Ne-am îndreptat atenția către arta contemporană și am descoperit, cu bucurie, că piața cărții e bine susținută de poeți. Unii ar zice că  sunt prea mulți, alții că abundă impostura, criticii se orientează către grupuri “elitiste” și e normal să fie așa…

E bine că s-a creat o “masă critică” , fiind previzibilă apariția unor voci unice în lirismul românesc.

Nu le-am întâlnit încă, dar  continuăm căutarea!

În periplul nostru cultural, semnalăm prezența unui artist vizual, care transpune poezia în imagini. Este vorba despre Mariana David, care a publicat, până acum, șase cărți și a avut șapte expoziții, în care a prezentat tapiserii – artă modernă, cu mijloace tradiționale.

Lucrare din colecția viitoarei expoziții, “Octogonul psihedelic” reconectează emoțiile cu materialitatea. Între cer și pământ, elementele dizarmonice se contopesc, organizându-se în forme definite, recognoscibile, ocrotite fiind de-o creangă, simbol al vieții, devenirii, perpetuării. Tabloul își păstrează forța de expresie, chiar dacă privim imaginea inversată, ca și cum viața – minte, suflet, trup, își prezervă unitatea, indiferent de unghiul din care e privită.

Octogonul Psihedelic

Pentru a menține puțin misterul pe care îl degajă “Octogonul”, cităm poemul “Semne absente”, publicat în volumul “Coline de cobalt” (iulie, 2023, ed. Izvorul Cuvântului): “… Cine ar fi bănuit că acolo, /Pe coama dealului, /Lipsit de poteci, de fântână,/E-un cimitir fără cruci? / Dacă lupii ar fi plecat de acolo,/ Nu mi-aș fi dat seama / Că sub iarbă dorm zece viteji./ Ei stau, după legile lor, neclintiți / Trei zile și trei nopți, / De zece ori câte trei, / Pe lună plină, albastră, / Tăcută ca pământul sec.”

Acum, că v-am făcut cunoscute unele coordonate ale artei sale, vă putem spune câteva cuvinte despre autoare: născută în primăvara anului 1956, în Drobeta-Turnu Severin, a absolvit, în 1980, facultatea de Filologie, a urmat cursurile Școlii Populare de Artă, clasa “Pictură”. S-a hotărât să-și facă publice creațiile în momentul în care a considerat că a acumulat suficient. Tapiseriile sunt realizate pe pânză de sac, cu fire de lână, cusute în “muscă” sau “ cruciuliță”. S-ar putea spune că fiecare lucrare are trei elemente: ața, lemnul și ideea.

O lucrare, de asemenea, neexpusă, încă, este “Colindătorii”, în care, culorile calde nu fac trimitere la gerul iernii, ci la cuptorul de pâine, cu colaci (colindeți) pe lopata din lemn. Și de această dată, franjurile continuă cromatic ideea de bază, in acest caz, grup de copii plecați la colindat.

Colindătorii

Curiozitatea ne îndeamnă să răsfoim „Coline de cobalt”, în căutarea unui poem dedicat iernii: “ Mi-e dor de iarna iernii,/ De nămeții uriași, / Prin care rugam câinele/ Să treacă/ Să-l putem urma/ Până-n drumul/ Neatins, încă, de pași./ Era prea dimineață./ Nu ieșiseră din case/ Oamenii mari!” (Iarnă).

Executată în aprilie 2020, lucrarea intitulată “Vindecare” a avut, inițial, titlul “Pandemie”. Simbolul central, “craniul”, este vitalizat de geometria florală, care trimite către grâu -viață, câmp, aer și rădăcini.

Vindecare

“Incipio”, poemul care deschide volumul “Coline de cobalt”, descrie efortul oricărui artist de a transfigura realitatea, de a o reduce la esență: “ Am scos umbra dintr-o floare albastră,/ A apei dintr-o fântână, a unei frunze de plop/ Din plop și brad, și piatră./ Alte și alte umbre am căutat,/ Am găsit și păstrat sub cheie,/ Aproape de suflet,/ Ca pe orfanii lumii”…

Ritmul alert al gândurilor noastre poate fi întrerupt în cel mai frumos mod posibil: privind un tablou, citind o carte sau visând pur și simplu. Vă invităm să-i cunoașteți pe artiștii dintre noi! Am făcut un prim pas! Dacă ne susțineți, continuăm!

 

 

Cornel Moisă