Directorul emerit al Institutului Max Plank pentru Studiul Societăților, Wolfgang Streeck, discută despre criza Germaniei și viitorul Europei. Interviul în formă audio, precum și forma originală a rezumatului pot fi găsite aici. Freddie Sayers este un jurnalist britanic, intervievator, editor executiv al revistei online UnHerd.

 

Clasa tehnocrată tinde să elogieze statul german pentru eficiența, pragmatismul, modestia postbelică și liberalismul său. Fosta cancelară Angela Merkel este un adevărat purtător de stindard al acesteia: puternică, rațională și posedând acea demnitate severă la care ar trebui să aspire orice lider. Cartea din 2021 a lui John Kampfner, How the Germans Do it Better: Lessons from a Grown Up Country, a reprezentat apogeul acestei simpatii.

Dar… puține titluri s-au învechit atât de repede. În ultima săptămână, economia germană a intrat într-o criză totală. Prețul energiei electrice este în creștere, în prezent de 14 ori mai mare decât media. Inflația a crescut și se prevede o recesiune. Euro a coborât sub dolar pentru prima dată de la apariția sa, iar majoritatea germanilor sunt nemulțumiți de conducătorii lor. Ce s-a întâmplat cu povestea de succes a Europei? Istoricul economic și profesorul Wolfgang Streek, critic perseverent al obsesiei Merkel, nu a fost niciodată îndrăgostit de școala de gândire Kampfner. Conform prezicerilor sale, eșecul politic și prăbușirea ”economiei globalizate” vor duce la dispariția dominației germane în Europa. Căderea Germaniei în dizgrație va fi bruscă, iar efectele sale vor fi resimțite de toată lumea. Pe măsură ce războiul din Ucraina continuă, Europa va deveni tot mai independentă strategic de America, iar puterea Uniunii Europene va scădea tot mai mult.

Condițiile care au condus la colosala ascensiune a Germaniei – o economie globalizată, bariere minime în calea comerțului și un euro scăzut în mod artificial – se prăbușesc. Astăzi, optimismul care a înconjurat cândva Germania și statutul său de ”too big to fail” pare din ce în ce naiv.

”Exista o convingere foarte puternică că tipul de economie globală în care a prosperat Germania va exista pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, se credea că globalizarea devenise ireversibilă”, spune Streek.

După 30 de ani de ascensiune galopantă am aflat că economia globalizată, parte integrantă a succesului Germaniei, este de fapt extrem de sensibilă la ”crize, întreruperi, fracționări”. Acest lucru este evidențiat cel mai bine de undele de șoc cauzate de războiul din Ucraina, tensiunile crescânde dintre China și Occident și întreruperile lanțurilor de aprovizionare pricinuite de pandemie.

”Auzim că nu ar mai trebui să mai facem comerț cu China. Vă puteți imagina că, dacă piața chineză se va închide pentru produsele germane la fel cum s-a închis acum piața rusă, o companie precum Volkswagen, care vinde mai multe mașini în China decât oriunde altundeva în lume, ar putea întâmpina greutăți majore.”

Pe măsură ce speranța unei utopii globalizate permanente va deveni tot mai șubredă, Germania va fi nevoită să facă față unei ”enorme reprofilări”.

În primul rând, va trebui să îndure o iarnă grea, agravată de o criză energetică de o amploare nemaivăzută de generații. Dependența excesivă a Germaniei de gazul rusesc este unul dintre cele mai rele exemple de gândire pe termen scurt din întreaga istorie politică. Înclinația antinucleară a Verzilor este codificată în ADN-ul lor. Și, începând cu anii 1970, atât social democrații germani, cât și creștin democrații au concurat pentru a atrage partidul într-o coaliție, prețul fiind o politică antinucleară.

Angela Merkel a fost, la început, o susținătoare fanatică a energiei nucleare. Dar, când a vrut să-și schimbe partenerul de coaliție, înlocuind social democrații cu verzii, a reluat, în câteva săptămâni, denuclearizarea Germaniei. ”Acesta a fost motivul pentru care a trebuit să cumpărăm energia din altă parte. Pentru că noi nu am mai putut să o producem.”

Consecințele acestei crize asupra Uniunii Europene vor fi profunde. Germania și Franța se constituie în locusul central al puterii în UE, care se comportă ca un imperiu alimentat de la Centru, cu beneficii suficiente și pentru periferie. Dar ce se va întâmpla cu această periferie, atunci când Centrul va începe să se prăbușească?

”Uniunea Europeană se află deja în paragul dezintegrării. Gândiți-vă la țările din est – Ungaria bagă bețe în roate, Polonia are propriile sale idei despre UE, și anume crede că aceasta există exclusiv pentru a ajuta Polonia să prospere. Și sentimentul antigerman, atât în Est, cât și în Sud este în creștere absolută. Între timp, Marea Britanie a plecat.”

Totodată, apelurile pentru extinderea UE prin aderarea Ucrainei și a mai multor state balcanice, devin din ce în ce mai puternice. Dar aceastea nu doar că vor trebui subvenționate de economiile centrale, dar vor schimba și echilibrul de putere în Consiliu, iar întregul sistem va deveni insuportabil din punct de vedere politic.

”Prin urmare cred că Uniunea Europeană își va pierde semnificația pentru statele sale membre într-un proces treptat de decădere, se vor forma tot mai multe subgrupuri (de exemplu cele estice, sau cele mediteraneene), care își vor vedea de interesele lor”.

Ar fi posibil ca însăși Germania să le întoarcă spatele?

Streeck crede că nu ar trebui să excludem acest lucru, câtă vreme actualmente țara se străduiește să facă față unor dificultăți imense. Să ne reamintim că, atunci când a fost ales, Trump a moștenit o națiune decăzută, iar electoratul american, în majoritatea sa, ”își dorea un guvern care să se îngrijească nu de Imperiu, ci de propria sa patrie – ”America first”. America lui Trump era exact contrariul ideii de ”acum vom merge să cucerim restul lumii”. Oamenii spuneau: ”acum trebuie să avem grijă de țara noastră.”

Pentru o mișcare ”Germania first”, războiul din Ucraina ar putea fi catalizatorul suprem. În ciuda afirmațiilor că situația se va limpezi în trei săptămâni, impasul nu arată nici până azi semne de atenuare.

”Războaiele durează întotdeauna mai mult decât se preconizează atunci când încep – ele se autoalimentează și devine tot mai dificil să ajungi la un acord.”

Pe măsură ce războiul se prelungește, dinamica emergentă a puterii globale se va consolida tot mai mult. Continentul eurasiatic va fi divizat. Vom avea, pe de o parte, o ”alianță ruso-chineză, în care chinezii trag sforile” și, pe de alta, o Europă cu o autonomie strategică mică, acționând ca o forță auxiliară ”în viitoarea bătălie dintre Statele Unite și China”.

Germania se va găsi diminuată strategic și economic, statutul său de superputere europeană fiind victima unei lumi în schimbare radicală. Economia globală, în forma sa actuală, se dovedește nesustenabilă. În locul ei vine o lume bifurcată, cu o sferă de influență americană și o sferă de influență chineză. Între care va sta o Europă slăbită și capricioasă, forțată să intre pe orbita Statelor Unite.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă