65 de cărți
Dragi cititori ai ziarului „Vocea românului”, oameni buni, cunosc de mai bine de 10 ani un poet discret, de mare sensibilitate. Un cunoscator al literaturii, om de cultură, intelectual prin valoare si atitudine, care a scris peste 65 de cărți. Maestru al procedeelor stilistice neostentative, Ioan Rațiu nu se insinuează în boema bucureșteană zgomotos, triumfalist. Doar trece tăcut, urmat de prieteni fideli, care-i știu obiceiul de a sprijini debutanți și a le oferi spațiu de lectură. Cu privirea atentă la zgomotele vieții, are grijă întâi de familie, apoi de cărți și confrați.
Recent publicată, cartea la care mă refer este un dialog sublimat: de la om, la om, de la iubire, la iubire, prin iubire, pentru iubire, prin timp. Mult dincolo de timp, la un nivel estetic greu de atins.
„Voci interioare”, volum apărut în 2023 (editura Cervantes, București) conține 100 de poeme de mici dimensiuni numerotate de la 3301, la 3400, convorbire de un lirism excepțional între Ea și El, ilustrând, de fapt, tragismul si privilegiul unei vieți dincolo de viață, imposibilitatea despărțirii, dar și a atingerii fizice.
E dificil sa alegi un poem sau altul, pentru că au continuitate, nu pot fi percepute separat. Poemele „Ea: (3342)” și „El: (3343)” stau sub semnul metaforei rare din final: „Ai rămas în tăcerea din vis/Creangă-mpodobită de fluturi”. Este, liric vorbind, singurul răspuns posibil la întrebările ei nerostite,
induse de repetiția: ” Ar mai fi ceva de spus/ Tu te-ai dus te-ai dus te-ai dus”.
Absența virgulelor sau a oricaror alte semne accentuează continuitatea și intensitatea interogației. Sugerează deșertul, ca spațiu al iubirii, plasat în netimp. Absența coordonatelor temporale universalizează, concomitent, iubirea și pierderea. În acest context, afirmația-interogație „De ce taci părăsitule”, urmată de „nu-i destul că m-am întors/ intr-o gară pustie” denotă o tristețe abisală („Ea: 3328”).
Răspunsul, („El: 3329”) fixează singurul spațiu admis al iubirii („Eu rămân adânc în inima ta”), dar și posibilitatea expansiunii acestuia, în doi: „Vântul se zbate fără secunde/ Vino iubito mergem oriunde”.
Primul poem din carte e scris în 12 mai 2022 (el) și ultimul în 19 august 2022 (ea). Este un interval marcat de poezie de calitate, în care autorul, adept al cuvintelor putine, dar cu mare incarcatură semantică/afectivă atestă că nu cantitatea contează.
Ioan Rațiu a trimis, special pentru cititorii ziarului „Vocea românului”, trei poeme nepublicate, trei Psalmi, pe care ii reproducem integral, acum, înainte de două sărbători: Botezul Domnului (Boboteaza) și Soborul sf. Prooroc Ioan Botezătorul. Cu această ocazie, adresăm multe urări de bine, sănătate și putere de muncă poetului și tuturor sărbătoriților. La mulți ani! 2024 să fie an de împlinire, pace, evoluție materială și spirituală pentru fiecare dintre noi!
Psalmul mamei
Bucură-te mamă de frumusețea veșniciei
Cu toate florile iubirii tale
Cu-ndrăzneala răsăritului de soare
Cu zâmbetul păstrat nemărginirii
Bucură-te mamă de cântecele fericirilor
Cu toate ploile primăverii tale
Cu visele ieșind la plimbare
Cu dorul aprinsă chemare
Bucură-te mamă de libertatea gândurilor tale
Cu toți norii sărutând firele ierbii
Cu grijile rătăcite prin muguri
Cu basmele nemuririi valsând
Bucură-te mamă de toate mângâierile înverzirii
Cu liniștea sufletului împăcat
Cu dorințele spre veșnica tinerețe
Cu moartea pe moarte călcând
Bucură-te mamă de atâtea izvoare
Cu Lumină din Lumină
Cu răspuns în Adevăr
Cu Tăcerea sărutată
***
Psalmul suferinței
Nu ma lăsa Doamne să caut păcatul neșters
Cu lacrimile pierzaniei
Nu mă lăsa Doamne să-mi uit chipul și asemanarea
Printre nevoi scuturați de plâns
Nu mă lăsa Doamne să mă pierd pe văile rușinii
Trezind vremelnicia grijilor
Nu mă lăsa Doamne să înmulțesc patimile
Crescute din sila ispitei nesăturate-n orgolii
Nu mă lăsa Doamne să cresc durerile izgonirea
Fără sens lovind răstignirea cuvântului
Nu ma lăsa Doamne sa deschid morții
Ochii flămânzi ca minciunile viclenirii nesomnului
Nu mă lasă Doamne să fur Copilăria
Pătând amintirile dorului
***
Psalmul smereniei
Fericirile încep cu Tine
Împărat al Luminii
Duh al Sfințeniei
Adevăr al Învierii
Păcatele se pierd în fața Ta
Izvor de Iubire
Cuvântului Suflet
Îndemn spre Iertare
Tainele sunt în urma Ta
Vindecătorule
Mântuitorule
Glas al rugăciunii mele
***
Mulțumim, domnule poet, pentru generozitate. E o bucurie să începem anul citind literatură „de rang înalt”.
