Jeff Minick
Jeff Minick a predat, timp de 20 de ani, istorie, literatură și latină. Este autorul a două romane, Amanda Bell și Dust on their Wings, precum și a unor cărți dedicate îndrumării tinerilor: Learning as I go, Movies Make The Man: The Hollywood Guide to Life, Love and Faith for Young Men. În prezent lucrează la un roman, The Man Who Loved Books, pregătind, totodată, încă o colecție de eseuri. Scrierile sale apar în Entrepreneur Magazine, The Epoch Times, RealClear Politics, Human Events, Chattanoogan. com, RealClear Markets, The Imaginative Conservative, Intellectual Takeout, Smoky Mountain News, Chronicles Magazine, Alpha News, The Wanderer Newspaper, Citizens Journal etc. Blogul său poate fi vizitat la Jeffminick.com.
În zilele noastre, o sumedenie de activiști de toate felurile, începând cu unele dintre cele mai avute elite ale lumii și sfârșind cu elevii de colegiu, se consideră salvatori hărăziți cu atotputernicia de a elibera omenirea de povara unor grele păcate.
De exemplu, pentru a combate ”încălzirea globală”, susținătorii schimbărilor climatice pledează pentru eliminarea combustibililor fosili, ne sfătuiesc să preferăm insectele cărnii de porc sau de vită și preconizează abandonarea în sălbăticie a unor vaste suprafețe de pământ.
Atotstăpânitorii covid au închis o mare parte a lumii distrugând milioane de vieți, în vreme ce transferau o mulțime de bani către diverse companii de tehnologie, Big Pharma și alte corporații. Iar campionii justiției sociale își încrucișează săbiile cu cei care se opun avortului, care cred că Dumnezeu și biologia ne-au împărțit în bărbați și femei sau sunt derutați de teoria daltonismului rasial.
Toți acești războinici postmoderni împărtășesc aceleași motivații si au un scop comun: să ne mântuiască pe toți ceilalți, bieți proști – sau cel puțin pe aceia dintre noi considerați demni de viață – de metehnele și dezinformarea noastră.
Acest lucru s-a mai întâmplat.
Cu o acțiune desfășurată în Germania, între cele două războaie mondiale, cartea Ednei Hong, Bright Valley of Love (Luminoasa vale a iubirii), relatează, într-o formă ficțională, povestea reală a lui Gunther, un băiețel handicapat, neglijat de mama și bunica sa, care nu poate nici merge și nici vorbi. La șase ani este dus de tatăl său la Betel, o comunitate creștină care se îngrijește de bolnavii psihici și de epileptici – adulți și copii deopotrivă.
Înconjurat de dragostea pastorilor, diaconeselor și profesorilor, Gunther crește și ajunge la maturitate, învățând nu doar să vorbească și să meargă, ci și să citească și chiar să scrie poezie și imnuri. La absolvire, Betel îi oferă mâncare, locuință și un serviciu permanent.
Totul este bine până când Hitler și regimul nazist declară război celor bolnavi și vulnerabili, considerându-i poveri lipsite de valoare, consumatori zadarnici ai resurselor societății și care merită să fie eliminați. Când pastorul de la Bethel, Fritz, află că echipele medicale naziste plănuiesc să-i ducă pe rezidenți în lagărele morții, el trimite numeroase scrisori autorităților și face nenumărate drumuri la Berlin, zbătându-se pentru viața celor aflați în grija lui. Până când, la un moment dat, își întreabă nedumerit soția: Julia, ce suntem noi, oamenii – ființe umane sau fiare sălbatice?
Dezvăluirea sfârșitului poveștii nu ar face decât să strice intriga. Este suficient să spunem că Gunther, multe dintre celelalte personaje și chiar așezământul Betel au existat în realitate, fiind menite distrugerii de către regimul nazist.
Din păcate, cititorii romanului Bright Valley of Love vor găsi multiple asemănări între Germania celui de-al Treilea Reich și America de astăzi.
Asemenea celor care credeau cândva într-o rasă superioară, liderii progresiști de astăzi, atât în Statele Unite, cât și la nivel global, se consideră ființe umane superioare. Ei posedă soluțiile corecte la toate problemele, iar noi, ceilalți, suntem osândiți să rămânem în întuneric.
Și, exact așa cum se întâmplă și astăzi, contrastul dintre acești stăpâni seculari, ideologici, și creștinii devotați din Betel este flagrant. Pastorii și personalul de la Betel tratează fiecare ființă umană, oricât de infirmă la trup sau la minte, ca pe un suflet, în vreme ce guvernul fascist consideră ființele umane doar simpli slujitori ai statului, de care trebuie să te descotorosești atunci când devin inutili. De fapt, Bright Valley of Love ne oferă viziunea îngrozitoare a societății post-creștine.
Chiar și creștinii devotați de astăzi vor admite că societatea noastră este efectiv post-creștină, cu o cultură în care domnesc mai degrabă mofturile și capriciile relativismului decât adevărul sau morala. Iată doar un exemplu: semnificațiile tradiționale ale unor cuvinte precum sex, căsătorie și femeie fie sunt atacate, fie deja s-au prăbușit. Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză, căci la ce altceva ne-am putea aștepta, până la urmă, de la o cultură care proclamă, fără nici cea mai mică urmă de ironie, că ”adevărul tău nu este și adevărul meu?”
Pentru național socialiștii care au condus cândva Germania, dorințele și credințele individuale nu erau decât zgură pentru oțelul pe care intenționau să-l producă. Pentru cei care pretind acum că luptă pentru drepturile omului și supraviețuirea rasei umane, ființa umană individuală devine nimic mai mult decât o cifră incomodă din interiorul unei ecuații. Cu alte cuvinte, acești protectori ai ”umanității” se luptă acum cu persoana umană.
Aproape de sfârșitul lui Bright Valley of Love, Gunther îi spune prietenului său, Dr. Brandt, că ”nici un conducător de pe pământ nu poate decide ce anume este uman și care vieți merită a fi păstrate. Este un lucru pe care numai Dumnezeu singur îl poate decide”.
Sunt cuvinte de care trebuie să ținem cont și să le păstrăm în adâncul inimilor noastre pe întreg parcursul luptelor care vor urma.
Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă
Sursa: aici
