Ca şi în august anul trecut, când preşedinta Camerei Reprezentanţilor din SUA, Nancy Pelosi, s-a deplasat temerară la Taipei, şi acum, de fapt de trei zile, după primirea preşedintei Taiwanului, Tsai Ing-wen, miercurea trecută de Kevin McCarthy, actualul preşedinte al Camerei Reprezentanţilor, în California, iritarea Beijingului este maximă. Manevrele armatei chineze, demarate sâmbătă, sunt o formă de protest faţă de această întâlnire, în condiţiile existenţei a trei înţelegeri prealabile, semnate în 1972, 1979, 1982, prin care partea americană recunoştea insula ca provincie a Chinei, chestiunea Taiwanului fiind o problemă internă, în care nimeni nu are dreptul să intervină. Obiectivul manevrelor militare? Simularea unei încercuiri a teritoriului cu 22 de milioane de locuitori. Comandamentul teatrului de operaţiuni orientale al Armatei populare de eliberare a precizat să Shandong, unul din cele două portavioane ale Chinei, participă la exerciţii, dar Taipeiul menţionează alte încă 11 nave de război şi 79 de aeronave (avioane de vânătoare SU30, bombardiere H6) şi nu numai. China simulează atacuri de precizie asupra ţintelor critice, între care pistele de aterizare şi instalaţiile logistice militare, în cadrul unei operaţiuni botezate „Joint Sword”, denunţată de Taiwan. Armata populară îşi testează capacităţile de a controla marea, aerul, spaţiul de informaţii, în interiorul şi în jurul Taiwanului, pe care preşedintele Xi Jinping s-a angajat să-l reunifice cu partea continentală. SUA au făcut apel la reţinere, dar au răspuns printr-o demonstraţie de forţă, trimiţând distrugătorul USS Milius, într-o operaţie de eliberare a navigaţiei, în sectorul Mării Meridionale, revendicat de Beijing. O intruziune, a declarat imediat Beijingul. Unităţi militare taiwaneze se antrenează, potrivit înregistrărilor video, încă de la 6 ianuarie a.c., la baza militară a districtului Chiayi, în sud-vestul Taiwanului. China vrea să inducă un sentiment de intimidare, printr-o demonstraţie de forţă, de reală amploare, după cea de anul trecut. Dar intensificarea incursiunilor în spaţiul aerian al Taiwanului augmentează riscul unor coliziuni involuntare cu consecinţe periculoase. Asia Times a menţionat, încă din februarie a.c. faptul că Armata populară a tras rachete DF17, în cursul unei demonstraţii de forţă, spre a demonstra capacitaea de încercuire insulară, şi de producere a unei blocade aeriene şi navale. Sâmbătă, preşedinta Tsai Ing-wen a denunţat „expansionismul autoritar” al Chinei asupra Taiwanului şi a promis provocator că „va continua să conlucreze cu SUA şi alte ţări(…) pentru a apăra valorile de libertate şi democraţie”. Departamentul de Stat al SUA a reiterat apelul său de a nu modifica statu-quo, în timp ce Pentagonul a menţionat că urmăreşte evenimentele de aproape. Beijingul este neliniştit de apropierea, din ultimii ani, dintre autorităţile de la Taipei şi SUA, în pofida absenţei relaţiilor oficiale, furnizarea insulei a unei susţineri militare substanţiale. Taiwanul este, după cum se ştie, considerat o provincie pe care China n-a reuşit să o unifice de la sfârşitul războiului civil în 1949 şi reunificarea, fie şi forţată rămâne un deziderat. Analiştii militari suţin că Beijingul poate trage lecţii din lentoarea operaţiunii militare ruse în Ucraina, care a permis susţinerea internaţională a Kievului. Nu pot exista similitudini, întrucât China poate bloca, pe timp de săptămâni sau luni, insula împiedicând orice aprovizionare. Insulele Kirmen (134 km pătraţi) şi Lieu (13 km pătraţi) sunt bine apărate, au vaste fortificaţii, putere de foc, şi garnizoane substanţiale. Armata chineză a anunţat noi exerciţii militare în zilele de 11, 13, 15, 17 şi 20 aprilie în apropiere de coastele Fujian cu închiderea accesului navelor civile. Un purtător de cuvânt al Armatei populare de eliberare a declarat că aceste exerciţii constituie un serios avertisment contra unei coliziuni cu forţele separatiste, care caută independenţa Taiwanului, susţinute de forţele străine. Beijingul se opune oricărui contact oficial al Taipeiului cu guvernele străine. Atmosfera este tensionată, din nou, şi se poate încinge în continuare.

 

 

Un articol de Mircea Cantar