Titlurile-șoc sunt deja previzibile. Statele Unite restricționează exporturile de cipuri. Laboratoarele chineze lansează modele competitive. Experții vestesc cu surle și trâmbițe câștigătorii maratonului tehnologic al inteligenței artificiale, utilizând un limbaj care recurge la metafore de sport și de război: ”sprinturi”, descoperiri”, ”supremație”, etc. etc… E o abordare care vrea să fie fulminantă, dar care ratează esențialul.

În era inteligenței artificiale, miza reală nu este să construiești cel mai puternic model – contează mult mai mult ce anume își doresc societățile să facă cu această tehnologie. Or, din acest punct de vedere, China nu concurează cu Occidentul, ci redefinește destinația.

În Silicon Valley, IA este abordată ca o cercetare de pionierat. Care vor fi efectele AGI, despre care se spune că va depăși capacitățile cognitive umane? Ar trebui să fie reglementată? Statele Unite mizează pe o strategie de tip laissez faire, subvenționând cercetarea și permițând sectorului privat să dețină rolul principal.

La Beijing, cadrul este diferit. Întrebarea pe care și-o pun dezvoltatorii chinezi nu este ”cât de inteligente pot deveni mașinile?”, ci ”cum poate fi integrată inteligența artificială în societate și încorporată în infrastructura națională?”.

Politica națională a Chinei tratează inteligența artificială ca pe o capacitate care poate fi asimilată. Accentul se pune pe integrarea sistemică. IA este implementată în logistică, asistență medicală, finanțe și management urban. Devine parte a arhitecturii naționale.

Felul în care se fac investițiile este diferit. În SUA, capitalul se îndreaptă către modele fundamentale și cercetările inovatoare, cu presupunerea că inovația se produce în zona de avangardă, iar restul economiei se va adapta.

China răstoarnă această paradigmă. În viziunea lor, înainte ca Inteligența Artificială să poată transforma societatea, trebuie construită fundația tehnică, sau baza materială pe care se sprijină tehnologia. Centre de date, conectivitate de mare viteză, sisteme industriale de internet, rețele electrice și standarde de interoperabilitate.

Aceste investiții necesită mult capital, dar odată stabilite, reduc costul marginal al implementării IA în fiecare sector.

 

Din punct de vedere economic, inteligența artificială este menită să servească drept motor principal al creșterii productivității, compensând provocările generate de reducerea forței de muncă prin automatizare industrială și producție inteligentă.

Printre obiectivele urmărite se află: securizarea unei cote de piață majoritare pe segmentul mondial al roboților umanoizi (evaluat la 5 trilioane de dolari), prin implementarea acestora în sectoarele industriale, comerciale și cel al gospodăriilor.

China țintește supremația globală în domeniul AI până în 2050, consolidând obiectivele Planului din 2017. Viziunea lor strategică prevede o societate „optimizată digital”, unde sistemele inteligente vor gestiona totul: de la transporturi și servicii medicale, până la planificare urbană și administrație publică.

Perspectiva confucianist-legalistă

Pentru a înțelege abordarea Chinei, trebuie să privim dincolo de politică, către modele culturale mai profunde. Gândirea politică chineză a pus mult timp accent pe ordine, ierarhie și coerență sistemică. Acestea nu sunt figuri de stil. Este vorba despre principii de funcționare asimilate deja de instituții.

Confucianismul oferă o viziune morală: o societate bine guvernată este una în care rolurile sunt definite, îndatoririle sunt îndeplinite și armonia este menținută. Tehnologia este judecată după contribuția sa la buna organizare . IA este apreciată nu pentru că maximizează autonomia individuală, ci pentru că poate reduce incertitudinea și alinia comportamentul omului cu normele colective.

Legalismul pornește de la premisa că sistemele decad în absența constrângerii. Stabilitatea necesită reguli clare și consecințe credibile. Inteligența Artificială șlefuiește această capacitate. Monitorizarea algoritmică, scorurile de risc și intervenția riguroasă fac disciplina omniprezentă.

Cele două tradiții sunt complementare. Confucianismul definește armonia ce trebuie păstrată. Legalismul furnizează instrumentele pentru a o conserva. Inteligența artificială le potențează pe amândouă, extinzând vizibilitatea și precizia.

Această logică compozită explică de ce IA-ul chinezesc poate părea omniprezent și, totdată, intempestiv. Reglementarea marilor platforme ilustrează acest tipar.

Companii precum Alibaba, în perioada lor de expansiune rapidă, au fost încurajate să inoveze, să colecteze date și să digitalizeze sectoare vaste ale economiei. În momentul în care platformele au început să capete statut de infrastructură (controlând finanțele, plățile și fluxurile de date), regulile jocului au fost rescrise.

Concentrarea puterii private risca să distorsioneze ierarhia și să submineze autoritatea statului. A urmat o corecție de natură legalistă: acțiuni antitrust, ordine de reorganizare și o înăsprire a reglementărilor.

În 2022, Reglementările privind Recomandările Algoritmice au impus platformelor obligația de a-și înregistra algoritmii la autorități și au mandatat transparența modului în care aceștia funcționează. Astfel, algoritmii au devenit lizibili pentru stat.

Obiectivul nu a fost distrugerea, ci reintegrarea. Capacitatea privată a fost absorbită în strategia publică. Modelul este consecvent: se permite creșterea, se observă concentrarea, se intervine în punctele de inflexiune și se restabilește echilibrul.

Statul predictiv

Consecința fundamentală a strategiei Chinei în domeniul inteligenței artificiale este apariția a ceea ce ar putea fi numit „statul predictiv”.

Guvernarea tradițională este reactivă. Aceasta emite legi și reacționează după ce au loc încălcări ale acestora. Statul predictiv își propune să detecteze abaterile înainte de materializarea acestora în instabilitate. El intervine nu doar în momentul comiterii unei abateri, ci și asupra probabilității ca aceasta să se producă.

Aceasta necesită o arhitectură digitală reconfigurată. Platformele de identitate digitală, plățile integrate și rețelele de senzori fac mai mult decât să monitorizeze societatea. Ele o fac lizibilă din punct de vedere computațional. Tranzacțiile, deplasările și interacțiunile devin date de intrare structurate pentru modelele predictive.

Odată ce lizibilitatea este obținută, intervenția timpurie devine posibilă. Congestia traficului este atenuată înainte de formarea blocajului. Riscul financiar este semnalat înainte de propagarea fenomenului de contagiune. Intervențiile de sănătate publică se activează înaintede accelerarea focarelor. Statul trece de la rolul de arbitru la cel de arhitect de sistem.

Pentru cetățeni, beneficiile sunt palpabile: reducerea fricțiunilor, servicii mai rapide, o stabilitate percepută. Compromisul nu este pur și simplu „intimitate contra confort”. Este vizibilitate în schimbul integrării. Deconectarea de la sistem limitează participarea la viața economică și socială. Astfel, participarea devine nu doar rațională, ci necesară.

Dezbaterile din Occident se concentrează adesea pe înlocuirea oamenilor de către inteligența artificială. În China, accentul este pus pe reorganizarea funcțională.
Sistemele de IA coordonează, filtrează și optimizează procesele în cadrul instituțiilor ierarhice. Rolurile umane continuă să existe, dar se modifică. Lucrătorii nu mai operează utilaje, ci monitorizează panouri de control. Medicii folosesc sisteme de diagnosticare pentru triaj. Administratorii revizuiesc rezultatele algoritmice și intervin atunci când apar anomalii.

Oamenii nu mai fac treaba propriu-zisă, ci doar stau cu ochii pe sistem și intervin când ceva nu merge bine. Sistemele hibride sunt mai reziliente decât cele complet automatizate; omul acționează ca o plasă de siguranță pentru erorile mașinii.

Totuși, această reorganizare implică un cost structural. Atunci când expertiza este codificată în software, instinctul profesional se atrofiază. Procesul decizional se aliniază tot mai mult indicatorilor cuantificați. Libertatea de decizie supraviețuiește, dar numai în cadrul parametrilor stabiliți prin proiectarea sistemului.

Design politic

Nu știm încă dacă această abordare va rezista testului timpului. Sistemele de prognoză se pricep foarte bine să analizeze ceea ce știm deja, proiectând tipare vechi către viitor. Totuși, istoria nu înseamnă doar continuitate, ci și schimbări bruște. Crizele financiare apar de multe ori în afara oricăror predicții , iar salturile tehnologice pot da peste cap toate regulile după care funcționăm astăzi.

Era AI nu va fi definită de o singură descoperire revoluționară, de un punctaj obținut la un test de performanță sau de un avantaj temporar în dominația tehnologică. Ea va fi modelată de modul în care societățile aleg să integreze inteligența artificială în instituții, în economie și în viața de zi cu zi — și de valorile politice fundamentale pe care aceste alegeri le scot la iveală.

Unele națiuni vor privi inteligența artificială în primul rând ca pe un motor de creștere pentru piețe, inovație și libertate individuală, lăsând companiile private și competiția deschisă să dicteze progresul, fără prea mult amestec de la centru.

Alte națiuni, precum China, vor adopta inteligența artificială ca pe un instrument puternic de coordonare, de gestionare a riscurilor și de întărire a capacității statului. Acestea vor integra activ AI-ul pentru a moderniza industriile, a gestiona serviciile publice, a asigura stabilitatea socială și a promova independența națională. Totul se va face prin strategii planificate, precum inițiativa „AI+” și planuri pe termen lung care vizează utilizarea pe scară largă în producție, servicii, administrarea orașelor și multe alte domenii.

Prin urmare, adevărata miza nu este cine reușește să construiască temporar cel mai avansat sistem, ci care model va aduce, în cele din urmă, cele mai durabile beneficii pentru bunăstarea tuturor.

Inteligența Artificială funcționează ca o oglindă, reflectând modul în care popoarele definesc progresul, cât de mult prețuiesc bunăstarea comună și cum văd rolul statului în clădirea unei prosperități și a unei stabilități de care să beneficieze toți cetățenii.

Jan Krikke este scriitor, colaborator pentru Asia Times și autorul volumului în pregătire „The Predictive State: China, AI, and the Future of Governance”, din care este adaptat acest eseu.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici