Interviu cu analistul politic Remus Ștefureac

  • Partea I –

 

Remus Ștefureac este directorul INSCOP Research (www.inscop.ro), o companie inovatoare de cercetări sociale și de marketing, ale cărei studii sunt de o acuratețe aproape chirurgicală.

Înființată în 2013, compania – care dispune de o echipă de profesioniști cu experiență în cercetarea sociologică, comunicarea publică și științele politice, implicați în activități academice și împărtășind standarde etice riguroase – a ajuns să fie extrem de apreciată pentru calitatea produselor sale.

Motivele pentru care am solicitat acest interviu țin nu numai de calitatea serviciilor și a produselor livrate de INSCOP Research, cât mai ales de responsabilitatea și integritatea cu care ajută, practic, societatea românească să se înțeleagă mai bine pe sine.

Un prim argument este atenția pe care compania o acordă unor teme actuale sensibile, precum eficiența energetică, preocuparea pentru mediu, configurația scenei politice interne, percepția românilor asupra identității naționale ori cea reflectată prin ochii celui mai important partener strategic.

Un al doilea argument este ieșirea în exterior, de la bun început, la cel mai ridicat nivel: în 2018, INSCOP Research – România și The Polling Company – SUA au încheiat un parteneriat de colaborare prin intermediul căruia își oferă sprijin reciproc în efectuarea de studii sociologice în România, în alte țări din regiune și în Statele Unite ale Americii.

Primul studiu, „Valori, percepții și reprezentări ale populației din România și Statele Unite ale Americii”, a fost prezentat în aula Academiei Române în luna noiembrie 2018.

 

 

FOTO: Florin Vedeanu

  • Uneori, noi românii, dar și restul europenilor, ne plângem că avem prea frecvent alegeri. În SUA, lucrurile sunt mult mai complicate, democrația este infinit mai complexă, iar legitimitatea celor care conduc, care lucrează în serviciul public este, în felul acesta, întărită.
  • Pe noi, în relația de colaborare cu SUA, ne interesează cel mai mult politica externă și de securitate națională. La fel de relevante încep să devină și politicile comerciale.
  • Nu oricine poate să achiziționeze armament de top american. Trebuie să câștigi încrederea partenerului american.
  • Lecția pe care o putem învăța din SUA este profesionalism dublat de integritate, plus un control democratic foarte complex. Aceasta nu înseamnă doar alegeri, ci mult mai mult, înseamnă conexiunea societății cu tot ceea ce înseamnă instituții aflate în serviciul public.

 

Alina Miron: Bună ziua, Remus, cititorii noștri doresc foarte mult să te cunoască. Te rog să ne spui povestea ta, mai ales ce consideri semnificativ pentru etapa ta de formare.

            Remus Ștefureac: Sunt absolvent al unui liceu de informatică, dintr-o  zonă de care mă simt foarte mândru, și anume Valea Jiului, județul Hunedoara. La București, am absolvit Facultatea de Științe Politice, în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative și un masterat de Guvernare și Dezvoltare Instituțională în cadrul aceleiași universități, iar ulterior am activat destul de mult în zona de analiză și consultanță politică.

Alina Miron: Parcursul tău profesional este bogat în experiențe și provocări deosebite. De unde ai început? Cum ai ajuns acolo?

Remus Ștefureac: Haideți să spunem că primul loc de muncă pe care l-am avut și care mi-a asigurat o mare parte din formare a fost Centrul de Studii Politice și Analiză Comparativă. Era un think tank înființat de un domn pe care îl apreciez foarte mult, Dorel Șandor, și care a reușit, în perioada anilor 1990-2000, să structureze modul de lucru în zona analizei politice, a analizei de politici publice. Cred că am învățat destul de mult din acea perioadă. De altfel, în prima parte a anilor 2000, am activat în zona analizei și consultanței politice.

În 2005, mi-am înființat propria companie de analiză și consultanță. Se numea, și se numește în continuare, Strategic Thinking Group (https://www.strategicthinking.ro/), are deja o vechime de 15 ani. Practic, cu ajutorul unei echipe foarte compentente și integre a activat neîntrerupt, chiar dacă eu m-am mai ocupat și de alte lucruri, ceea ce e, cred, un lucru bun.

Am avut, în această perioadă  de activitate în sectorul privat, două intervale de timp pe parcursul cărora am lucrat în  sectorul public: respectiv, o primă perioadă de aproximativ doi și jumătate, în care am fost consilier al directorului Serviciului Român de Informații, George Maior, pe care îl apreciez și îl stimez enorm. Dânsul m-a invitat să îl ajut la o serie de activități, în principal academice. Astfel, am susținut două cursuri în cadrul Academiei Naționale de Informații, în zona universitară, am participat la conferințe academice internaționale cu prezentări și articole, cred eu utile. A fost o experiență didactică extraordinară, de care mă simt foarte mândru, și sper că și studenții pe care i-am avut au putut să învețe câteva lucruri.

Cealaltă pauză din activitatea mea în zona sectorului privat a fost ceva mai lungă, de patru ani, și o datorez, de asemenea, deschiderii manifestate de către dl. George Maior. Am fost, între 2015 și 2019, diplomat în Statele Unite ale Americii unde am avut prilejul să mă ocup de un subiect care mă pasiona și pe care îl mai studiasem anterior, și anume politica internă americană. A fost o experiență excepțională din punct de vedere profesional, într-o perioadă marcată de alegerea lui Donald Trump în funcția de președinte al SUA. Sper, de asemenea că, la rândul meu, am izbutit să am o modestă contribuție la îmbunătățirea prezenței României în SUA și la înțelegerea mai nuanțată a realităților politice din SUA.

Alina Miron: Etapa americană impune o atenție deosebită. Prin prisma îndatoririlor tale diplomatice, ai avut contacte cu responsabilii de la Washington. Ce ne poți spune despre funcționarea sistemului politic și administrativ american?

Remus Ștefureac: Sigur că sistemul politic și sistemul administrativ american nu prea seamănă cu cele din Europa și poate că ar trebui să  începem vorbind puțin despre modul în care funcționează democrația americană. Uneori, noi românii, dar și restul europenilor, ne plângem că avem prea frecvent alegeri.  În România, de exemplu, ciclurile prezidențiale nu se mai suprapun cu cele parlamentare, apoi mai există și alegeri europarlamentare, alegeri locale… par, într-adevăr, foarte multe. În SUA, lucrurile sunt mult mai complicate, democrația este infinit mai complexă, iar legitimitatea celor care conduc, care lucrează în serviciul public este, în felul acesta, întărită. Mă refer atât la legitimitatea actorilor clasici din zona serviciilor publice locale, deci a autorităților locale, cât și la legitimitatea autorităților de nivel federal.

Plus că în SUA există multe alte autorități care sunt confirmate în funcție în urma unui proces electoral, lucru care nu se întâmplă în România. Mă refer la șerifi, procurori… ceea ce în Europa și, implicit, în România, pare puțin ciudat.

Ca să dau un alt exemplu exemplu la nivel federal, alegerile pentru Congresul SUA au loc din doi în doi ani, nu din patru în patru ani. Există alegeri pentru Congres care au loc concomitent cu  alegerile prezidențiale, dar, la mijlocul mandatului președintelui, așa numitele midterm elections, unde toți membrii Congresului participă din nou la alegeri. Acest lucru înseamnă o presiune enormă pe membri Congresului care are atât efecte pozitive ca urmare a contactului permanent cu alegătorii și nevoile lor ce trebuie satisfăcute, dar și efecte negative ca urmare a presiunilor determinate de a aduna bani pentru campaniile electorale, deci de a interacționa masiv cu grupurile de lobby ce pot deturna uneori sensul politicilor publice în direcții care nu reflectă fidel interesul public. De asemenea, o treime din membrii Senatului sunt realeși la fiecare doi ani, astfel încât, da, ei au un mandat de șase ani, dar acesta nu începe concomitent, ci cu un decalaj de câte doi ani, astfel încât, atât o treime din Senat, cât și întregul Congres trec, la fiecare doi ani, printr-un proces electoral.  Vă dați seama că, în momentul în care ai devenit membru al Congresului și știi că peste doi  ani ai alegeri, contactul tău cu alegătorii, dar și cu finanțatorii – aici apare, însă, o altă problemă, à  propos de lobby și efectele perverse pe care le poate produce asupra politicilor publice – este mult mai intens. Și, sigur, acest lucru ajută democrația americană.

Pornind de la acest control democratic, trecem în partea cealaltă, în care vorbim despre modul în care funcționează administrația. Foarte complex. Desigur, depășește ciclurile electorale, însă nu se poate rupe complet de ele. Adică, sunt foarte multe zone în care viziunile de politică ale fiecărui președinte își pun o amprentă puternică asupra modului în care funcționează administrația.

Pe noi, de exemplu, în relația de colaborare cu SUA, ne interesează  cel mai mult politica externă și de securitate națională. Pe de altă parte, la fel de relevante încep să devină și politicile comerciale, pentru că noi avem interesul de a exporta cât mai mult în SUA, iar SUA, la rândul lor, au interesul de a exporta cât mai mult în UE, implicit în România. Cum reglezi acest tip de relație ține de politicile și abordările fiecărui președinte.

Desigur, așa cum spuneam, agenda fiecărui președinte, agenda fiecărei majorități, republicane sau democrate, își pune amprenta asupra modului în care sunt formulate politicile publice și asupra modului în care funcționează administrația. Deci e un proces foarte complex, sunt foarte mulți decidenți cu care trebuie să intri în legătură. Ei se schimbă așa cum se schimbă și la noi.

Ambasadorul George Maior, de exemplu, s-a suprapus cu o schimbare totală de administrație, practic administrația democrată Obama nu a fost înlocuită de o altă administrație democrată, ci de o administrație republicană, cu o viziune complet diferită care a răsturnat percepțiile unei întregi lumi. Este o provocare uriașă să te conectezi la modul în care funcționează o nouă administrație, iar în cazul nostru, ambasadorul, în primul rând, Ambasada României, Ministerul de Externe și România în ansamblu au reușit să se conecteze foarte bine la noua administrație. Noi avem avantajul de a lucra la fel de bine atât cu administrții democrate, cât și cu cele republicane, fapt demonstrat prin rezultate practice obținute de-a lungul timpului. Dacă e să ne referim numai la cele două vizite ale Președintelui Johannis în SUA! Cred că este primul președinte român care are două vizite consecutive, într-un interval foarte scurt de timp, la Casa Albă. Totodată, cel puțin în perioada în care am fost eu la ambasadă, au vizitat SUA peste 25 de miniștri, delegații ministeriale, stabilind contacte solide atât pe zona de politică externă și securitate națională, cât și pe zona achizițiilor militare. De asemenea, cu multe eforturi, s-a reușit organizarea celor mai mari misiuni economice, americană în România și românească în SUA, iar ambasadorul nostru a avut o prezență excepțională în mediile academice și de reflecție americane cele mai prestigioase.

Revenind la problema achizițiilor militare, aici este o întreagă discuție.  Uneori apar comentarii în mass-media, unele  mai bine informate, altele mai puțin informate și fundamentate. Până la urmă, sigur, noi plătim niște bani, e adevărat. Dar, cel puțin în ceea ce privește achizițiile militare, nu oricine poate să aibă asemenea relații de colaborare, achiziționând, de exemplu, armament de top american. Trebuie să îndeplinești anumite condiții, trebuie să câștigi încrederea partenerului american și abia apoi să-ți pui problema dacă ai și resursele financiare necesare. Sunt foarte multe țări în restul lumii care poate au resursele financiare, dar care nu sunt acceptate, pentru că nu sunt parteneri strategici, nu sunt de încredere și, prin urmare, nu pot intra într-o relație de colaborare de acest tip cu SUA.

Deci, din acest punct de vedere, s-au făcut progrese formidabile și este meritul unor instituții din România: Ministerul Afacerilor Externe prin ambasada noastră, Ministerul Apărării Naționale, care a lucrat enorm pe acest subiect, cu rezultate foarte bune, structuri de intelligence și, nu în ultimul rând, al clasei politice, care, cel puțin în ceea ce privește relația cu SUA, împărtășește aceeași viziune. În România, practic, nu există  forțe anti-americane explicite. Sigur, au mai fost, poate, mici sincope, mici nuanțe, ceea ce e normal, încă o dată, nu putem să avem viziuni unilaterale, pentru că nu am mai fi o democrație, dar, în liniile esențiale,  parteneriatul strategic a fost susținut activ de către toate partidele politice care au trecut pe la guvernare, iar acest lucru a conferit soliditate relației noastre cu SUA. Deci, indiferent de guvernările care s-au succedat la putere, de stânga sau de dreapta, acest parteneriat a fost susținut, păstrat și consolidat, ceea ce i-a conferit credibilitate României.

Alina Miron: Bune practici recomandabile pentru noi?

Remus Ștefureac: Bune practici de profesionalism, bune practici de integritate cred că sunt necesare pentru funcționarea oricărui sistem administrativ, fie că vorbim de administrația locală sau de administrația centrală.

Altfel spus, nu poți să ai în serviciul public oameni incompetenți.

Sigur, se mai strecoară, dar cred că e esențial să ai acele filtre care să-ți promită atragerea de competență. Și nu poți să atragi competență dacă nu remunerezi corespunzător, la nivelul standardelor fiecărei țări.

Din acest punct de vedere, în ceea ce privește partea de integritate, și ne referim în primul rând la integritatea decidentului și a celor care filtrează accesul în sistemele publice al oamenilor competenți sau mai puțin competenți, în comparație cu situația de acum 10-15 ani, în România s-au făcut progrese remarcabile.

Atunci când criteriile nu sunt foarte riguroase, apar probleme de integritate.  Am văzut recent, chiar la începutul anului, dezbateri în diverse sisteme publice, în cel de ordine publică, de exemplu, unde însuși ministrul de Interne vorbea despre veritabile familii angajate, în anumite instituții, în serviciul public, ceea ce creează nu doar o problemă de percepție, ci și una de funcționalitate a acelor servicii publice.

Așa că, lecția pe care o putem învăța din SUA este de profesionalism dublat de integritate, plus un control democratic cât mai complex.

Asta nu înseamnă doar alegeri, ci mult mai mult, înseamnă conexiunea societății cu tot instituțiile aflate în serviciul public. Fie că vorbim despre primării sau despre diverse agenții la nivel local, care pot interacționa cu cetățeanul atât în mod direct, cât și prin intermediul societății civile, dar nu cea pe care ne-o imaginăm noi adesea, gândindu-ne la cele trei-patru ONG-uri mari, cu reprezentanți cunoscuți, care apar adesea la televizor.

Mă refer la o societate civilă la nivel local, oameni care poate sunt nemulțumiți de faptul că, de exemplu, o centură ocolitoare nu e construită la timp, se mobilizează și pun presiune, dar pun presiune organizată, structurată, asupra autorității locale, astfel încât acel obiectiv să fie realizat. Sau, un alt exemplu, există o problemă tot mai acută, aceea a poluării, a calității mediului, tăierile de păduri și iarăși oameni din diverse zone se pot organiza și pot genera presiuni asupra autorității locale. Aceasta este o formă concretă de democratizare, de sofisticare a democrației.

Toate aceste lucruri se întâmplă, la un nivel foarte complex, în SUA. Adică există un număr mare de  organizații, de grupuri de voluntari, care își exprimă punctul de vedere într-un mod organizat și interacționează cu autoritățile locale în primul rând, pentru că democrația se produce în primul rând la nivel local și numai apoi la nivel central.

Multitudinea aceasta de formule de organizare și interacțiune în primul rând, pentru că e un model mai degrabă constructiv – ulterior și presiune, dacă serviciul public nu rezonează, nu reacționează – cred că aceste elemente sunt definitorii.

Așadar, recapitulez: profesionalizare, integritate și, în același timp, o democratizare a vieții publice și a interacțiunii dintre serviciile publice și cetățean.

Alina Miron: În unele cercuri autohtone de analiști de politică internațională și de securitate, începe să se răspândească ideea că, într-un orizont de timp de 15 – 20 de ani, americanii se vor retrage din Europa și, ca urmare, România trebuie să se repoziționeze din timp, să dezvolte și să aplice noi strategii de relaționare internațională. Cum comentezi?

Remus Ștefureac: Nu văd SUA retrăgându-se din Europa, dintr-o multitudine de motive. Ideea că statele europene, inclusiv România, sunt datoare propriei lor securități naționale să-și asume responsabilități sporite, aceasta este cu totul altceva. Este în primul rând în interesul nostru să investim în propria securitate. Iar creșterea contribuției noastre pentru garantarea securității face parte, e adevărat din retorica președintelui Trump, a unei părți importante a societății americane, dar aceste mesaje au mai fost transmise și de președintele Obama și de administrațiile democrate, doar că  tonul a fost diferit. Totuși, repet, aceste mesaje au fost transmise permanent de SUA.

Dacă vorbim despre ordinea mondială postbelică, SUA și-au asumat costurile securității și securizării continentului european, având la rândul ei avantaje. Europa a renăscut din propria-i cenușă, astfel încât vorbim astăzi, cel puțin la nivelul UE,  de peste 500 de milioane de locuitori, cu un nivel de trai ridicat, deci e evident că, la rândul nostru, trebuie să ne asumăm costurile traiului sigur în UE și în propriile noastre țări.

Aceasta nu înseamnă, încă o dată, un abandon din partea SUA, dimpotrivă, cred că relația și prezența SUA în spațiul european se va sofistica, apar mereu noi provocări, care nu mai țin de securitatea tradițională – tancuri, rachete, ș.a.m.d. – ci vorbim, în momentul de față, de alte provocări, la fel de relevante. Aici fie că ne referim la cele care țin de zona spațiului cibernetic, fake news și propagandă, fie la alte tipuri de amenințări, aparent domestice, de exemplu acelea care țin de politicile de sănătate.

Vedem chiar acum că există amenințări legate de diverse pandemii, care pot izbucni oricând, cum ar fi discuția actuală despre coronavirusul din China.

Aceste teme există. Și revin la protecția mediului. Chiar dacă, în momentul de față, există o diferență între viziunea americană cu privire la protejarea mediului, susținută de către actuala administrație, și viziunea europeană, lucrurile evoluează, administrațiile americane se schimbă, apar alte orientări, mai concordante cu cele europene.

Încă o dată, mi-e imposibil să văd o îndepărtare a SUA de Europa. Desigur, America are o viziune globală, e interesată de Asia, de tot ceea ce înseamnă uriașa interacțiune economică cu Asia.

Civilizația euroatlantică este unită de valori comune și, atâta vreme cât aceste valori persistă, cred că prezența americană, cu tot ceea ce înseamnă ea ca spațiu civilizațional, dimensiune economică și de securitate, va exista în continuare. Dar, cum spuneam, este și de datoria noastră să investim mai mult în propria noastră securitate, pentru că o facem pentru propriul nostru interes.

 

va urma