Sebastian Rushworth M.D.

 

Una dintre cele mai mari ciudățenii ale ultimei perioade a fost efortul neobosit al autorităților de pretutindeni de a vaccina pe absolut toată lumea, indiferent de riscul individual de îmbolnăvire și fără a ține cont dacă oamenii au avut deja, sau nu, boala.

Se știe de foarte mulți ani că imunitatea naturală este cel puțin la fel de eficientă ca imunitatea obținută în urma vaccinării care, de fapt, nu face altceva decât să imite infecția, stimulând astfel mecanismele de autoapărare ale organismului. Dacă ați avut rujeolă, nu trebuie să vă vaccinați împotriva rujeolei. Dacă ați avut hepatită A, nu mai aveți nevoie de vaccinul împotriva hepatitei A. Dacă ați avut varicelă, nu vi se mai cere să vă vaccinați împotriva varicelei. Cu toate acestea, dacă ați avut covid 19, trebuie neapărat să acceptați și vaccinul anticovid. Foarte ciudat!

Obsesia cu vaccinarea tuturor este și mai stranie dacă ne gândim că accesul la vaccinuri este limitat. Cum obiectivul declarat este atingerea imunității de grup cât mai repede posibil, pierderea timpului cu vaccinarea persoanelor care au avut deja infecția întârzie inevitabil îndeplinirea acestui deziderat. Cu toate acestea, mulți oameni de la care altminteri te-ai fi așteptat să înțeleagă ceva atât de elementar, se mulțumesc să repete la nesfârșit că ”toată lumea trebuie vaccinată”, în ciuda faptului că exact acest lucru contravine scopului declarat al guvernelor și al agențiilor de sănătate publică. Până și unii dintre medicii care au avut covid în 2020 au fost mai mult decât fericiți să primească vaccinul la sfârșitul lui 2020 și începutul lui 2021, în ciuda faptului că știau (sau ar fi trebuit să știe) că erau aproape sigur protejați la maximum și că procedând astfel întârzie inevitabil vaccinarea celor care nu au avut încă infecția.

În urmă cu câteva luni am scris despre un studiu publicat recent în The Lancet, în aprilie, care a demonstrat o scădere cu 93% a riscului de reinfecție la persoanele care avuseseră deja covid. Conform acestor date, infecția anterioară este echivalentă celor mai eficiente vaccinuri, în ceea ce privește capacitatea sa de a proteja împotriva covid 19 (ceea ce este, altminteri, întru totul normal).

Pentru cei care nu sunt convinși că infecția anterioară este cel puțin echivalentă cu vaccinarea, un studiu foarte interesant a fost postat recent pe MedRxiv. Acesta a fost un studiu de cohortă retrospectiv al celor 52.238 de angajați ai Cleveland Clinic, care au fost urmăriți din 16 decembrie 2020 (când Cleveland Clinic a început să își vaccineze personalul ), până în 15 mai 2021. Obiectivul studiului a fost de a compara ratele de infecție între patru grupuri de angajați: cei care avuseseră covid și au fost vaccinați, cei care au avut covid, dar nu au fost vaccinați, cei care nu au avut covid, dar au fost vaccinați, și cei care nici nu au avut covid și nici nu au fost vaccinați.

Diagnosticarea s-a făcut cu ajutorul testelor PCR. Clinica Cleveland nu a fost angajată în niciun screening al personalului asimptomatic în timpul perioadei de studiu, astfel încât testele au fost efectuate atunci când participanții au dezvoltat simptome sugestive de covid. Cu alte cuvinte, metoda utilizată pentru diagnosticare în acest studiu a fost echivalentă cu metoda utilizată în majoritatea celorlalte studii și, de asemenea, cu metoda utilizată în lumea reală.

Deci, care au fost rezultatele?

Au existat 2.139 noi infecții în rândul celor 52.238 de participanți. Adică, 4,1% dintre participanții la studiu au dezvoltat covid în decursul celor cinci luni de zile. 99,3 dintre aceste infecții au fost detectate la pacienții care nu au avut covid și nici nu au fost vaccinați, restul de 0,7% fiind infecții ale celor vaccinați care nu au avut niciodată covid.

2.579 de participanți avuseseră deja covid în momentul începerii studiului și niciunul dintre aceștia nu s-a îmbolnăvit pe întreaga perioadă a desfășurării studiului. Numărul incluzându-i atât pe cei 1.299 cu infecție anterioară care au fost vaccinați, cât și pe cei 1.359 care nu fuseseră vaccinați. Ceea ce înseamnă că infecția anterioară a fost asociată cu o reducere de 100% a riscului de infecție. Lucru adevărat indiferent dacă persoana cu infecție anterioară a fost sau nu vaccinată. Vaccinarea nu a oferit niciun beneficiu celor care avuseseră deja covid.

Ce concluzii putem trage?

Infecția anterioară este extrem de eficientă în protecția anticovid. Prin urmare, vaccinarea celor care au avut covid nu este necesară. Guvernele care vaccinează oameni care au avut deja covid risipesc banii contribuabililor și expun oamenii pericolului efectelor secundare fără a avea niciun motiv întemeiat.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici