Interviu cu Viorel Manole, director executiv PATROMIL (Asociația Patronală Română a Producătorilor de Tehnică Militară) (II)
Si atunci, ca opinie personală, nu credeți că ar fi mai utilă o privatizare a industriei de apărare de stat?
Eu, personal sunt pentru privatizare, dar pentru că am văzut că este un ou fierbinte și pentru că am o oarece experiență, vă spun, ar trebui un pas intermediar, joint venture stat-privat. Haideți să începem cu o treabă din aceasta care… Pentru că sunt mulți habarniști, urechiști care spun: Domnule,nu pot să mă bazez pe privat, că dacă mâine este război.… uitând faptul că domeniul apărării este supra controlat și supra reglementat în toate statele lumii, indiferent că respectivul actor e de stat sau este privat. De exemplu, nicio firmă franceză, germană, americană, română… nu poate să vândă în Irak un AKM cu 300 de dolari, când el costă 100, pentru că nu i se dă licență de export. Ca idee, nu am voie să cumpăr de la anumiți furnizori. Nu am voie, vă spun, la nivel european, pentru că sunt directive, am participat la aceste directive, nu am voie să vând acțiuni ale firmei mele unui alt acționar, dintr-o altă firmă, dintr-o anumită țară. Nu mi se admite nici la Consiliul Concurenței, nici nicăieri… și atunci cum să spun că nu am control asupra firmei private așa că lucrez cu firma de stat? E o minciună, sau o prostie… din neștiință.
Sau din rea-voință
Sau din rea-voință. Dar v-am spus. Privatizarea e dificilă. Uite, eu mă uit acum la treaba cu sănătatea, care e la fel de sensibilă ca apărarea și ca armamentul. Ce tevatură a ieșit cu ordonanța de zilele acestea… Eu n-am nicio părere, nu vreau să mă bag, că nu mă pricep. Dar am văzut același lucru care se spune când e vorba despre privatizare în domeniul Industriei de Apărare… În special sindicatele sar și vorbesc, cu toate că dacă s-ar uita la câteva exemple din România… Hai să ne uităm la Aerostar. Aerostar-ul este privatizat. Dintr-o societate de stat. Este un exemplu de bune practici, de tehnologie, de business pentru toată lumea. Și americanii o laudă… Prin faptul că l-am privatizat, nu l-am distrus, ba din contră, au de două ori mai mulți muncitori decât înainte, mai bine plătiți, într-un domeniu de vârf tehnologic. Iarăși, o bucată din Turbomecanica sau chiar Turbomecanica, AEROTECH-ul, partea de la UTI cu proiectare produse speciale… Contează foarte mult să faci bine caietul de sarcini și să știi clar ce vrei, apoi, bineînțeles, să monitorizezi totul cu multă atenție.
În general, pentru economia de stat, la un moment dat, s-a venit cu ideea ”să aducem manager privat și să-l punem acolo pentru a obține randament”. Având o fabrică de succes cum este Aerostar-ul și două societăți care au nevoie de dezvoltare, Romaero și Craiova, care încă sunt de stat, n-ar fi fost util să fie comasate sub un singur management privat?
Dacă nu știați, o să vă surprind. Ordonanța 109 care legiferează managementul profesionist corporatist se aplică și la Romarm, se aplică și la Craiova, se aplică și la Romaero, în sensul că la fiecare ședință a adunării generale a acționarilor, când se schimbă directorii – în unele locuri prea des, în alte locuri prea rar – funcție de rezultate, acolo tot timpul… vă spun pentru că sunt și eu acționar la anumite societăți… Am cumpărat acțiuni de pe bursă. Știți că și Romaero, și Avioane Craiova, și IAR Brașov, și IOR-ul, sunt listate pe bursă, cumperi acțiuni dacă vrei. Deci s-a încercat de două ori exceptarea societăților din Industria de Apărare de la aplicarea ordonaței 109, de două ori Parlamentul a respins, și nu atât Parlamentul cât Consiliul Concurenței… S-a tot spus: Domnule, dacă Romtehnica este pe anexa de exceptare noi de ce să dăm? Deci acuma, ce să vă spun, în mod normal la toate aceste societăți trebuie aplicat 109. De ce acționarul majoritar, patronul, nu aplică, nu știu să vă spun, dar acum avem și experiența cealaltă și vă spun experiența mea personală: degeaba am pus un director general pe 109, dacă nu ne uităm și la Consiliul de Administrație, care și el, înaintea directorului general, trebuie pus tot pe 109, și se cam definește în 109… Cam care este profilul administratorului membru al Consiliului de Administrație? Deci în mod normal 109 ce spune? Pe o procedură competitivă numesc administratorii, le dau un program și un mandat foarte clar, pe care îl și urmăresc, iar ei aleg directorul general care împreună cu ei să îndeplinească obiectivele din mandatul primit. Avem cazul Tarom. În momentul în care membrii consiliului de administrație nu au profilul, și nu au fost numiți, și nu li s-au asigurat pârghiile de a-și duce mandatul, aproape implicit directorul general va avea aceeași problemă, iar rezultatele finale vor fi astealalte în care nu o mai aplicăm. Din punct de vedere legal, toate societățile din Industria Românească de Apărare, că eu vorbesc despre Industria de Apărare, nu mă bag în altă treabă, toate trebuie să aibă management corporatist profesionist. Toate. Scrie legea. Dar acuma ce să vă spun, și în legea mea, a Industriei naționale de Apărare, legea 232 /2016 spune: în fiecare an până la sfârșitul lunii noiembrie instituțiile din FSNA, Forțele Sistemului Național de Apărare, vor comunica către ministerul de resort care este necesarul de mentenanță pe anul următor. De asemenea spune așa: Forțele Sistemului Național de Apărare cu trei ani înainte de a se dota cu un sistem cu echipamente moderne vor informa ministerul de resort. Industria din 2016 și până acuma, să vă spun de câte ori în noiembrie? … niciodată! Unu la mână! Doi: degeaba informezi ministerul de resort numai despre eventuale nevoi către industria de stat. Pentru că în aceeași lege, 232, chiar la început, pentru că PATROMIL-ul a fost unul din cei care au scris cel mai mult la legea aia… Noi n-avem inițiativă, dar de scris scriem… Și atunci am făcut treaba altora numai să iasă bine. Am început cu definiția Industriei de Apărare, deci în lege se spune clar că Industria de Apărare este totalitatea operatorilor cu capital de stat și privat din domeniul acesta. Și atunci, și dacă s-ar fi spus în noiembrie necesarul de mentenanță, ministerul de resort ar trebui să spună întregii industrii. Așa cum v-am spus, eu sunt invitat la Bruxelles de minimum trei-patru ori pe trimestru de către Comisia Europeană, de către Parlamentul European… Eu aici nu prea sunt chemat… Tot în legea aceea există prevăzut a se constitui un Consiliu Interministerial de Coordonare a Industriei Naționale de Apărare. Noi îi spunem, așa, pe scurt, între noi, CICINA. Care a fost scopul să-l trecem acolo? Exact ăsta pe care vi-l spun, pentru că dacă acest CICINA este creat, când ministerul de resort este informat în noiembrie cu mentenanța cu trei ani înainte asupra anumitor produse, află CICINA, află toată industria. Și se pregătește toată, nu numai cea de stat, iar această CICINA, vreau să vă spun, că mai mult, după ce legea a fost și publicată în Monitorul Oficial, această CICINA face obiectul hotărârii de guvern 637 din 2016. Deci are și hotărâre de guvern distinctă. Credeți că e făcută? Nu. Nu există CICINA.
De necrezut.
Am putea acolo să discutăm, exact ce spuneți dvs.: cum facem cu cei 2%, dacă tot i-am alocat, să-i folosim cu parcimonie și cu inteligență.
Și pentru industria autohtonă…
De fapt, noi declarativ stăm bine. Alocăm 2% din PIB domeniului apărării, din acești 2%, alocăm 20% înzestrării… Acum, din nefericire, aici iarăși părerile sunt împărțite, militarii, prietenii mei – toți prietenii mei sunt militari sau foști militari – se mai supără ei pe mine, când eu zic: Domnule, totuși, în ăștia 2% sunt și salariile, și pensiile, pînă la urmă… Când le dăm pe alea la o parte, și din ce rămâne, 20% să-l alocăm înzestrării… din ăia 20% toate pleacă la prim-contractorii mari și la mine rămâne rămâne 1,8%. De ce? Pentru că decidentul nu stă de vorbă cu mine, v-am zis tare aș fi curios – presa până la urmă, ea să ceară! – pentru că ai pe site-ul fiecărui minister programul, agenda miniștrilor… Câte întâlniri cu mediul de afaceri românesc ai avut într-un an, și câte întâlniri ai avut cu mediul de afaceri din afară? Și s-o luăm și invers, că acuma cum să vă spun, legea compensației, dacă și pe mine mă primește Ministrul Apărării din Franța de 100 de ori într-un an, și mă primește Ministrul Apărării din Germania, tot de 100 de ori, atunci, prin compensare, miniștrii mei îi vor primi pe francezi și pe germani. Dar nu prea e…
Aici mă refeream la operațiunea compensatorie pentru transportoare. În hotărârea de guvern se spune că trebuie făcută în țară o importantă parte. Dar controlul automat al focului, partea de optică, nu știu ce societăți au fost selectate pentru realizarea activității respective, pentru că până acum eu nu am văzut o comunicare în acest sens.
Cu regret vă informez că acel contract a cărui valoare este de aproape un miliard și având o valoare așa mare, conform legii a fost supus aprobării Parlamentului și CSAT-ului după care, invocându-se interesul esențial de securitate, s-a adjudecat direct, nu prin licitație. Interesul esențial de securitate a fost definit prin ceea ce spuneți dvs: că trebuie să se realizeze într-o fabrică din România, carcasa, sistemele alea, comandă control, softul, să fie de la firme din România. Ceea ce nu știți e că, în momentul în care s-a făcut adjudecarea directă – asta ce înseamnă? încheierea unui contract! – acest contract chiar dacă se face prin încredințare directă, el se negociază… Trebuie să spui, exact cum s-a spus la noi: Vreau șase mașini până la data de …, aduse de la voi, dar coafate la noi, pentru următoarele 30 să fie aduse chiturile de la voi, dar să fie montate la noi, și așa mai departe, până la 221. Asta a făcut obiectul negocierilor. Au mai făcut obiectul negocierilor prețurile, au mai făcut obiectul negocierilor furnizorii și subfurnizorii… Ei, în momentul în care s-au dat și prețurile, și s-au negociat, au fost aduse ofertele de la subfurnizori, care să fundamenteze costul final dar, în același timp, să fundamenteze și decizia de interes esențial de securitate, cum că e de la firmă românească. Acele oferte… în contract se spune că ofertele, anexele cu oferte, fac parte integrantă din contract, adică alea date de Pro Optica, de Interactive, de Elbit România, alea sunt, ele se știu, sunt parte integrantă din contract.
Eu n-am auzit să fi început producția la firmele menționate anterior…
Nu, nici cele șase aduse, și-au defilat la 1 decembrie acum doi ani… Au defilat așa ca niște carcase, că asta erau, urmând ca următoarele 30 să fie realizate cu un grad de integrare din ce în ce mai mare, pentru că aici iarăși se uită un lucru și am avut foarte multe discuții. În România, Parlamentul, CSAT-ul, atunci când a aprobat acest program – vă spune un cunoscător – nu a aprobat să aibă România 287 de 8×8 , cinci sute de tancuri, 100 de elicoptere… Nu, Parlamentul și CSAT-ul au aprobat realizarea unei capabilități în România de 8×8 pentru că, vă spuneam mai devreme, ni s-a cerut la Bruxelles să spunem ce capabilități vrem să dezvoltăm, la ce capabilități vrem să renunțăm, ce capabilități vrem să împărțim. Deci noi am spus acolo că vrem să avem capabilitate, adică undeva în România să existe o fabrică care să poată să facă acel tip de transportor, să poată să-l întrețină, să-l repare și toate acestea. Or, dacă vom avea 227 mai devreme decât am zis, și mai ieftine, asta să știți că nu trebuie să bucure pe nimeni, noi trebuie să avem fabrica și în afară de fabrică să avem orizontala pe care am pus-o prin acele anexe la contract. Am avut discuții când era întârzierea, că totuși fabrica, UMB-ul, filiala Romarm-ului ce avea ea necaz înainte? Am spus că facem parteneriatul cu General Dinamycs și am rezolvat ca UMB-ul să duduie, și Romarm-ul și industria românească. Păi, în momentul în care nu i s-au adus acele utilaje care trebuiau aduse la termenul la care trebuiau aduse, iar ei să înceapă să-și facă partea lor de producție și integrare cu bună intenție, partenerul elvețian și cel american au spus, Domnule, suntem constienți că această întârziere a noastră cu turelele, v-au întârziat pe voi și deci voi nu mai aveți cash flow. Dar uite, vă dăm să îndoiți niște fiare – exagerez puțin ca să mă înțelegeți – vă dau să îndoiți niște fiare, care ca valoare să fie cât integrarea turelei pe Piranha 5 și vă dăm banii, deci puteți să vă luați salariile și să vă plătiți gazele și apa. Da, și-au luat salariile, și-au plătit gazele și apa, dar capabilitatea? Capabilitatea n-o am. Iarăși, dacă o să o am peste 20 de ani, când acest model e obsolete, degeaba mai am. Deci termenul, capabilitatea, nu 227, nu mă interesează numărul, nu mă interesează prețul ei, nu mă interesează să anulăm contractul. E un mare jucător, un jucător de primă mână, nu încape discuție, problema e că nu s-au găsit interlocutorii potriviți să stea în fața reprezentanților civili.
A fost povestea aia cu amenda, cred că n-a emis nimeni factura…
Ba s-a plătit, 8,5 milioane.
Asta e chiar o premieră
E o premieră, dar v-am spus, la ce ne ajută?
Dar apropos de treaba asta, cum facem cu Automecanica Moreni, că ar avea comenzi? Dacă armata română ar lua măcar două-trei-cinci produse de la ei?
Ei, aici… ultima mea deplasare in Egipt, împreună cu directorul general cu care vă spuneam că avem o colaborare bună, spre deosebire de precedentul, am antamat niște discuții cu grad mare de realizare, referitor la livrarea în Egipt de transportoare și ulterior know-how. În general lumea nu prea vrea să dea know-how, dar noi suntem dispuși să dăm.
Dar toată lumea întreabă, cum poate fi produsul tău atât de bun, dacă nu ți-l cumpără nici măcar propria ta armată?
Discutăm și cu armata, am avut niște promisiuni, pentru că… Dau un exemplu, nu spun ce s-a discutat, pentru că eu nu sunt parte contractantă, eu sunt un ONG care apăr, promovez, sunt un facilitator, dar fără să particip la contractare. Nu e treaba noastră asta. Ne pricepem bine, dar nu este treaba noastră. Am vorbit cu cei de la armată o variantă care este extrem de fezabilă. În momentul de față, dacă știți, noi am avut un contract de Piranha 3 și derivate, derivate însemnând platforma pentru intervenție medicală, preluare răniți etc, platformă pentru cules minele dintr-un câmp minat, deci sunt tipuri de platformă pe care le dotezi, nu le înarmezi, le dotezi cu alte echipamente pentru activități conexe pe câmpul de luptă, în teatru sau nu neapărat în teatru, în situații de calamități, inundații… îți trebuie așa ceva.
Să spunem că da, deși ultimele achiziții, nu ar pluti nici ele…
Problema este că SAUR 2 de la Moreni plutește… Și chiar dacă i s-a reproșat, pe bună dreptate, că nu are un grad de protecție balistică suficient pentru cerințele armatei, pentru derivate e bun. Ne-ar trebui, că ne confruntăm în fiecare an cu inundații, cu alunecări de teren cu păduri care cad, ne-ar fi bune niște amfibii, niște derivate, uite că nasc femeile și nu ajungi iarna la ele cu nimic…
Nu ar putea să absoarbă și din fondul european?
Vedem. Vreau să spun că din discuțiile astea ne-am cam dat seama că da, este fezabil, chiar este nevoie, în condițiile în care această platforrmă, SAUR 2 a fost omologată cu armata. Adică armata o cunoaște… și ca derivate… nu știu, eu sunt inginer de aviație, dar mie mi se pare că SAUR 2 pentru derivate, pentru calamități, pentru asemenea lucruri e ideal, mai ales că și prețul este mult mai competitiv decât o derivată de Piranha sau de mai știu eu ce. Și ne-ar rezolva și problema cu vânzarea la extern, ulterioară, care spune: Dar armata ta are? Păi, are!
Da, dar are derivate…
Ei, acum ține și de talentul nostru de negociator… dacă-i dai si tehnologia și know-how, faci tu mai departe, mai pui niște blindate…
Și ultima întrebare – vă mulțumesc că ați stat atât cu mine – apropos de producția adusă aici pentru a o livra, ce se întâmplă când armata îți ia o armă de asalt de afară, fără să producă absolut nimeni, cel care livrează nu vrea să producă în România, față de o armă cum este Beretta, care vine și spune că face producție aici pentru intern și extern, dar care nu este agreată de armată? Din ce am văzut prin presă, că nu sunt specialist… Cum vedeți problema asta, cum credeți că s-ar putea rezolva? Totuși să facem și puțină producție aici.
Păi ce să vă spun, eu o văd foarte prost și nu sunt un mare admirator al d-lui Bădălău. Dar am înțeles că e reciprocă. Și o să vă spun de ce nu sunt un mare admirator. Vă spuneam la începutul interviului că în mod normal decidenții noștri ar trebui să ne ajute pe noi, industria locală, în a lua o poziție mai decentă în negocierile cu furnizorii străini. Treaba aceasta o făcea Ceaușescu foarte bine și o fac actualmente toți șefii de state când se duc în câte o țară străină, într-o vizită oficială și au avionul plin de industriași. De ce dl Bădălău și alții primesc delegații străine importante, fără să aibă în stânga și în dreapta pe directorul ROMARM, pe directorul ROMTEHNICA, și pe șeful PATROMIL? Cine îl împiedică, pentru că s-ar putea ca străinii să-i spună niște gogomănii pe care dânsul nu are de unde să le știe, că nu este domeniul lui, dar noi la masă putem să le corectăm, sau prezența noastră ar putea să-i determine pe dânșii să nu-i mai spună gogomănii? Sau în negocierile ulterioare pe care noi le vom avea cu ei, văzându-ne la masă de-a dreapta și de-a stânga ministrului, să aibă un alt comportament și alte marje de negociere. Mă întorc acuma la cazul concret. Am mai spus-o recent într-un interviu. Nimeni, în nicio țară bogată și dezvoltată nu-și permite să țină două fabrici de tancuri. Și, cu atât mai mult să facă două tipuri de tancuri în aceeași țară. Știți foarte bine că noi avem o problemă la nivelul Europei, pe care încet-încet încercăm să o rezolvăm, să eliminăm duplicațiile… Domnule, de ce americanii au un singur tanc, Abraham, și noi avem și Leclerc și Leopard, și câte și mai câte. Nu e eficient economic. Mă întorc. Deci dacă știm că nu ne permitem și nu e recomandat, ar fi o gugumănie și mai mare ca la câte tipuri de arme de asalt sunt în Europa, tu să faci duplicare în propria țară. Pentru că noi, în Romania suntem foarte, foarte avansați cu arma de asalt 5.56, la Cugir. Nu pretind că este la nivelul lui Beretta, dar pretind că la Cugir există o tradiție de peste 100 de ani de fabricare armament și există capabilitate de producție neutilizată, că nu avem atâtea comenzi de arme, că nu mai poate Cugirul, lucrează în trei schimburi… Și ce să fac, să mă apuc să fac o altă fabrică la Plopeni, unde nu există tradiție de așa ceva, dar există tradiție de muniție, de naval… și dăm drumul mâine-poimâine și la corvete, și la fregate. Aici este iarăși lipsă de viziune și lipsa voinței de a aduce la masă , cum spuneam, că dacă tot te întâlnești … Vă dați seama acum, să faci Beretta la Plopeni, va intra Plopeniul în concurență și competiție cu Cugir-ul, amândouă în Romarm, amândouă fabrici românești, nici una nu este încărcată 100% .
De ce a fost acceptată această situație? Adică Romarmul are o singură comandă, fabricile sunt amandouă acolo…
Dl. ministru Bădălău personal a considerat că e cea mai bună soluție, sau unica soluție de a salva Plopeniul. Fals! Plopeniul trebuie salvat de programul de corvete și altele.
Apropos de operații compensatorii. Am semnat aproape un miliard, la sfârșitul anului trecut, pe 30 sau 31 decembrie contractul cu IVECO, și am luat nu știu câte mii de camioane.
Urmează.
Practic în ce va consta acea operațiune compensatorie, vor veni aici să facă platformele, cauciucurile?
Și la acel contract, așa cum vorbeam mai devreme de Piranha 5, și acolo s-au pus niște condiții pentru anumite echipamente: cabină… nu le știu pe toate. Noi avem o problemă care vine din vremuri imemoriale, din 2001. Agenția, pentru că inițial a fost agenție, ulterior a fost degradată la oficiu, Agenția de Activități Compensatorii pentru Tehnică Specială prevede ca aceste contracte să se încheie nu mai târziu de 60 de zile de la contractul principal de achiziție, care prevede operații compensatorii. Ce pot să vă spun e că din 2001 și până acuma foarte, foarte puține au fost cazurile în care aceste acorduri au fost perfectate în acel termen de 60 de zile, cu toate că neperfectarea lui impune niște penalități. Ele nu prea s-au acordat și primul caz, cel mai clar, a fost cel cu fregatele, cu BAE Systems… În schimb, mai nou, după prevederile legii noastre, și firmele românești care fac importuri de completare… deci, sa zicem, eu sunt contractat de Naval Group să furnizez aparatura de comunicație pentru patru corvete. Dacă pentru această aparatură de comunicație, să spunem valoarea totală a contractului, dau un exemplu absolut imaginar, este de zece milioane, pe care îi voi primi eu de la Naval Group când îi furnizez, iar eu ca să iau acești 10 milioane fac niște importuri de completare de echipamente din Italia, de nu mai știu eu de unde, de 2,5 milioane, eu pentru ăștia 2,5 milioane trebuie să fac activități compensatorii, eu cu ăla cu care lucrez. Dacă eu nu închei în 60 de zile contractul cu oficiul, fosta agenție, imediat m-a ras. Dacă GD-ul sau Eurospike, că parcă am avut și o achiziție de niște rachete antitanc într-un decembrie, dacă ei nu-l încheie, nu mai vorbesc că nu-l derulează, nu prea se întâmplă mare lucru. Acuma pe noua modificare prin ordonanță am avut o discuție cu dl. ministru Virgil Popescu și cu dl. ministru Ciucă, care de data aceasta trebuie să recunosc că au fost foarte pozitivi, și au inițiat o ordonanță prin care, în sfârșit, au eliminat excepția contractelor guvern la guvern, de a nu avea obligații compensatorii. Această excepție fusese băgată din iuțeală de mână și nebăgare de seamă prin 2010-2011, ea nu era în lege, bineînțeles că nu ne avantajează, adică eu stat român îmi bag excepția, adică le spun alora: nu trebuie să faci compensare, eu? Păi și dacă mi-ar cere-o ei, ar trebui să mă opun. Nu, eu m-am dus ca prostul și am băgat-o. Gândiți-vă că din 2011, de când a fost băgată și până acum, au trecut nouă ani. Nouă ani ne-au trebuit să-i convingem pe cei care au venit și au plecat, au venit și au plecat, să o scoată. Din fericire, dl Virgil Popescu… Deci bravo lui, le-am spus, le-am mulțumit, ne rugăm pentru sănătatea dânșilor. Chiar au plusat aici, și vicepreședinta de la comisia de apărare din Senat, doamna Nicoleta Pauliuc, i-am zis și dânsei sărut-mâna. Dânsa a plusat în ordonanța de care vorbim, în care a spus domnule, contractul de compensare să se semneze concomitent cu cel de achiziții. E adevărat că e greu, dar iată, se poate. Mai ales acuma, iarăși, dl ministru Virgil Popescu ne-a spus că la solicitările repetate ale noastre, ale PATROMILULUI, ale mele personal… I-am spus: domnule minstru, nu poți să mărești achizițiile militare la 2% din PIB, când noi niciodată nu am avut și nici nu mai știm să cheltuim atâția bani, că ne-am dezobișnuit, deci nu poți să urci la 2% și să lași oficiul ăsta de compensare la nivel de oficiu cu opt oameni. Pentru că nu ai cum să derulezi activități de zece miliarde cu opt oameni… și mi-a spus, acuma, că în noua structură a ministerului a mai prevăzut un număr de 17 posturi. Am văzut că au numit și un nou președinte pe care îl cunosc foarte bine, un prieten de-l nostru, pentru că a fost directorul Romtehnica timp de patru ani, și Romtehnica este membru fondator al PATROMIL. Deci pe lângă faptul că știe foarte bine domeniul, știe foarte bine PATROMIL-ul, avem relații de respect și de amiciție și e un profesionist, iar eu cred că, cu el acum, în frunte, la oficiu… Mă rog o să devină încet-încet agenție, cu 17 locuri în plus, cu o ordonanță care spune semnare concomitentă, scoatem ”guvern la guvern” de la excepții Dacă reușim să îi convingem pe decidenții militari că operațiunea de compensare nu înseamnă achiziție de tehnică militară sau de altceva, dacă-i convingem să lăsăm definiția și să o utilizăm cum trebuie, am putea să discutăm peste un an de pe poziții mai bune.
Mulțumesc mult, domnule Viorel Manole.
