La Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului a fost întemeiată Prima Școală Românească, a cărei existență se poate urmări încă de pe la anul 1400. În clădirea acesteia, dar și în paraclisul secret din turlă, se păstrează cărți și documente vechi de 1000 de ani. Toate acestea, laolaltă cu tiparnița lui Coresi, au fost ascunse din calea comuniștilor de părintele Ioan Prișcu, în 1949 – când Ana Pauker a dat odiosul ordin de a se arde 40 de metri liniari de arhivă bisericească pe lună – și regăsite, întâmplător, în 1962, de Ioan Colan, profesor universitar de economie, reîntors de la canal și angajat la Biserica din Șchei ca tâmplar. Ioan Colan fusese condamnat la opt ani de temniță grea pentru că păstrase printre cărțile sale Biblia, interzisă pe vremea aceea, a fostului Mitropolit al Ardealului, Andrei Șaguna.

Apoi, protopopul Brașovului, Vasile Coman, l-a trimis la Colan pe nepotul lui, Vasile Oltean, să cerceteze împreună comoara, tot el decizând, ulterior, organizarea Muzeului Primei Școli Românești, în care au fost expuse unele dintre cele mai prețioase manuscrise și tipărituri găsite. Nicolae Ceaușescu l-a reabilitat pe Ioan Colan, numindu-l din tâmplar director al muzeului, cu leafa mărită de la 200 la 2000 de lei, adică tot atât cât lua pe atunci directorul de la Steagul Roșu.1

La Șchei se găsește o icoană a Maicii Domnului pictată în anul în care s-a născut Shakespare. A fost furată de trei ori și adusă înapoi de hoții cuprinși de remușcări. Tot aici se găsește prima carte slavă din lume, tipărită la Cracovia în 1941, nouă exemplare unice din Coresi, prima Biblie a rușilor în două exemplare, Cronica lui Mihai Viteazu scrisă de nemți la 1603, la Nuremberg, care are 700 de pagini. În ea este numit Mihai Viteazul, Eroul. precum și o istorie a perioadei lui Napoleon, scrisă de un român, Nicola Nicolau, care l-a întâlnit pe Napoleon și a rămas cu el, însoțindu-l și scriindu-i istoria în patru cărți. Tot aici găsim un manual de filosofie de pe vremea lui Ștefan cel Mare și Tetraevanghelierul pe piele de ied nenăscut, lucrat cu foiță de aur la 1560, în timpul lui Lăpușneanu, dar și un manuscris al operei Oedip.2

Comoara de la Șcheii Brașovului a fost preluată de părintele profesor Vasile Oltean, nepotul protopopului Brașovului, după 1990 preot paroh al Bisericii, și care buchisește la ea de mai bine de 50 de ani. Aflăm de la avocatul Gheorghe Piperea3 că prelatul este pe cale să deslușească și un document de la 1495, cât o carte, în limba română. Dacă acest document se dovedește real, scrie Piperea, va deveni clar că pe teritoriul țărilor românese vorbea limba română ca lingua franca sau vulgata, adică o limbă pe care o vorbea toată lumea, valahi, unguri, sași, leși, muscali, turci și greci, chiar dacă limba bisericească era latina sau slavona, iar limba oficială era slavona, maghiara, germana saxonă sau greaca.

Si azi Vasile Oltean plătește datorii de pe urma celor peste 50 de cărți pe care le-a publicat despre cercetările de la Șchei. Dar, așa cum spune chiar domnia sa, cine ar putea avea trufia de a prețălui sufletul și istoria unui popor? A poporului nostru! Eu, cu siguranță, nu o am. Eu doar mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit ocazia să le slujesc: să le descopăr, să le îngrijesc, să le cercetez, iar mai apoi să le fac cunoscute poporului meu. Restul…. e trufie deșartă. 4