Care credeți că ar trebui să fie pașii făcuți de România în vederea unei cât mai eficiente relansări economice?

România are nevoie de o relansare economică. Și, în acest sens, convingerea mea este că ne trebuie o nouă gândire economică, iar președintele actual, care are deja cinci ani de experiență, aflându-se, totodată, la începutul unui nou mandat, are posibilitatea și trebuie să solicite un nou plan. Asta indiferent dacă acest guvern și acest partid vor rămâne sau nu la putere.

Având în vedere faptul că suntem membri ai UE și relația noastră cu SUA, dar și relațiile cu toate celelalte state.

În acest context cred că ar fi foarte important și benefic pentru România să-și reia rolul – pe care l-a avut odinioară în această zonă!, – de negociator al păcii și al înțelegerii. Chiar dacă e deocamdată greu să se ajungă direct la pace, am putea accede măcar la o atmosferă de conlucrare și de negociere, generatoare de calm și oarecare încredere… Ar fi bine să ne reamintim că țările din Nordul Africii și cele din Orientul Mijlociu, precum și câteva din Orientul Îndepărtat, până spre India, sunt țări în care România a avut în trecut o mare influență, or, dacă ne-am pune în gând să recâștigăm acea influență, am avea numai de câștigat din punct de vedere economic.

România are capacitatea de a se relansa economic în aceste zone, inclusiv din punctul de vedere al noilor dezvoltări tehnologice – mă refer la cibernetică, la spațiu ș.a.m.d. … Să nu uităm că în Siria sunt implicate mai multe țări într-un anumit conflict, iar relațiile noastre cu Siria sunt foarte bune, sunt multe personalități siriene care au studiat în România… pe urmă avem conexiuni excelente și extrem de mulți prieteni de cealaltă parte a munților, în Israel, la fel în Irak, în Iran, în Arabia Saudită, în Egipt, în Yemen, în Oman… Toți acești oameni vin cu mare încredere în țara noastră. Oricât ar parea de ciudat, musulmanii șiiți și cei suniți, dar și kurzii (care sunt, în mare măsură, suniți), au asociații în România și trăiesc în bună pace la noi.

Ar putea fi o platformă pentru începerea unor negocieri…

Da, România ar putea să redevină țara din Europa unde toți aceștia își trimit oamenii la studii, unde statele respective, dacă au excedent financiar, pot să vină să investească, sau să atragă tehnologii… România, având în vedere poziția ei geostrategică, ar putea redeveni placa turnantă, puntea de legătură dintre aceste țări și Europa…

România are tot ce-i trebuie ca să poată fi foarte ușor de relansat din punct de vedere industrial. Iar fondul relansării industriale trebuie să se facă pe fondul relansării dotării militare, astfel încât – repet, din nou și din nou! – investițiile în domeniul militar să devină producătoare de fonduri pentru economia și pentru societatea românească, adică offset, offset, offset.

Adică, eu investesc bani în domeniul militar, iar arealul industrial în care mă pot duce să vând produsele sunt țările din aceste zone. Unde pot să să distribui atât produse militare, cât și produse civile.

Să nu uităm că există un domeniu foarte bun de exploatat, și anume infrastructurile critice, care asigură buna dezvoltare a tuturor țărilor, având în prim plan elemente care țin de dezvoltarea sistemului de sănătate, dezvoltarea învățământului, dezvoltarea sistemului de transporturi, comunicațiile ș.a.m.d. Aprovizionarea cu apă și alimente pentru acele zone… să nu uităm că România are rezerve de apă, fiind deci capabilă să dezvolte proiecte în acest sens… Sunt foarte multe posibilități.

De aceea spun că ar trebui ca domnul președinte să elaboreze – împreună cu CSAT-ul, care este obligat să se implice atunci când este vorba despre binele românilor! – un plan de acțiune foarte exact. Cheltuielile militare trebuie să devină producătoare de fonduri. Aceste fonduri, angrenate în partea economică a statului produc taxe și impozite cu care statul român dezvoltă sistemul de sănătate, dezvoltă sistemul de invățământ, dezvoltă sistemul de transporturi și așa mai departe. Și România crește din punctul de vedere al puterii economice.

Din punctul de vedere al offsetului, am putea lua exemplu de la polonezi… Vreți să ne dați un exemplu de cum a procedat Polonia?

Polonia a procedat prin dezvoltarea industriei de apărare în formă duală , cu producție atât pentru armată, cât și pentru partea civilă, lucru care trebuie făcut și la noi după cum știm. Ar trebui ca managementul firmelor de stat din Industria de Apărare să aibă la bază principii private, după cum, este imperios necesară privatizarea celei mai mari parți a Industriei de Apărare din România, care se află încă la stat.

La stat poate să rămână numai ce este necesar în caz de război și, în rest, tot ceea ce înseamnă producție trebuie să treacă în zona privată. Prima fază este management privat introdus la stat, pentru că numai așa putem să acționăm în acord cu principiile de lucru din statele NATO. Menționez aici că Polonia a înmulțit obligațiile de offset de două-trei ori față de obligațiile inițiale, lucrând, în principal, cu SUA, cu firmele de acolo, și menționez că, de exemplu, în SUA nu există nicio firmă din domeniul industriei de apărare care să fie firmă de stat. Totul este privat. Acest lucru duce automat la o dezvoltare a industriei orizontale, care lucrează pentru industria militară, producând garnituri, motoare, supape, conducte pentru un echipament militar și, desigur, poate ca atunci când nu are de lucru în domeniul militar, să facă aceleși elemente pentru industria civilă.

Polonezii cu ce au mers pe industrie civilă la offset? Adică, din partea de dual? Ce au dezvoltat pentru piața SUA?

Dau numai un exemplu, pe partea de aviație, de exemplu, nu au făcut avioane militare, ci au făcut componente pentru aviația civilă, pentru firmele care activează în aviația civilă americană, și au făcut componente pentru industria ușoară și industria auto, textile… Am dat ca exemplu aviația pentru că, vedeți, în domeniul acesta, de exemplu, România ar putea, pe linie de offset, să producă, de exemplu, pe o anumită direcție, toate echipamentele necesare pentru repunerea în funcțiune a sistemului de irigații de la noi, ceea ce ar crește producția. În agricultură avem atât investitori străini, cât și investitori români, iar agricultura reprezintă, nu trebuie să uităm asta!, un element de bază al supraviețuirii populației, dar poate genera și un plus de export… și iarăși să nu uităm că România a fost un mare exportator de produse agroalimentare.

Dar, din păcate, doar de produse de bază și nu produse cu valoare adăugată…

Acest lucru ar duce la integrarea atât a industriei de apărare românești în Industria NATO și în industria Europenă de apărare, cât și ar atrage, automat, o mai bună cooperare a industriei românesti, în ansamblul său, cu industria europeană. Și, să nu uităm că pentru punerea în practică a acestor lucruri, nu e nevoie numai de bugetul României, ci există foarte multe fonduri europene, atât pe partea civilă, dar și fonduri pe domeniul militar, puse la dispoziție de agenția europeană pentru armament.

Din câte știți, s-a luat vreun fond european până acuma?

Din câte știu, s-a luat puțin ca valoare, dar sunt mai multe dosare în lucru și eu cred că în anul acesta se vor pune în practică câteva proiecte bune pe finanțare europeană în domeniul militar.

Să ne uităm puțin la ceea ce s-a achiziționat de către România în ultimii doi-trei ani: rachete Patriot de generația a patra care sunt criticate că sunt deja depășite.. S-a luat offset la ele? Parcă nu.. La rachetele sol-aer nu, la avioanele pe care le-am luat la mâna a doua din Portugalia, nu.. La armele pe care le-am luat acuma de la italieni…

Contractorul român a afirmat că acest contract conține offset. Să vedem în ce va consta offsetul, fiindcă fiind bani publici…

Contractul pentru achiziționarea de fregate e prevăzut offset sau nu?

Da. Este prevăzut offset.

De bine de rău începem și noi ușor-ușor..

Da. Problema offsetului este să identifici soluții și părerea mea e că trebuie puțin să ne schimbăm mentalitatea, fiindcă offsetul nu este numai la dispoziția Ministerului Apărării, ci este la dispoziția comunității de afaceri din România. Pentru că transformarea banilor alocați investiției militare în fonduri care să se întoarcă în economie este făcută de către domeniul economic, de către oamenii de afaceri, și de aceea este atât de importantă comunitatea aceasta.

Și repet, domnul președinte și domnul prim ministru n-ar trebui să plece niciodată la Bruxelles fără un avion plin cu oameni de afaceri. România are capacități, banii nu lipsesc, așa cum spuneam sunt atât fonduri europene, cât și bani pe care oamenii de afacei din România îi au.

Pot să vă garantez că sunt foarte mulți oameni de afaceri care datorită faptului că aici nu sunt înțeleși și nu sunt lăsați să lucreze, se duc și investesc în alte țări, în Europa, dar chiar și în America, chiar și în Africa, sau în Orientul Mijlociu. Dacă mergem în Emirate vedem reustaurante pline cu oameni de afaceri români care au investit acolo, pentru că aicea n-au fost lăsați. Mentalitățile din România și schimbările prea dese de guverne au făcut ca banii lor să nu poată fi investiți profitabil.

Deci, să revenim – principala problemă ar fi un management privat la fabricile de armament în pregătirea privatizării acestor fabrici.

Trebuie să ne schimbăm mentalitatea. Proprietarul este una și managerul care conduce fabrica și face afacerea este alta. Proprietarul trebuie să își înțeleagă rolul.

Din câte fabrici de producție de armament sunt în momentul de față în România, oare câte merg pe profit? Ați putea să-mi dați niște cifre?

Putem zice că 40 % merg pe profit. Nu comentăm cu cât e mai sus sau mai jos… Problema e că și cele care sunt de stat și sunt pe profit, și acestea ar trebui privatizate. După părerea mea ar trebui început un proces, care în decurs de câțiva ani, ar trebui să ducă la privatizarea tuturor fabricilor … Desigur, statul poate să rămână acționar, să-și păstreze ”acțiunea de aur”, iar în consiliile de conducere să existe și reprezentanți ai tuturor instituțiilor operative din țară. De asemenea, nu putem să avem o industrie de apărare numai pentru necesitățile interne, trebuie neapărat și pentru partea de export. Pentru că banul de acolo se întoarce și aici menționez ceea ce am spus de multe ori, profitul care se regăsește în prețul cu care livrez în țară poate să fie minim, dar compensarea profitului minim destinat livrării în România trebuie să se regăsească în cel de export.

Credeți că această privatizare este justificată, având în vedere că nu a existat retehnologizare în ultimii 30 de ani decât foarte puțină și… făcută de către stat?

Deci, banii alocați de stat nu pot fi foarte mulți, plus că la stat sunt niște reguli… Prin aceste schimbări foarte dese de miniștri și de secretari de stat de la ministerul economiei, aproape că nu poți să faci o investiție ca să-i vezi și rezultatul, pentru că pleacă un decident și vine imediat altul, cu alte idei și cu alte interese… În plus de asta, trebuie să înțelegem odată pentru totdeauna că sistemul de relații economice al României, prin reprezentanții săi oficiali din cadrul ambasadelor, trebuie să lucreze, de asemenea, pe principii private. Deci nu mai trebuie să facem diferența dintre o firmă de stat și o firmă privată. Trebuie să spunem clar că România este una singură și atunci un ambasador și un reprezentant economic sau un atașat militar, promovează Romania și produsul românesc, indiferent că el este făcut de o firmă de stat sau de o firmă privată. La momentul de față eu spun foarte clar că se face o diferență între cele două, ceea ce distruge economia, este un punct negativ pentru economia românească.

Acuma mai depinde și de ce anume mai e în stare să ofere Industria românească de Apărare… adică nu știu în ce domeniu noi mai putem fi undeva la vârful pieței…

În momentul de față, ca nivel tehnologic, producția în Industria de Apărare românească este slabă. O parte din contractele din ziua de astăzi au obligații de offset, o parte nu au, dar totuși partenerii americani, partenerii europeni vor să vină să producă în România. Sunt firme americane care vor să facă elicoptere, sunt firme americane care vor să facă transpoortoare blindate, sunt firme europene, din Franța și Germania, care vor să vină să facă rachete, sunt altele care vor să vină să facă nave, care, în mod evident, toate vor avea nevoie de armament… și acesta se poate produce și la noi, atât pentru intern cât și pentru export. Să nu uităm că tot ce înseamnă armament cuprinde două părți: partea fixă, să zic, echipamentul cu care tragi, și partea de consumabil, care sunt produsele de artilerie, sau gloanțele… care sunt consumabile… După ce ai luat un avion, să zicem, pe avionul ăla vei pune și vei folosi proiectile sau rachete 25 de ani de aici încolo… Iată de ce toate aceste lucruri rebuie și pot fi produse în România… Și mai este un lucru: dacă mâine hotărăsc să produc, nu pot face asta chiar de a doua zi, fiindcă procesul industrial are alți pași… Una este să cumpăr pentru stocurile unei armate, să-mi livreze o mie de pistoale și alta e să fac chiar eu o mie de pistoale. Poate le fac după șase luni, sau un an de zile, pentru că trebuie să asimilez o tehnologie, trebuie să fac rost de materiale, trebuie să omologhez produsul, trebuie să găsesc oameni care să lucreze… Dar, Ddupă ce livrez 1000 în România, mai produc 3000 pentru export, și costurile le amortizez, dar trebuie să încep să fac prospectare de marketing.

Care sunt problemele unui investitor străin care vrea să facă în România o fabrică? De ce anume se lovește, care e principala lui problemă?

Principala lui problemă este, în primul rând, instabilitatea politică la nivelul decidenților pe domeniu, și în al doilea, de ce să n-o spun, slaba pregătire a celor puși în acest moment să gestioneze acest domeniu.

Dar de ce trebuie un agent economic să depindă de politic? El vine, există o legislație, și ar trebui doar să implementeze proiectul.

Legislația, așa cum este acum, nu-i permite să deruleze proiectul direct, deci ar trebui perfecționată legislația…

În ce sens? Ce anume ar trebui schimbat în legislație?

Și mai este o problemă, orice investitor care vine să producă aici trebuie să fie conștient că nu poate să producă numai pentru România. De asemenea, trebuie să gândim și să ne uităm cine face lobby în acest domeniu… Și mi-ați ridicat o minge la fileu, eu am spus de câteva ori în anul trecut că trebuie și noi să luăm o decizie la nivel politic și oamenii care au lucrat în sistemele militare să nu mai aibă voie în primii cinci ani de după trecerea în rezervă să se angajeze în reprezentanțele firmelor străine. Pentru că este un lucru care dăunează și…

Nu se poate, e dreptul lui, n-ai cum…

O fi dreptul lui, dar este o problemă și multe lucruri nu merg exact din această cauză. Trebuie puțin schimbate, atât și mentalitatea, cât și legislația. Pe urmă mai există acea idee a investitorului că vine să dea tunuri, că în România se pot da tunuri Nu. Și România este o țară europeană, este o țară NATO, și aici vii și trebuie să te integrezi principiilor de lucru care sunt peste tot în Europa și în America. Nu e o țară în care poți să dai nestigherit, tunuri. Profitul îl faci în urma producției unui lucru bun și performant.

Ce anume mai trebuie făcut în legislație ca să nu mai depindă investitorul de politician?

Spun doar atât: trebuie schimbată legea industriei de apărare. Nu intru în amănunte, pentru că e o problemă care ține de actualul guvern…

Dar măcar în ce sens trebuie schimbată legea?

Legea trebuie să permită privatizarea. Deci să poți veni să cumperi o fabrică și să poți începe un proces… să se reducă birocrația vânzărilor, fiindcă această birocrație permite anumite interpretări care duc la acte de corupție. Deci trebuie ceva foarte facil, foarte ușor și, ceea ce există de vânzare, să se vândă la adevărata valoare, pentru că nu pot să dau niște uzine pe gratis dar nici nu pot să le vând la niște valoari foarte mari…. în condițiile în care nu pot să fac nimic cu ele.

Bun, dar ce garanții avem că nu se va întâmpla așa cum s-a întâmplat cu marea majoritate a industriei preluată de către investitorii străini care au transformat totul în cartiere imobiliare, malluri…?

Aici este o problemă. România are servicii de nici noi nu le mai știm numărul câte sunt. Ele trebuie să-și facă treaba.

Aceste servicii existau și când s-au privatizat celelalte intreprinderi de stat.

Pai existau, dar nu și-au făcut treaba. România a colcăit și colcăie de așa-zișii investitori care nu au alt rol decât acela de a distruge industria națională. A existat o strategie a distrugerii, pentru ca România să devină doar o piață de desfacere, nu de producție. Acuma s-a făcut un lucru foarte bun: firmele producătoare pe Industria de Apărare trebuie să se înregistreze la Ministerul Economiei. Așa că ele ar trebui să țină legătura cu Ministerul Economiei și de acolo pot să ceară date și anumite informații despre investitorii străini… Poți să afli dacă acei investitori vin într-adevăr cu gândul de a produce sau, dimpotrivă, vin doar cu scopul de a te destabiliza, adevărata lor țintă fiind aceea de a cumpăra cumpere o uzină doar pentru a îi sista producția.

Vine, o cumpără, declară un plan de afaceri extraordinar, nemaipomenit, îl țin doi ani de zile, după care n-a ieșit planul de afaceri și o transformă în imobiliare. N-ai cum să te opui la așa ceva. Adică nu ai cum să prevezi… decât, eventual, doar dacă privatizezi dând la oameni care lucrează în același domeniu, așa cum ai dat Dacia la Renault…

Eu, ca român, nu pot decât să regret că până acum nu s-au luat măsuri… Dacă ungurul sau polonezul pot să aibă mândria lor națională, trebuie să pot și eu să mă gândesc la propriul meu interes național… Trebuie văzut exact care sunt posibilitățile și trebuiesc făcute legi cu o clauză clară de management…

Dacă duci fabrica în faliment, o plătești cu toată averea ta, iar în momentul în care mi-ai băgat și o gaură la bugetul societății respective, să pățești ca în Ungaria, că în Ungaria îi bagă la pușcărie…

Este foarte simplu, tu cumperi o uzină să produci, nu produci, eu îți iau uzina înapoi.

Exact.

Adică trebuie să impui astfel de clauze. Dacă cumperi pentru a a distruge, îmi plătești penalități și 30 de ani tu și urmașii tăi nu mai călcați în România. Adică trebuie să pună așa ceva în lege. De aceea tot spun și repet, legea Industriei de Apărare, la capitolul privatizare, trebuie să prevadă lucruri foarte clare. Uzinele care sunt în Industria de Apărare, pot oricând să producă ceva civil. Pentru că nivelul cel mai înalt este tehnica militară. Plecând de la acest principiu, că în domeniul militar nu există noțiunea de rateu, ai dat rateu, ai murit, deci nu mai poți încerca o dată, trage încă o dată… nu există așa ceva…

Vedeți rachetele cum lovesc mașini care merg cu 89-100 km la oră, le lovesc de sus, nici nu știi de unde, nu mai rămâne nimic acolo..

Concluzia noastră pentru a deveni competitivi și a nu pierde tot ce mai avem este management privat și privatizare.

Da, management privat și privatizare. Precum și relansarea bunelor relații cu țările despre care am vorbit, pentru ca România să devină centru de purtare a negocierilor de pace în Orientul Mijlociu și în Nordul Africii, precum și pentru identificarea de noi piețe.

Multumesc mult.