Continuare…
Așa că rămânem în același model macroeconomic, România continuând și în anii care urmează, dacă nu vor schimba ceva fundamental și nu vor spune: domnule, să schimbăm lucrurile în România pentru că altminteri modelul ăsta pe care îl avem nu ne aduce, în niciun caz, soluțiile pe care le așteaptă populația acestei țări. Pentru că reglementările, codul fiscal, codul de procedură fiscală, ansamblul de norme în plan fiscal, fac ca PIB-ul României să nu genereze, în ceea ce privește veniturile bugetare, mai mult de 30% din PIB. Noi nu reușim să colectăm mai mult de 30% din PIB.
Lucrurile pe care vi le spun erau analizate de noi de astă vară și arătam că România n-ar avea absolut niciun fel de problemă dacă am regândi politica fiscală a acestei țări, dacă am fiscaliza corect economia României, am fiscaliza corect și zona de avere, atât a persoanelor fizice, cât și a persoanelor juridice. Asta e un lucru dureros pentru că vezi că în România este suprataxată munca, iar zona de acumulare este lăsată la coadă. Ca să aveți o imagine clară, impozitul pe avere în România, rata medie, e undeva pe la 4%, iar media europeană e de 13%. Asta generează niște mecanisme de acumulare accelerată de avere, atât pe zona persoanelor fizice, unui număr restrâns de persoane, dar favorizează indiscutabil și mediul de afaceri. Sunt multe lucruri care ar putea sau ar trebui să fie schimbate în economia României. Vă mai dau, apropos de mediul de afaceri, știu că unii vor strâmba din nas… Știți care este țara care are, prin legislația națională, cea mai scăzută condiție de capital la constituirea unei societăți cu răspundere limitată? România. Gândi-ți-vă că astfel de entități…
Nu au de ce să strâmbe din nas pentru că e un fapt cunoscut că una dintre formele de evaziune este mutarea așa ziselor afaceri de pe o firmă pe alta și faptul că statul nu are capacitatea de a recupera în timp real… Și vreau să fiți convinși că oamenii care au afaceri serioase, cum ar fi producătorii români din industria de alimente, sunt de partea acestei idei, de stopare a acestei practici, pentru că cine are o fabrică nu poate să închidă, să o mute pe o altă firmă, deci este evident că asta distorsionează și mediul concurențial din România…
Îi aștept să facem front comun pentru schimbările legislative de substanță.
Eu cred că o asemenea discuție între patronate și sindicate ar fi benefică și am putea să încercăm, uite, chiar și prin intermediul ziarului, să inițiem un asemenea demers informal, care să propună actualului guvern soluții. Dar, aș reveni în concret. Până la urmă, vi s-au spus niște cifre certe sau doar acelea care se vehiculează prin presă…
V-am spus, în momentul în care premierul m-a anunțat, sau mi-a răspuns la întrebarea pe care am adresat-o, în momentul în care a spus închidem bugetul cu un deficit de 7% , pentru mine a fost clar. Și dacă Comisia Europeană, Eurostatul spusese despre România că va închide cu un 11,2-11,3 în 2021, în condițiile în care creșteau pensiile, creșteau salariile în sectorul public, creșteau alocațiile, în momentul în care m-a anuntat că e 7, pentru mine a fost clar că de la 7 la 11, deci ca să cobori de la 11 la 7, trebuie să îngheți sau să reduci niște cheltuieli. S-a văzut la trei ore după, când pe flux a început să circule un proiect de ordonanță de urgență care va intra în guvern și care vizează exact aceste lucruri: înghețări de salarii în sectorul public, de fapt aproape orice tip de venituri de natură salarială, un pomelnic de cheltuieli au fost și vor fi înghețate prin adoptarea acestui act normativ pentru anul care urmează.
Bun, dar aicea este o discuție, și este un fapt recunoscut de toți economiștii, că acest gen de politică, de macrostabilizare, până la urmă nu poate să ducă rapid la reluarea creșterii economice. Pentru că a scădea veniturile… Cea mai rapidă sursă de relansare a economiei este creșterea consumului, ori creșterea consumului, dacă veniturile reale scad, nu va avea loc. Deci până la urmă e greu de spus care e proiecția pe următorii ani, pentru că am senzația că riscăm să intrăm într-un cerc vicios…
Suntem în cercul ăsta vicios. Noi nu putem să ieșim atâta timp cât nu schimbăm filozofia fiscală a României. Suntem și rămânem în acel scenariu. Apropos, în proiectul ăsta de ordonanță se propune iarăși prorogarea cu încă un an a termenului în care, cei care dispun de automate din care comercializează diverse produse sunt obligați să introducă și ei casă de marcat, la aceste automate. Mai amânăm cu un an. Chiar am întrebat ieri: Domnilor, cât mai aveți de gând să prorogați? Dacă o tehnologie de genul ăsta, un sistem automat nu e prevăzut cu așa ceva, voi tot prorogați termene?… Păi dacă bați România de la un capăt la altul o să găsești zone întregi cel puțin pe zona micului retail în care nu există casă de marcat sau nu poți să plătești cu cardul… sunt zone întregi, nu discut de cazuri izolate… deci este evident că continui tu, prin actele normative pe care le dai, continui, prin deciziile pe care le iei, să lași în continuare să existe, să zic așa, un număr important de agenți economici în zona gri sau neagră…
Asta este ceva greu de înțeles pentru că este evident cea mai puțin dureroasă reducere a deficitului bugetar, creșterea gradului de colectare a taxelor și impozitelor. Or asta e ceva ce ar favoriza pe toată lumea și ar asigura surse pentru a finanța domeniul social, de exemplu. Deci e de neînțeles de ce nu încercăm să facem eforturi mai susținute.
Noi am făcut niște simulări astă vară. Ceea ce va spun eu e scris pe flipchartul de la mine din birou, și culmea e că cei care vin la mine văd mereu lucrurile alea scrise acolo, și întreabă ce-i cu ele, că văd salarii bugetare, pensii, alocații, PIB, procente și așa mai departe. Și zic, uite, cam asta e drama României, o dramă pe care o trăim și o perpetuăm anual. Am făcut niște simulări să vedem ce s-ar întâmpla dacă am schimba puțin politica fiscală în România, dacă am ataca în mod susbstanțial zona de evaziune și fraudă… România ar reuși să urce în ceea ce privește bugetul ca pondere în PIB undeva la media europeană. Astăzi suntem undeva la 28-29-30, media europeană este la 44. Nu luăm Franța ca exemplu, Franța are un pic peste 50% din PIB, bugetul. Dacă am urca la media europeană, România, pe PIB-ul pe care îl are, ar avea un flux de venituri spectaculos. Gândiți-vă că nu am mai avea absolut niciun fel de problemă cu salarii, cu pensii, cu alocații și cu bani de investiții. Pe PIB-ul estimat pe anul viitor am avea un plus de venituri, atenție, de aproape 40 de miliarde. Gândi-ți-vă că e o sumă care permite României să respire liniștit. Chiar în condițiile astea de pandemie. Dar nu vrem să ne facem bine.
Așa că 2021 înseamnă că iarăși va fi un an cu scrâșnete, cu nemulțumiri și am deplasat toată speranța noastră pe faimosul punct de reziliență care înseamnă vreo 30 de miliarde euro bani de învestit în economia României. Recunosc că ”mi-am pierdut timpul” să facem o analiză pe acest proiect de document pe care l-am trimis cu câteva zile înainte de alegerile de la 6 decembrie, el a fost folosit ca un document electoral: Uite, măi, ce facem noi, uite ce plan de investiții grandios are România! Cu toate că documentul acesta nu este un document al Guvernului, ci trebuie să fie al întregii societăți românești, pentru că trebuie să știți că toți partenerii sociali, mă refer la confederațiile patronale și sindicale reprezentative, au cerut la unison premierului, că s-a numit Orban, că se numește Câțu, i-am comunicat opinia noastră… E și o scrisoare deschisă care cere o discuție aplicată pe acest proiect de document strategic al României, consultarea și implicarea noastră în acest document, cel puțin analiza făcută de BNS care e una amplă, v-o pot pune la dispoziție, dar e foarte mult de scris din ea, să puteți să scoateți de acolo niște informații. Documentul este debalansat complet, o să vedeți observațiile și criticile noastre și apropos, așa, ca element de culoare, în momentul în care veți vedea analiza noastră, veți înțelege de ce a existat această reacție virulentă a mai multor lideri politici PNL la adresa lui Ludovic Orban, în momentul în care acesta a negociat structura guvernului în formatul actual. Răspunsul este foarte simplu: miza o reprezintă foarte mulți bani! Veți vedea câți bani sunt alocați în momentul de față în proiecte de plan de reziliență exact către teritoriile conduse politic de către anumiți lideri PNL. Faptul că USR-ul a pus mâna pe ministerele care împart bani europeni a creat frisoane acestor lideri politici care se așteaptă la niște schimbări în alocările astea și pun sub semnul întrebării oportunitatea pe care au avut-o de a avea acces la miliarde de euro investiții în teritoriile pe care le conduc politic, în anii care urmează.
Competiția dintre partide e un fapt până la urmă normal…
Să știți că nu e o competiție între partide, eu aș vrea să vă spun că traduc altfel felul ăsta de coaliție, aș zice că avem mai degrabă un guvern al dreptei care are două componente majore, o componentă, hai să zic liberală tradițională, care a mai păstrat doar așa, ca parfum, dragostea și respectul față de capitalul românesc, acel ”prin noi înșine” al Brătienilor, din păcate doar ca parfum, și această apariție relativ nouă, dar care este în opinia mea… Dacă te uiți pe CV-urile și pe trecutul profesional al persoanelor care conduc USR- Plus, în mare majoritate USR-Plus este imaginea politică a marelui capital străin pe teritoriul României. Rămâne de văzut cum se va duce această bătălie între PNL, sper eu, încă apropiat de capitalul românesc, și interesele capitalului străin, care are în momentul de față în USR un vector politic important. O să vedeți. În general vorbim despre oamenii care au lucrat în corporații, în companii…
E adevărat, dar vorbim totuși de un singur guvern, Guvernul României, care va trebui să aibă o politică. Indiferent cât de grele ar fi negocierile între cele două grupuri de interese, este evident că, până la urmă, din Guvern vor ieși legi și ordonanțe unice, nu?
Documentele arată altceva. Documentele și structura guvernului arată altceva. Câștigătorul acestor negocieri este USR Plus. 90% din programul de guvernare e al lor și ministerele care împart bani, ministerele cheie, sunt, de asemenea, ale lor.
Domnule Dumitru Costin, haideți să încheiem totuși măcar cu o urare adresată cititorilor noștri, să le urăm La mulți ani! și un an mai bun decât norii care se văd la orizont.
Să fim sănătoși, asta le urez, să fim sănătoși cu toții, să avem puterea să trecem împreună peste provocările care ne stau în față în 2021. Să ne ajute Dumnezeu să depășim cu bine acest an extrem de complicat.
Vă mulțumim și vă urăm și noi un an cât mai bun, dvs. și membrilor BNS.
Toate cele bune. La revedere.
Interviu realizat de Cezar Corâci
