Vizita de 3 zile (5-7 aprilie a.c.) a preşedintelui francez Emmanuel Macron, acompaniat parţial de preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, menită să acroşeze temele războiului din Ucraina şi a relaţiilor UE-China, dacă n-a fost un eşec, n-a fost nici inutilă. N-a fost un eşec fiindcă Beijingul i-a rezervat preşedintelui francez o primire prietenoasă, la cel mai ridicat rang de protocol, vizita fiind considerată una de stat, spre deosebire de cea făcută preşedintei Comisiei Europene. China tratează bilateral cu statele, nu cu entităţile supranaţionale. N-a fost inutilă fiindcă s-au semnat multe acorduri comerciale. Şi atât. În chestiunea privind Ucraina, aşteptările nu puteau fi prea optimiste, după ce recent Xi Jinping fusese la Moscova, consolidând prietenia sino-rusă, în care Beijingul este partenerul dominant, cunoscându-se că n-a condamnat invazia rusă. Iluzia, şi aşa subţire, a unei medieri chineze a fost abandonată. Dacă s-a reiterat ceva, în formatul trilateral, a fost riscul pe care îl comportă decizia livrării de arme Rusiei, care ar bascula China în câmpul războiului. Xi Jinping, favorabil păcii, la nivel declarativ, aureolat de succesul diplomatic în împăcarea Iranului cu Arabia Saudită, n-a făcut promisiuni. Se poate spune că dialogul a fost totuşi relansat. Vizita preşedintelui francez la Canton, al 3-lea oraş al ţării, cu 15 mil. de locuitori a fost, potrivit presei franceze o reuşită, prin primirea călduroasă făcută la Universitatea Sun Yat-sen, a 3-a din ţară. Vizita preşedintelui francez s-a suprapus şi cu prima întâlnire a liderilor diplomaţiilor din Arabia Saudită şi Iran după concilierea istorică mediată de China. Emmanuel Macron a vorbit de două ori mai mult decât preşedintele chinez, Xi Jinping, în rundele de dialog, încercând să obţină condamnarea războiului purtat de Rusia în Ucraina. Potrivit Politico Xi Jinping s-a arătat indiferent. Purtătorul de cuvânt al ministerului chinez de Externe, Mao Ning, într-o conferinţă de presă a spus „NATO şi nu China este responsabilă de criza din Ucraina şi n-are abilitare morală pentru a critica Beijingul”. Asta după ce secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, ceruse Chinei să pună capăt alinierii sale cu Rusia avertizând că orice asistenţă militară pe timpul confruntării va constitui o eroare istorică cu consecinţe grave. S-a înţeles un lucru: Franţa în Europa vrea să păstreze un echilibru şi privilegiul de a avea o poartă deschisă cu China. Pentru ca Beijingul să nu se replieze într-o lume care se demondializează. Ţinând cont de apropierea sino-rusă, orice apropiere a Chinei de o ţară europeană nu se poate face fără a se vorbi de Ucraina şi fără acceptul preşedintei Comisiei Europene. Xi Jinping, ca actor al păcii, dacă vrea ca ţara sa –primul partener comercial al Rusiei- să joace un rol de mediator poate schimba lucrurile. Şi liderii europeni sunt conştienţi de greutatea Chinei. Rămâne de văzut dacă Xi Jinping va dialoga cu Volodimir Zelenski şi un asemenea gest ar fi un efect al politicii europene şi preponderent al demersurilor stăruitoare ale lui Emmanuel Macron.
Un articol de Mircea Canțăr
