare.

Binecunoscutul obicei de a fi mereu conectați la telefoane nu ajută la scăderea nivelului de suferință. Ba chiar dimpotrivă. Este bine să evităm verificarea compulsivă a știrilor și, totodată, să limităm orele petrecute de cei mici în fața ecranelor de televizor sau de telefon. Să profităm că putem petrece mai mult timp alături de copii și să ne bucurăm de faptul că suntem împreună. Cei mici resimt foarte puternic suferința adulților și au, în aceste momente, mai mult decât oricând nevoie de prezența noastră liniștitoare.

Muzica domoală și rugăciunea sunt, de asemenea, în măsură să ne asigure un somn sănătos și odihnitor.