Învingătorul Liviu Rebreanu

N-am să uit niciodată cum, în perioada imediat următoare apariției Facebook, la o postare de-a mea despre Liviu Rebreanu, făcută, recunosc, cam în dorul lelii și mai mult pentru aflare în treabă, m-am pomenit imediat cu un comentariu al unui destul de bine cunoscut ”intelectual public”, care imi sugera că abordarea mea n-ar fi tocmai în regulă, autorul lui Ion fiind mai degrabă un personaj ambiguu, controversat și, pe cale de consecință, nedemn de atenție.

Spusele domnului cu pricina s-au constituit într-un jalon important pentru mine, marcând începutul unei distanțări tot mai accentuate de o serie întreagă de oameni așa ziși ”de cultură” din România și nu numai, în realitate doar niște bieți epigoni care – atunci când nu răspund unor alte ”comenzi”, ceva mai actuale – , nu fac decât să reitereze vechi poncife ale stalinismului, resuscitat, mai mult sau mai puțin paradoxal, imediat după așa zisa ”revoluția anticomunistă” din 1990.

Este, altminteri, îndeobște știut că întreaga operă rebreanină a fost pusă la index în perioada stalinistă, Ion, țăranul însetat de pământ, devenind indezirabil pentru o propagandă ce pregătea colectivizarea forțată, nemaivorbind de Pădurea Spânzuraților sau Crăișorul, prea naționaliste pentru promotorii internaționalismului proletar, ori de Adam și Eva, roman metafizic, de-a dreptul sfidător la adresa ”realismului socialist”.

Deranjau afirmațiile sale cu conținut religios ale lui Liviu Rebreanu, ca să nu mai vorbim despre accentele disperate pe care i le smulsese sfârtecarea trupului țării: pierderea Tansilvaniei de Nord, în urma dictatului de la Viena, precum și a Basarabiei, a Bucovinei și a ținutului Herței, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov.

Vestea cea mare pe care ne-o dă Adrian Țion în ultimul număr al excelentei reviste Pro Saeculum¹este, însă, că opera lui Liviu Rebreanu a sfârșit prin a învinge și fastidioasele lucrături ale denigratorilor săi contemporani, iar asta nu doar la nivel național (unde vechile inerții par, câteodată, mai greu de depășit), ci pe plan internațional,   impunându-și, fără putință de tăgadă, universalitatea.

Astfel, în octombrie 2015 a apărut la editura Cambourakis, din Franța, traducerea romanului Adam și Eva, datorată lui Jean Louis Courriol, și tot în 2015 a apărut în limba spaniolă traducerea Ciuleandrei, magistral realizată de Joaquin Garigos, după cum remarcabilă, spun specialiștii, este și varianta germană a romanului Pădurea Spânzuraților, apărută anul trecut la editura Zsolnay din Viena, cu o prefață semnată de Ernest Wichner.

Jean Louis Courriol l-a declarat, de altfel, pe Rebreanu ”un fel de părinte spiritual”, având chiar asemănări fizice cu tatăl său. ”Admir foarte mult opera, dar și pe omul Rebreanu, un om despre care nu se poate spune nimic rău, un suflet pur, un foarte mare scriitor, un om deosebit și un simbol al României, după mine.”, a mărturisit acesta, în vreme ce traducătorul spaniol, Joaquin Garigos este de părere că ”Rebreanu, ca toți scriitorii interbelici, scrie foarte bine, într-o limbă română minunată, care nu are nicio legătură cu româna literară de astăzi, plină de anglicisme inutile. Rebreanu este foarte clar pentru mine, iar traducerea Ciuleandrei a fost o plăcere autentică, pentru că m-am delectat cu frumusețea limbii române.”

Liviu Rebreanu ar fi împlinit, la 27 noiembrie, 134 de ani. Iată că acum, la 75 de ani de la moartea sa, scrierile sale au început să se integreze firesc în spațiul cultural paneuropean, și asta în ciuda oribilei strategii de compromitere postumă care a încercat să-l transforme, cum spunea criticul literar Ion Simuț, într-un ”dușman al poporului”, începând chiar de a doua zi după ce a murit.

Este util să amintim și faptul că Liviu Rebreanu  beneficiază, în acest moment, de singura ediție critică incheiată din cultura română, în 23 de tomuri, rod al  strădaniei de mai bine de  cincizeci de ani a criticului și istoricului literar Niculae Gheran. Domnia sa a împlinit la 14 octombrie venerabila vârstă de 90 de ani și  redacția noastră îi urează, cu acest prilej, un călduros La mulți ani!

Nedeea Burcă