Totuși, securitatea alimentară este un element de siguranță națională. Adică, faptul că nu există politici publice perene, legate măcar de folosirea resurselor din agricultură pentru asigurarea siguranței alimentare e un lucru absolut ciudat…
Faptul că siguranța alimentară face parte din strategia națională e o chestiune despre care am vorbit prima dată acum vreo doi-trei ani, și am spus că este necesar ca CSAT-ul să intervină. CSAT-ul trebuia să aibă o intervenție inclusiv în pesta porcină africană. Pentru că face parte din siguranța națională. CSAT-ul ar trebui să intervină inclusiv în evaziunea fiscală și lipsa de control a alimentelor. Ați văzut Programul ”Tomata”, cu pesticidele. Am auzit zeci de explicații. Corect era ”urme de pesticide”. ”Urme de pesticide” înseamnă prezența pesticidelor, care nu-i de dorit… Este o chestiune de siguranță națională. Dacă dau bani, faci ce-ți spun eu, nu faci ce-ți trăznește ție prin cap. Dacă siguranța națională este importantă, ceea ce mănâncă cetățeanul român trebuie să fie important. Nu poate să mănânce orice, de pe o piață necontrolată. Producătorii serioși sunt controlați excesiv, ceilalți… silenzio stampa. În carne nu avem o legislație foarte clară, care să ne explice diferența dintre o fabrică, o măcelărie și o carmangerie. Nicăieri în lume, măcelăria nu poate să facă producție. În România, poate. Carmangeria face câteva produse, în România câteva e tradus prin câte poate. Cât privește pesta porcină, faptul că explodează, este clar că se întâmplă ceva pe piață. Nu este periculoasă pentru om, slavă Domnului, dar gripa aviară e. Dar alte boli, cum ar fi, de exemplu antraxul, sunt… Dacă nu ai un control strict al materiei prime și al provenienței materiei prime, s-ar putea să nenorocești toată România dintr-o prostie, care se cheamă șpagă. Iar eu n-am nicio jenă să spun chestia asta.
Există două teorii legate de pesta porcină. Una, că ar fi fost vorba din nou de corupție, pentru că ar fi existat acel interes al păstrării spațiilor de vânătoare, mistreți și așa mai departe, iar cealaltă e legată de diversele interese oculte ale țărilor din jur, sau ale unor țări exterioare comunității europene, care ar fi exportat cu bună știință această maladie în România. Dvs. ce credeți?
Românii sunt maeștri în teoria conspirației. Peste porcină africană este în Africa de sute de ani, și porcii sălbatici africani au rezistat. A apărut prima dată acum foarte, foarte, foarte mulți ani în Lituania, de pe un vapor. Au reușit să o potolească. A apărut în Spania și în Portugalia. În Spania a durat 32 de ani, și până n-au lichidat toți porcii din țară, luând apoi totul de la zero, n-au reușit. A apărut în Letonia, Lituania și Ucraina acum veo zece ani. Pe orice calcul făcut, se întindea din Ucraina spre România și intra pe Dunăre. Am făcut parte atunci din consiliul științific la ANSVSA. Se vorbea despre granița din nord a Ucrainei. Porcul mistreț, care este unul dintre vectori trece Dunărea fluierând, deci a venit dinspre Dunăre. După aceea am auzit cea de-a doua teorie. Fals. România nu este un caz particular. Polonia are pestă. Ungaria are pestă. Moldova are pestă. Ucraina are. Nemții așteaptă să intre. Belgienii o au, olandezii au avut-o. Deci este peste tot în Europa. Dar singura țară în care cazurile sunt la porcii domestici, și mai puțin la porcii mistreți, este România. Pentru că, teoretic, un porc mistreț n-are ce căuta într-o fermă. E primul lucru pe care crescătorul român ar trebui să îl înțeleagă. Dacă porcul domestic vine în contact cu mistrețul, e ceva în neregula cu măsurile de securitate. Să împuști toți mistreții e o soluție, dar ai dracului vin din alte țări și ocupă același teritoriu. Mistrețul va deveni rezistent în timp pentru că e o selecție naturală, va fi un focar de îmbolnăvire întoteauna. Poți să-l anulezi cum au făcut polonezii, cum au făcut ungurii… Ungurii n-au nici un caz… Au mistreți, fac presiuni asupra lor, reduc efectivele și au cordoanele de protecție. Se vânează în jurul fermelor, vânătorile sunt organizate. Nu găsești porci pe creierul munților în nicio țară din lume… Porcii din București… e o lege, în București n-ai voie să crești animale… Văd că nimeni nu-i dă importanță. Am fost înjurat când am spus de porcii din curțile populației. Nu m-am referit niciodată la amărâtul ala care are un porc, doi, pe care-i taie să-i mănânce el, cu familia lui… Dar când îl vezi pe unul că e ”mic particular” și are o sută și ceva de porci crescuți liber, e clar că ăla este piață neagră și are nevoie de porcii ăia să existe. Atâta timp cât nu vom pune ordine în creșterea porcului în România, în transport și toate celelalte, atâta timp cât vezi mașini încărcate cu porci… Se confiscă porcii și atât? Nimenea nu face pușcărie în România? Când vezi ciobani care cresc porci… Feteștiul, de exemplu, au murit mii de mistreți, și nu exagerez, pentru că un pădurar a găsit de cuviință să-și aducă porcii de la el, din Slobozia, cred, care era zonă de focar. Ca să-i scape, i-a adus în pădure la Fetești. Ce s-a întâmplat? A omorât toți mistreții, au murit și porcii lui. Găsești porci neînregistrați și dai despăgubire? Înseamnă că îți place evaziunea. În Spania, în Belgia, în clipa în care au găsit un mistreț bolnav au ras toate animalele, pe o rază de 300 de kilometri, toți porcii. Noi omorâm porcii dintr-o singură curte. O fi și ăsta un sistem, dar nu e al medicului veterinar. Cu cine au intrat belgienii? Ca și spaniolii și ca portughezii, cu poliția și armata. Pentru că veterninarul n-are cum să facă ordine pe stradă, nu poate, îi dau în cap… Dacă se dorește ordinea, scăpăm dar, din ceea ce văd la ora actuală, România este în pragul trecerii pe listă la poziția a treia. Asta înseamnă toată țara roșie. Toată țara roșie înseamnă comerțul, în prima etapă cu carne și preparate din carne, interzis… Cum mi-au spus: Va fi bine, vom mânca numai de la noi... Nu, nu, e interzisă ieșirea, nu intarea… Sau: Vom cumpăra carne din afară și vom exporta. Nu, că ai băgat-o în focar, nu mai exporți nimic, deci aici moare, piața care și așa e mică, va fi suprasaturată, concurența ar fi uriașă… și pierd românii… E foarte ușor de înțeles, evaziunea câștigă pe prima perioadă, după aia pierde. Deci nu ăsta este sistemul. Iar după punctul trei, urmează patru. Există, la ora actuală, Sardinia care e punctul patru. Orice fel de comerț cu produse agroalimentare e interzis. Porumbul și cerealele care sunt pentru furaje nu sunt pregătite termic. Porcul poate să contamineze furajele. Își închipuie cineva că vreo țară din Europa va mai cumpăra porumb din România, dacă suntem închiși complet cu pestă? Deci agricultura va pierde infinit. Dacă doresc să dea în continuare vina pe mistreți, și nu doresc să facă nimic pentru a salva nu știu ce parte din agricultură, România va ajunge un fel de Sardinie a Europei.. Bulgarii fac niște garduri, ungurii fac niște garduri, până la urmă și ucrainienii cred că vor face un gard. Sau rămânem tovarăși doar cu Ucraina, și vom trăi așa cum ne place să trăim. CSAT-ul ar trebui să intervină. Cei care guvernează ar trebui să intervină, să preîntâmpine acest pericol. Exista un plan de control asupra pestei porcine africane. Trebuiau făcute vânători de control la granița cu Ucraina, pe malul Dunării. Nu s-au făcut. De ce? E un mister. Pesta porcină a apărut adusă de mistreți în timpul vânătorii în România. Dar apăruse și altă dată. Numai că, de data asta, cineva i-a anunțat pe braconierii de la malul Dunării, că trece un pâlc de mistreți, băieții au ieșit cu bărcile, cu căngile, cu topoarele, cu ce-au avut la îndemână, i-au omorât, i-au scos la mal, i-au jupuit, i-au eviscerat, au luat carnea acasă și au vândut-o. Așa a apărut pesta în regiunea respectivă. Deci datorită neglijenței noastre a apărut. În clipa în care ți-a apărut în Tulcea, trebuia închisă Tulcea. Era una dintre șanse, omorai ce aveai acolo și opreai expansiunea. Nu s-a dorit. Cum a avut loc explozia în zeci de părți ale României odată? Mistrețul zburase, sărea așa? Nu cumva este porcul din curtea populației, sau porcul din fermă, contaminat și dus la rude și la prieteni? Deci prostia ne-a adus aici. Asta este industria cărnii la ora actuală.
A fost afectată compania ANGST de pesta porcină?
Toată lumea a fost afectată. Singurul fapt că au cresut prețurile cum au crescut… România totdeauna a avut, la porc cel puțin, în cea mai bună perioadă, cam 60% din necesar. La ora actuală are cam 40%. La început, dacă doreai să continui comerțul intracomunitar, nu puteai să iei decât din zonă albă, nu roșie. Deci, s-a restricționat cumpărarea porcului. În aceeași perioadă a apărut pesta africană în China. Și importurile masive făcute de China, din comunitatea europeană. Prețul porcului a crescut dar, mai tragic, a dispărut porcul din comunitatea europeană. Și eu l-aș vinde mai scump dacă pot, decât să-l țin, din patriotism, pe piața țării mele. Ca urmare, cererea de carne de porc a crescut, oferta a scăzut… În afară de diferența de preț a început să apară imposibilitatea de a lua materie primă. Termenele de plată s-au scurtat. Scăzând piața și scăzând valorile încasate, cash-ul n-a mai existat, prețurile au trenat și mai mult… Toate chestiile astea se învârt, e un cerc vicios … pesta porcina a fost într-o perioadă în care începusem toți să creștem, industria românească începea să crească, se simțea fericită, iar ceea ce s-a întamplat ne-a dat cu zece ani în spate.
Ați pomenit de lipsa de măsuri și de politici a guvernanților, legate de dezvoltarea industriei alimentare. Ce credeți că ar trebui făcut pentru a revigora și a dezvolta industria alimentară autohtonă?
În primul rând, la marea majoritate, le-aș cere să tacă din gură. Pentru că atunci când vorbesc, spun prostie după prostie. Există un europarlamentar român, Buda, dacă nu mă înșel, care de fiecare dată… I-am trimis două scrisori la Bruxelles… El e un mare specialist în industria cărnii și în agricultură în general… Prima lui remarcă a fost că n-avem abatoare suficiente. I-am trimis proba că avem abatoare mai mult decât avem nevoie… După aia, vorbește despre calitatea produselor noastre… Îl rog să tacă. Habar n-are ce spune. Ne creează dezavantaje clare. Vorbește despre faptul că industria alimentară românească este slab dezvoltată. Nu. Industria alimentară românească a fost primul lucru care s-a dezvoltat după 90… Criza de mâncare… Industria cărnii a fost cea care a explodat. La ora actuală avem capacitate de producție de vreo cinci-șase ori cât necesarul României. Nu putem produce, aici e problema. N-avem unde să vindem. Ideea fixă că ar trebui să facem alte fabrici mai mici, în sate, în comune, este o idee absurdă de redus mintal. Pentru că asta-i istoria, așa au început fabricile… mari… Le distrugem pe cele care există și le refacem? Începând de la niște carmangerii? Poate suntem în epoca de piatră. Ei, același lucru l-am auzit și la nivelul unor reprezentanți din guvern: Industria alimentară nu-i puternică. Ba da. Avem nevoie de fabrici noi. Pentru ce? Avem mai multe decât avem nevoie. Avem nevoie de utilaje noi, sigur că da. Avem nevoie de reutilare… Noi nu primim subvenții. Dar poate ne-ar putea ajuta să ne retehnologizăm, asta-i foarte important. N-avem mașini noi. Avem șoselele pe care le avem în România. Nu avem relații comerciale cu cei din afară pentru că nu au încredere. Deci sunt multe lucruri pe care ar putea să le facă. Nu șmecherii, standarde de calitate, nu prostii! Industria poate fi ajutată. Și le-am spus-o de multe ori: Cel mai mult ne-ați putea ajuta dacă ne-ați lăsa în pace. Și când ajungi să spui chestia asta este groaznic. Au dat legea supermarketurilor, acum câțiva ani. Acuma văd cu mirare: Au scos 51%. Nu, fraților, nu s-a aplicat niciodată. Nu se poate aplica, că e infrigement. Când vrei să faci o lege, fă-o, Dumnezeule, coerentă, și vorbește cu ăia care se pricep. Faptul că supermarketurile ne-o trag, o recunoaștem toți. Ce-a schimbat? Ați scos taxele și serviciile, și ați băgat discountul. Taxele și serviciile… măcar vedeam pe ce dau banii, discountul, nu văd nimica. Deci există un diletantism, un neprofesionalism și, bineînțeles, vinovatul e ăla care a pățit-o, mortul e de vină întotdeauna. Industria suntem pe cale să o distrugem… Ei: Nu e suficient de puternică. Dați, măi, o lege, să fim puternici! Asta e o chestie care pe toți ne miră. Ne miră incompetența unora dintre noi și dorința de a se auzi, de a da comunicate, de a spune docți ceea ce știm. Iar pe dl. europarlamentar oricând îl invit să aibă o discuție cu mine pe tema asta. Și spun de pe acuma, habar n-are despre ce vorbește!
Industria alimentară, conform statisticii este al doilea contributor la PIB după industria auto.
Și ca angajator e pe primul loc.
Deci nu se poate spune că nu avem o industrie alimentară puternică. Una dintre problemele care țin de CSAT este cauza mortalității înregistrate din cauza zonei alimentare. Românii mor din cauza unei alimentații proaste care, la rândul ei, are drept motivație slaba putere de cumpărare. Fiecare își ia mâncare mai slabă calitativ și nu reușește să își țină organismul sub control. O altă chestiune, industria alimentară beneficia, pe plan intern, de un porc cu un randament scăzut față de porcul care venea de afară, nu știu dacă s-a remediat între timp chestiunea asta. Cum facem față la un produs prost calitativ venit din exterior? Cum putem lupta cu un produs care e mai ieftin, mai fățos, dar cu o calitate mai proastă pentru sănătatea populației? Cât beneficiază industria alimentară de sprijinul camerelor de comerț și atașaților comerciali ai României pentru a ne facilita exportarea produselor autohtone pe piața externă?
Încep cu sfârșitul, n-am discutat niciodată cu niciun reprezentant de tipul ăsta din România, în afară de Achim Irimescu, cu care sunt prieten și vorbim despre ce se întâmplă la Bruxelles. Dar România dorește totodată să facă și o chestiune de marketing… Ministerul Agriculturii ar putea să facă marketing, nu trebuie să inventăm o nouă societate. Cum putem să facem față? În niciun fel. Există o chestie care e foarte greu de înțeles: afară, după sute de ani, s-au specializat. În ceea ce privește carnea, o fabrică face șunca, o fabrică face cârnații. Sigur, forțez puțin. În România fiecare fabrică, atelier, carmangerie, cum vreți să-i spuneți, face sute și mii de produse. Cu cât faci mai multe repere, cu atâta costurile sunt mai mari. În clipa în care cumpăr carnea tranșată și fac numai șuncă și iau utilaje performante, am un cost, în clipa în care fac șuncă, cârnați, salam, jumări, de toate, am alte costuri și alte utilaje. Deci, pe calitate egală, totdeauna cei din vest vor fi mai ieftini decât cei din România. Acum un an de zile, la Asociația Română a cărnii, a fost o discuție despre preț. Și au fost câțiva amici care au spus că prețul vinde și de aceea băgăm alte lucruri în produse ca să ieftinim, fiindcă asta cere piața. Și am spus un lucru pe care îl repet acuma: Singura șansă a noastră de a rămâne pe piață este să nu facem prostia asta. Dacă vom face aceeași calitate cu ei ne vor bate la preț de fiecare dată. Asta se întâmplă la ora actuală. Mai mult decât atâta, la un moment dat s-a făcut un control pe brânzeturi, pe piața românească. Am avut prilejul să văd rezultatele. Niciun produs de afară nu avea vreo depășire, toate din România aveau depășiri. Deci în clipa în care nu respecți câteva chestii, dorind prețul, s-ar putea să se întoarcă tăvălugul. Porcul din România nu e egal cu porcul de afară, e totdeauna mai scump cu 10-15%. Asta e istoria României, n-ai ce-i face. Ce trebuie să facă industria la ora actuală? Specializarea și retehnologizarea. Produsele pe care le facem noi, sute de repere în mod normal, sunt manufactură, la care muncești mult, sunt foarte scumpe, nu poți să le faci foarte ieftine. Și atunci dacă vrei să faci lucruri de tipul ăsta, scumpe, fă măcar lucruri de o calitate impecabilă. Deci cine vrea să reziste în România și nu vrea să devină multinațională… Avem trei multinaționale de carne în România la ora actuală, au mai multă experiență decât noi, dar și ăia sunt specializați… Noi încercăm să ne batem cu ei fără specializare, inclusiv eu. Am prea multe repere. Atâta timp cât credem că putem să facem tot, niciodată nu vom putea să concurăm cu ei pe preț.Vom putea concura pe preț doar dacă reducem cantitățile livrate și mergem cu o calitate impecabilă. Cât despre piața veche, așa zisele tradiționale nu au nicio legătură cu tradiționalul, e un marketing defectuos de piață, care distruge și ideea de tradițional… La un moment dat, unul se va prinde că ceea ce i se dă ca tradițional nu are nicio legătură cu tradiția. E o chestie industrială, făcută bine sau rău, care încearcă să-i scoată banii din buzunar. Nu văd niciun pas înainte. Ne-am oprit într-un punct, undeva prin 97-98 și ne învvârtim în jurul cozii. Fiind o firmă inițial cu capital mixt, româno-elvețiană, țin minte când s-a introdus în România caragenan-ul, o algă care ține apa și discutam cu partenerul meu… la ei în Elveția tocmai se interzisese. Atunci de ce a apărut în România? Nu se interzisese în toate țările. Sunt țări în care produsul de carne are o definiție, inclusiv Rusia, are o definiție foarte clară, cantitatea de carne.
Reglementările noastre nu pot regla?
Nu există STAS-uri la ora actuală, există câteva propuneri pe treaba asta… am încercat să facem o chestie care n-a avut niciun rezultat, produse consacrate, reluând relații vechi… Văd că preocuparea e de a crea o nouă instituție de marketing… Ministerul agriculturii face marketingul pentru tradiționale. Bun, fiecare cu treaba lui. Dar, la ora actuală, există o propunere din partea cărnii să facem câteva standarde obligatoriu… O grupă de 20-100 produse neaoș românești, rețete pe care le știm noi în România de când eram copii… Și spuneam: Măi, vrei să faci salam de vară, sau parizer, poți să-l faci, dar trebuie să respecți rețeta asta. Dacă nu, zi-i matale altfel, că e un produs în care românul are încredere. Hai să recâștigăm încrederea, și după aia ne putem bate cu cei de afară. Dar, dacă vrea să facă produsul respectiv și vrea să-l denumească ca tine, trebuie să facă aceeași rețetă ca tine și atunci sunt alte prețuri. Dar asta e o chestie care ar cere în primul rând inteligență.Toată lumea a spus: Nu se poate. Ba da, se poate. Spaniolii au o definiție a șuncii, nemții au o definiție a produsului de carne, există o definiție europeană, ce înseamnă carne… Orice lucru poate fi interpretat, și noi l-am interpretat de așa manieră încât a ieșit altceva decât definiția. Nimeni nu face nimic. Există o putere de a influența. Nu am nicio jenă să spun că o parte dintre oamenii noștri politici nu trăiesc din ceea ce fac, ci trăiesc din ceea ce capătă. Și e o chestiune elementară. Cel care dă, vrea să scoată înapoi, dacă îi dau unuia o sută de lei, vreau să scot 200 de lei… Deci în clipa în care i-am dat suta de lei, vreau o chestie care mă avantajează pe mine să-mi scot cei 200 de lei. Dacă cineva își închipuie că vreau să scot 200 de lei printr-o muncă cinstită și o concurență liberă, e copil. Așa se explică faptul că legile din România au o portiță, de fiecare dată. Poți să șmecherești o lege lejer, n-ai nicio treabă. Asta este problema industriei românești.
Deci lipsește partea de lobby, totuși, care ar trebui reglementată.
Lipsește, a lipsit partea de bani. Privind în istorie, cei care au avut primul acces au fost întotdeauna și cei care au avut informația. Mi se pare absolut normal. Cel care era director la o fabică de mezeluri, a luat fabrica, nu știu cât știa el meserie, dar știa șmecheriile. Pe care altul nu le știa. Unul a făcut bani, celalalt n-a făcut. În anii 90 scoteai bani și din piatră seacă, piața era goală, se scoteau bani. Nu le-a plăcut concurența, au inventat zonele defavorizate, care au prăbușit piața și au creat niște avantaje unor anumite firme, pe ce criterii, treaba lor, nu mai e treaba mea… Între timp toți ceilalți au încercat să investească puținii bani pe care îi aveau, să se mențină pe linia de plutire. Dar un utilaj bun în industria cărnii mă costă de la 100 000 de euro în sus. Am profit de 100 000 de euro? Câteodată da, câteodată nu. Ca să îmi reutilez fabrica, am nevoie de două-trei milioane, ar trebui să lucrez cu o bancă, dobânzile sunt mari… trebuie să iau bani de la bancă ca să construiesc…. Nu am posiblitatea de a-mi schimba utilajele și de a aduce utilaje performante, pentru că nu am banii necesari. Ca urmare, costurile mele de producție sunt mai mari… de aia vă spun, ne învârtim în jurul cozii… Noi n-am avut perioada aia în care eu, Sorin Minea, cu familia mea de măcelari, am făcut bani din măcelăria mea mică și am început să investim, avem niște bani în cont, suntem solvabili… Nu, eu și acum țin minte, am început afacerea cu zece mii de dolari care nu erau ai mei, îmi fuseseră dați să fac o afacere. Zece mii de dolari e o sumă neglijabilă, pentru mine atunci erau o avere. Ca să încep o afacere corectă trebuia să am cel puțin 2 milioane de dolari pe vremea aia, s-o gândesc, să mă pricep, să mă consult și s-o încep corectă. Am început-o la plesneală. Că o continuăm la plesneală, în marea majoritate, nu merge.
Aici putem vorbi despre ce înseamnă creditarea. Si dobânzile de creditare. Adică știu mulți antreprenori care se duc, își fac sediul social în Italia, anume pentru a beneficia de un credit mult mai bun.
L-aș supăra pe Dumnezeu dacă aș spune că nu mă înțeleg bine cu banca actuală. Eu lucrez cu CEC-ul-ul si slavă Domnului, mă înțeleg perfect. Dobânzile sunt cele de România, nu-s cele de afară. Nu banca mă distruge. Mă distrug restul funcționarilor publici. Impozitarea. Se spune că România are impozitare mică. Aiurea. Impozitarea pe salarii e maximă. Deci, impozitează munca. Ceea ce ar trebui liberalizat nu impozitat. Controalele. Neînțelegerea celor care ne controlează ce trebuie să facem. Intercalarea controalelor. Toate chestiile astea mă deranjează… N-am profit, încerc să rezist. Normal. Hai să vedem de ce. Se spune că ar trebui să donez mâncarea și asta în clipa în care.. Dar voi v-ați gândit, domnilor guvernanți, că măcar dacă o donez, să nu plătesc și TVA-ul? Voi v-ați gândit vreodată la TVA-ul deductibil? V-ați gândit vreodată că mă puneți să plătesc impozite? Se strică, e perisabilă, declar că s-a stricat, o arunc cu acte în regulă. Tu mă pui să plătesc impozit pe profit și să plătesc TVA? Ești dement. Alții nu plătesc nimic și trăiesc în piața neagră, iar noi, care suntem proști și declarăm, suntem supraimpozitați, plini de mândrie patriotică. Nu poți să-i ceri unui om care vine de unde vine, dintr-un comunism cretin, nu poți să-i ceri să înțeleagă economie de piață, pentru că n-are cum. El a înțeles că are un salariu, că mai scoate un ban din stânga și din dreapta și că bogătașii ăia pe care-i controlează sunt plini de bani, și buni de muls. Atât a înțeles statul român.
Pentru dvs. ca antreprenor de succes, ar fi un ajutor implementarea la linie a directivelor europene în domeniu? În momentul de față suntem cât de cât…pe lângă linie
Cu ce ne-ar ajuta și unde suntem în ceea ce privește implementarea directivelor europene?
Dacă vă uitați mai ales pe facebook, veți afla că suntem nația cea mai deșteaptă din lume, care a descoperit aurul monoatomic, care avem orașe subterane, care am inventat tot ce se putea inventa. Nu știu de ce o ducem așa de prost, dacă suntem așa de deștepți. Tare mi-e că nu suntem chiar așa de deștepți, sau suntem puțin cam leneși. Dacă am învăța să implementăm directivele europene în litera și sensul lor, am fi puțin mai în față. În Parlament, în clipa în care începe populismul, noi vrem să facem o lege mai aspră. Ce n-au înțeles domnii e că legea aia mai aspra de pe teritoriul României se raportează numai la producătorul român. Deci dacă-mi dai mie o lege în care etichetezi toate minunile, și dacă eu fac toate minunile care-ți trăznesc ție prin cap… eu le fac… dar ăla de afară nu le face. Mie îmi cresc costurile. Așa este legislația europeană. Toată lumea a învățat să-și protejeze producătorii, noi am învățat să i-o tragem producătorului nostru, pentru că e oaia de muls. Asta am înțeles noi. Nu am creat specialiștii care să controleze. Am plecat, cum se spunea pe vremuri, de la coada vacii… Comuniștii, când au venit în 47, au luat sărăntocii, bețivii și golanii din sat și i-au făcut șefi. Ăștia erau șmecheri, dar deștepți n-au fost niciodată. În clipa în care și-au format elita, au imitat ceea ce credeau că făceau burghezo-moșierii de pe vremuri: duceau un trai de lux în vile luxoase. Au făcut și ei același lucru. În zeci de ani au început să se cizeleze, parcă începuseră să înțeleagă că e nevoie de specialiști. A venit marele eveniment din decembrie. Au fost înlăturați și au venit la putere eșaloanele doi, trei, patru și așa mai departe. Care au făcut ceea ce credeau ei că făceau ăia de dinainte. Urmarea, dacă va mai veni vreo schimbare, următorii bănuiesc că vor face la fel… aici e prostia. N-am creat specialiștii și n-avem încredere în specialiști. Bulgarii au băgat în granițe nemți. Poate că dacă românii ar băga în granițe nemți, poate că nu s-ar întâmpla ceea ce se întâmplă pe vamă. Dacă întâmplător, la ora actuală, cuiva i-ar da prin cap să implementeze acel proiect cretin cu casele de marcaj online, poate n-ar mai fi evaziune în retail. Dacă cineva ar face o chestie pe care am propus-o acum vreo trei ani cred, plata cu cardul… dacă plătești cu cardul îți dau discount de 1%, 2%… nu poți să bagi obligativitatea de la început, tot ce plătești cu cardul poate fi urmărit. Deci, dacă vrei să lichidezi evaziunea, există sisteme…
Taxarea inversă despre care mediul de afaceri a discutat…
Taxarea inversă în clipa în care s-a dat la cereale am cerut-o unui reprezentant al comisiei europene. Și ne-a rugat să explicăm de ce. Și, după ce am terminat explicația, a spus: Prieteni, la voi nu taxarea este problema, ci evaziunea fiscală.
În clipa în care s-a băgat taxarea inversă la cereale s-a luminat puțin piața cerealelor. Dar, din păcate nu pot să dau vina numai pe cei de la guvernare, pentru că lobby-ul făcut din spate nu vrea… reducerea TVA-ului la industria alimentară, o parte au luptat pentru reducerea TVA-ului, alții nu vor…
Dacă nu-l plătesc…
După aceea a venit guvernul trecut și a spus reducem tva-ul la 5% la produse bio, produse tradiționale în zona montană. Zona montană nici nu era definită corect în România. Produsele tradiționale nu-s produse de tip industrial. Zona bio, 2% e consum din România, restul e consum de afară. În mintea lor au încurajat piața să mănânce sănătos, în realitate au distrus bruma de piață care exista. Dacă vrei să încurajezi piața să mănânce sănătos, fă-o prin educație… Pentru că românul nu mănâncă prost, mănâncă mult și haotic… pentru că el citește pe net. Află: Carnea roșie e cancerigenă. Orice produs alimentar controlat nu te omoară. Dacă nu mănânci în exces. Dacă mănânci carne 100 de grame pe zi, e strict necesară, dacă mănânci trei kilograme de slănină pe zi, crapi. Asta e viața. Dacă mănânci trei felii de pâine e bine, dacă mănânci trei pâini în fiecare zi, ai probleme. Dacă mănânci ciocolată cu pumnul, faci diabet. Educația trebuie purtată și la nivelul părinților, la nivelul copiilor. Masa caldă din școli e o chestie educațională. Dar, tare mă tem că în clipa în care se va introduce, se va face o licitație publică, se va vedea cine dă darul, și copiii vor mânca mai prost decât acum. Ăsta e riscul imens. Cine-i educă pe ăia care încearcă să ne educe pe noi? Pentru că e o problemă mare. Banul e ochiul dracului. Astea sunt marile probleme din România. Noi suntem o țară în curs de civilizare. O țară care a ars, 70-80 de ani, i-a pierdut. 70-80 de ani de educație. Școala e la nivelul la care e. Educația e la nivelul la care e. Copiii înțeleg că nu trebuie să facă o școală, pentru că fac bani fără școală. Cei care vor să facă o școală sunt cei care au ajuns într-o funcție. Vor neapărat un doctorat. Se vând la kilogram, nu-i niciun fel de problemă. Distrugem orice fel de posibilitate de a crea. Dăm la o parte oamenii care sunt deștepți, și care doresc ceva, și punem oportuniștii.Asta e problema care ne aparține nouă.
Ceea ce a dus la declinul demografic și la plecarea din țară. Lipsa de perspective.
Plecarea din țară… Să nu credeți că românii pleacă din țară din lipsa banilor. Românii pleacă din țară de silă. O parte pleacă la furat, o știm toți, dar partea care e cultă, care e citită, pleacă de scârbă. Nu au nicio șansă. Am și eu rude care au plecat. Și care erau de valoare. În România trăgeau targa pe uscat. A plecat în Canada și în zece ani de zile a ajuns cu mult mai bogat decât mine, lucrând la o firmă, nefiind patron sau ceva. Pentru că tipul a fost foarte bun și a fost plătit foarte bine. L-au ținut. Pentru că nu există restricții, și pentru că poate să participe la orice concurs, și îl poate câștiga. Nu e pe pile, relații, șpăgi… Cum se intră în ministere? Toate examenele sunt aranjate dinainte. Eu nu pot să cred că toți copiii politicienilor sunt niște genii. Și toți câștigă examenele. Deci ne-am pus elite niște genii care transmit genialiatatea genetic. Ăsta e modul de gândire empiric, ăsta-i modul de gândire balcanic, dar balcanic de la începutul secolului trecut. Acolo ne-am oprit. Turcii făceau chestia asta. Spre deosebire de chinezi la care examenul e examen.
Din nefericire pentru noi, azi turcii nu mai fac. E o țară în plină dezvoltare…
L-au avut pe Ataturk. Noi l-am avut pe Ceausescu care n-a înțeles nimic, pe urmă i-am avut pe alții care nici ei n-au priceput…
SORIN MINEA (II)
Aș vrea să vă întreb despre despre Angst, e una dintre cele mai mari firme din industria alimentară din România. Cum ați reușit?
Angst este, din fericire sau din păcate, prima firmă privată din industria de procesare a cărnii din România. A fost înființată în 1990, împreună cu un elvețian care asta făcea în Elveția… o chestie de prietenie, întâi mici… după aceea crescând, de-a lungul timpului. Acum vreo zece ani el s-a retras, era mai în vârstă decât mine, și eu am cumpărat toate părțile sociale. Și, practic, eu am pornit de la ideea ca ceea ce fac să pot mânca eu, asta spun de fiecare dată, nu mă interesează să fac foarte mult, ci mă interesează, chiar dacă fac mai puțin, să fie de-o calitate care permite oricui din familia mea să poată cumpăra și să mănânce. Asta a fost ideea de bază. De aceea Angst-ul a fost întotdeauna undeva la mijloc. O chestie de… poate, prețuri mai mari, dar rețetele curate!, curate!, corecte!… Poate termenele de valabilitate sunt scurte, dar dacă nu vrei aditivul, nu poți să ai termene lungi…. Deci este o afacere de familie creată și condusă în ”respectul față de consumator”… în fine, e o expresie care mi se pare forțată… deci, în primul rând, în respectul față mine însumi și de ceea ce consider că sunt eu… Merge bine, anul ăsta face 30 de ani de funcționare, am început cu o singură fabrică, cu cea de aici, care a fost construită, acum avem și Sinaia, avem și una de ready meal, ne diversificăm. Am fost în retail, intrăm din nou în retail… Dar, din păcate, carnea și industria alimentară n-aș putea să spun că sunt în cea mai bună poziție în Europa sau în România, mai ales în România…
V-aș întreba totuși cum vă explicați succesul în afară de calitate, am înțeles acest lucru, pentru că în 30 de ani în România au apărut sute de mii de firme, dar au dispărut aproape toate așa cum au apărut, în special firmele cu investitori exclusiv români? Cum ați reușit să depășiți momente dificile ale economiei românești?
Zgârcenia și faptul că… Ne cunoaștem de câțiva ani, ați văzut că eu nu mă schimb, mă îmbrac la fel, mă port la fel. Practic eu consider firma pe care am creat-o și pe care o conduc ca fiind o parte din mine. Și atunci o fac de plăcere. Totdeauna am spus că nu poți să faci un lucru numai pentru bani, dacă faci un lucru, îl faci de plăcere. Banii pot să vină. Niciodată n-am fost bogat, niciodată n-am fost o firmă care produce milioane… Este o firmă care supraviețuiește, se câștigă, l-aș supăra pe Dumnezeu să zic că sunt sărac sau că n-o duc bine. Dar ideea de bază e să fac ceea ce cred eu că trebuie făcut și ceea ce îmi place mie. Nu întotdeauna economicul primează. Câteodată primează o idee, oamenii care sunt aici și care au rămas creează o familie, au dreptul de a discuta cum am dreptul și eu, ne putem certa, ne putem pupa, putem să mergem mai departe. O chestie din care trăim toți, o chestie în care luăm deciziile în comun… dar bineînțeles eu am mai multe de spus decât ceilalți. Niciodată nu mi-a plăcut să fac compromisuri, și niciodată nu mi-a plăcut să fac ceva care nu-mi place. Există un proverb românesc, bani au și țiganii, făr niciun fel de conotații jignitoare la adresa nației, doar că sintetizează foarte bine o idee. Să faci bani poate fi ușor, dar dacă vin ușor, se duc ușor, să creezi ceva care să reziste și care să aibă un nume este mult mai greu, pentru că acolo pui suflet. Nu ai tras un tun, ai plecat acasă, pentru că, vedeți dvs., sunt mulți oameni care nu au avut niciodată afaceri și care sunt mult mai bogați decât cei care fac afaceri. Asta este ideea mea de bază. Fac ceea ce îmi place, cum îmi place, nu sunt aservit și n-am fost aservit, nu țin cu un partid sau cu altul, eu sunt cu membrii unui partid pe care îi consider normali la un moment dat, indiferent de partidul respectiv, pot să fiu prieten cu un ministru, pot să fiu dușman cu un ministru, nu mă interesează din ce partid face parte, și n-o să mă intereseze niciodată.
În general comunitatea de afaceri e mai interesată de cum e guvernată România, decât de cine…
Depinde, dacă e să spunem adevărul, în clipa în care ai ”sprijin politc” cu ghilimelele de rigoare, poți să faci mai multe afaceri. Dar e chestie pe care n-o s-o înțeleg niciodată… de ce mi-aș vinde sufletul diavolului? Nu înțeleg… De ce aș deveni sluga cuiva? Nu înțeleg… De ce ar trebui să dau ceva, ca să mi se dea ceva? Pot să sprijin ceva – și prietenii mi-i sprijin de fiecare dată, nu-mi jignesc și nu-mi atac niciodată un prieten – dar, în același timp, încerc să îl conving, cu binele sau cu răul, că ideea de bază nu este cea politică, și că nu mă interesează evoluția lui politică… Evoluția lui ca om care mi-e prieten, da. Evoluția politică mă lasă rece. Iar faptul că am avut prieteni de-a lungul timpului care îmi spuneau e ordin politic… Dacă e ordin politic, fă-l în altă parte! Nu există un ordin care să poată trece peste bunul meu simț!
Mi-ați răspuns la întrebarea pe care am pus-o mai devreme, cum ați reușit să creați un brand național foarte important. Cred că știți, dar vă reamintesc că foarte mulți dintre simplii cetățeni ai româniei știu că Angst e o firmă românească și apreciază produsele dvs. în mod special și pentru acest lucru. Aș trece însă la o altă întrebare legată de situația industriei cărnii din România. În ultimul timp ați luat de mai multe ori poziții publice, spunând că ne aflăm într-o situație destul de dificilă și datorită evenimentelor din ultimii ani: pesta porcină și alte evenimente de acest tip.
Sunt multe lucruri care concură la o perioadă proastă pentru industria cărnii. Pesta porcină a fost bomboana pe colivă. Pesta porcină a aruncat în aer creșterea porcului, a crescut prețul, România, ca de obicei, a fost prinsă nepregătită, cu izmenele-n vine, este expresia, și România, la ora actuală, este exclusă în procesarea cărnii, mai ales carnea de porc pe piața europeană, e o chestie pe care ne-am construit-o singuri, n-am luat nicio măsură. Creșterea prețului în România a fost o chestie dezastruoasă pentru că, spre deosebire de ceea ce se crede, prețurile din România sunt mai mici decât cele din Comunitatea Europeană. Cu paradoxul că materia primă este mai scumpă decât în Comunitatea Europeană, că restul utilităților sunt la preț cel puțin egal cu cele din Comunitatea Europeană, condimentele și toate astea sunt mai scumpe…. Salariile sunt mici, în vreme ce toate celelalte costuri sunt egale cu cele din CE. Dacă salariile ar fi egale, văd sindicatele care cer salariile alea, eu aș fi de acord, aș fi primul, există însă un mare impediment, salarii egale ar însemna prețuri cel puțin egale cu cele din Comunitate, iar o creștere de acest tip a prețurilor, România nu este pregătită să accepte…. Deși va veni, mai devreme sau mai tarziu. Deci acesta a fost primul lucru care a dereglat complet piața… Materia primă a crescut cu aproximativ 50% într-un an de zile, prețurile procesatelor, deci după materia primă, a crescut cu 25%, sunt cifre oficiale… Or 25% nu puteau să dispară în neant, era imposibil…. Profitul se imparte acum complet altfel decât se împărțea acum o sută de ani , 50% din profit e plus valoare, se duce către producător, producătorul primar, agricultor, crescător de animale, ce este, iar 40% se împart între procesator, deci industrie și retail, supermarketuri, hipermarketuri. Dacă cineva își închipuie că industria poate să strângă șurubul cu supermarketurile, e copil. Deci, din cei 40%, 30% sunt luați de supermarket, 10% industria. Industria este obligată să cumpere materie primă la prețul pieței și să vândă la prețul impus de supermarket, datorită consumatorului. Deci la ora actuală este dezavantajată net. Mai există o mare problemă , eu nu sunt împotriva nimănui și sunt de părere că piața trebuie să fie liberă. Din păcate, noi am încercat să facem în 30 de ani, ceea ce au făcut alții în sute de ani…. și așa ceva este imposibil. Nu am avut perioada de acumulare de capital. Noi am încercat să ardem timpul, să facem din nimic, ceva. Am băgat toți banii în investiții, nu am avut bani pentru zile negre, asta este și explicația falimentelor. Au venit cei puternici, au venit supermarketurile, după aceea au venit cele ce se numesc acuma multinaționale, care au ceva ceea ce noi nu avem, știu să facă marketing, au bugete de marketing și au bani! Pot să meargă un an de zile, doi ani de zile, trei ani de zile fără profit și rezistă, nici nu simt! Noi, dacă mergeam un an de zile fără profit, suntem out. Ei sunt cei care preiau piața, ei au putere de negociere, noi nu avem putere de negociere. Ei au personal, noi nu avem personal. Ei practic au personal hipertrofiat, au mai mult decât ne vom putea noi permite vreodată, au salarii mai mari… Noi încercăm să facem poezie cu unii care fac știință, e imposibil să faci treaba asta! Carnea era într-o situație, hai să spunem favorizată, în toată lumea carnea, procesarea vorbesc, era o afacere de familie. Practic din micile măcelării, carmangerii din fiecare comună, cineva a fost mai bun, le-a luat, le-a concentrat și a făcut prima fabrică. În România am început direct cu fabrici. Ei, de aceea multinaționalele nu se băgaseră… Cu tristețe, la ora actuală e falsă chestia, marile multinaționale sunt pe piață și în carne… Deci primii jucători de pe piață nu mai sunt firmele de familie. Prin urmare, firmele de familie vor pierde, pentru că noi nu putem să facem față impactului decât într-un singur fel… Eu nu sunt genul de patriot care spune: noi suntem români, mâncați de la noi, omul va mânca totdeauna ce vrea și ce-i place lui, dar noi avem o tradiție și putem să mergem pe nișa noastră românească…. Poate așa să avem o șansă de câștig. Răspunsul firmelor românești și al retail-ului românesc, care mai există… Magazinele de proximitate, cele reale, au fost distruse, au apărut altele ca ciupercile peste noapte și asta în ultimul an mai ales, a apărut o evaziune fiscală uriașă și în producție-procesare și în retail. Tot ce-i în magazin, acele case de marcaj, n-au fost implementate… Și ne întrebăm de ce este admisă? Practic, această evaziune – și aici e o chestie pe care onor persoanele care cred că ne pot guverna, mai exact cred că pot guverna pentru noi, ăsta e termenul corect, că ei nu ne guvernează pe noi, ei guvernează România – așadar ar trebui să înțeleagă că evaziunea fiscală este mană cerească nu pentru ei, ci pentru firmele foarte mari. Multinaționalele sunt în delir pe chestia asta! Atâta timp cât piața autohtonă este distrusă de evaziune fiscală, ei pot să crească. Retail-ul trebuie să fie entuziasmat. Atâta timp cât magazinele de proximitate sunt evazioniste, ei pot să crească. Evaziunea la un moment dat va dispărea, dar va dispărea odată cu industria evazionistă și cu magazinele evazioniste. Deci, la ora acutală se lucrează și se lucrează din greu la autodistrugerea potențialului economic al României. Vorbim de agricultură. Valoarea adăugată este mică. Suntem exportatori de materie primă. Bun! Avem potențial, dar nu-l înțelegem. Evaziunea fiscală în afară de șpagă, mai face ceva: distruge singura șansă de a exista și de a crește. Îmi aud colegi care spun: vreau să ajung la puterea unei multinaționale. Îți urez succes, n-ai nicio șansă. N-ai banii ăia. Fiindcă noi ne împărțim în două: cei care au băgat totul și care nu au pus banii de-o parte, și cei care au pus toți banii de-o parte și atunci au pierdut din piață, au din ce să trăiască, dar mai trebuie să aibă și de afaceri… Chestia asta mai merge. Ceea ce vreau să spun este că perioada diletantismului, perioada pionieratului se apropie de sfârșit și în România, ori fără un sprijin real din partea celor care sunt la guvernare, n-avem nicio șansă. Infuzia patriotică de la sfârșitul anului trecut, când Dragnea & comp spuneau de patriotism, să mâncăm numai .. aia e o chestie declarativă, o chestie cu care păcălești fraierul care crede în prostii. La ora actuală, ca să câștigi, trebuie să fii competitiv și corect pe piață, să fii corect pe piață. Nimenea nu mănâncă din patriotism, nimenea nu trăiește din patriotism. A fi patriot e un lucru minunat. Numai că patriotismul nu se referă la ceea ce mănânc, ci la cu totul altceva.
Interviu cu Sorin Minea (I) – președintele ANGST și al Federației Patronatelor din Industria Alimentară – Romalimenta
Domnule președinte Sorin Minea, cum vi se pare că funcționează dialogul între clasa politică – pentru că situația este aceeași, în opinia mea, indiferent de cine guvernează – și Consiliul Economic și Social (CES) pentru că, cel puțin în teorie, CES adunând toate sindicatele și patronatele cu reprezentativitate națională, ar trebui să reprezinte multe milioane de salariați cu famiile lor… probabil către șapte-opt milioane de alegători. De ce să nu ai un dialog instituționalizat cu CES-ul real, pe probleme analizând sau anticipând ceea ce s-ar putea întâmpla prin modificări legislative, e un lucru aparent paradoxal.
Sunt multe de vorbit pe tema asta. În primul rând, felul în care am fost creați noi… patronatele… Sindicatele s-au autoformat pe structura existentă. Deci ele au avut o viață mai ușoară… după aceea s-au fracționat… În clipa în care au fost inventate patronatele, după aceea federațiile și confederațiile, politicul și-a băgat coada de la început. Fiecare partid știe că există o influență politică la nivelul CES sau la nivelul oricărei organizații de acest tip. Deci, fiecare fuge de o parte din cei care vin… Atâta timp cât noi reprezentăm politicul și lucrăm politic, nu suntem credibili, iar ei nu ne acceptă… Pot să vorbesc și de guvernul trecut, și de guvernul actual, fiecare are aceeași manevră. Preferă federațiile, confederațiile, asociațiile prietene. Ori, atâta timp cât preferi prietenii, n-o să afli niciodată unde sunt belelele. Ideal e să-ți asculți dușmanul, și numai după aia să tragi o concluzie. Au creat un monstru, un monstru va fi și în continuare. În mod normal, eu aștept o lege a patronatelor de mult timp… Suntem țara care are cele mai multe confederații din Europa. Toată lumea e membră la șapte confederații, la opt federații și la cincisprezece asociații, e o nebunie generală… Nimeni nu înțelege că asociația e de un anumit tip, federația este pe o ramură, confederația e pe mai multe ramuri… Avem federații pe trei-patru ramuri – așa ceva nu există nicăieri în lume! Avem ONG-uri care se declară asociații profesionale, dreptul de a veni la o discuție este iluzoriu, te trezești la discuții cu oameni care n-au ce căuta acolo. Deci totul a fost creat pe o idee politică și, din păcate, dacă la început a fost o idee, la ora actuală politicienii sunt prea slabi să înțeleagă ce au creat, sau să încerce să schimbe ceva. Și atunci dialogul este un dialog al surzilor. Cei care ajung la guvernare…. și asta am spus-o de foarte multe ori, fără referire la niciun guvern… în clipa când îl numești pe unul ministru, a doua zi este cu mult mai deștept decât era cu o zi în urmă, le știe pe toate. A devenit ilustru peste noapte, chiar dacă n-a lucrat niciodată în chestia aia. Din păcate și patronatele lucrează la fel, la ora actuală, sunt reprezentanți ai patronatelor care n-au nici în clin nici în mânecă cu ceea ce reprezintă, în schimb sunt cu gură mare. Ei, și dacă unul care nu știe nimic se întâlnește cu altul care nu știe nimic, nu va ieși niciodată nimic. În loc sa-i asculte pe cei care sunt în breaslă, au făcut ceva de-a lungul timpului, au dovedit ceva… Dar dacă au fost foarte greu de coordonat politic, n-au răspuns la comanda politică… Dacă nu sunt doriți, măcar să nu se mai facă bâlciul ăsta, vă invităm și pe voi, ca să fim și noi și voi! Tin minte la începuturi, cu zeci de ani în urmă, cu 20 de ani în urmă, când, la început, ni se spunea ce trebuie să discutăm. Și ne spunea ministrul, vedeți asta o trecem, asta n-o trecem… Niciodată n-am fost de acord cu așa ceva! Dar era o treabă de politețe, măcar.. La ora actuală îți dai seama în sală că doi-trei sunt de-ai lor și trei-patru nu-s de-ai lor. Ăia care nu-s de-ai lor, de obicei, nu mai sunt invitați la următoarea discuție. Ăsta este stilul politicii românești de trei lei.
Înțeleg, din ce spuneți, că este totuși o vină a mesajului confederațiilor patronale, pentru că prieteni sau neprieteni, dacă cei care reprezintă mișcarea patronală, ar veni cu puncte de vedere extrem de coerente și de argumentate în ceea ce privește mediul de afaceri general, nu, să spunem, interese legate de propriile afaceri, sau de afinități politice, probabil că dialogul ar fi, totuși, la un alt nivel.
Marea lor majoritate nu reprezintă nimic, aici e marea belea. Marea majoritate sunt federații și, în cadrul confederațiilor, cel puțin unele dintre ele sunt fantome. Nu reprezintă pe nimeni. Sunt cei care sunt prezenți la fiecare întâlnire. Nu reprezintă pe nimeni. Dar ei sunt acolo întotdeauna.
Cum se poate acest lucru, în condițiile în care reprezentativitatea națională, cea care îți dă acces la masa CES, este dată de o hotărâre judecătorească pe baza unor documente emise de inspecția muncii, deci documente oficiale ale statului?
Le-aș recomanda celor care sunt membri la o asociație, federație, confederație, să facă proba că oamenii de pe listă sunt plătitori. Pentru că dacă nu plătesc niciun fel de cotizație, mă înscriu absolut pe orice listă! .. Dă bine.
Caz real, de exemplu, în industria alimentară, avem membri două federații, una e de industrie alimentară, cealaltă e de industrie alimentară, agricultură, irigații și conexe. Aia nu mai e federație, ci confederație. Dar ei îi zic federație. Și sunt membrii comuni, care nu plătesc cotizația, câteodată nici într-o parte, nici într-alta, dar dau numărul pentru că, în general, sunt ramuri care au foarte mulți angajați. Lupta este să-i ai pe ăia, să te duci să iei o hotărâre judecătoarească, că ai reprezentativitate, iar în România, repet, poți să fii membru într-o sută de asociații cu același profil. Poți să fii membru și în șase-șapte ONG-uri care se trezesc că sunt patronate… Nimeni n-a făcut o lege clară, iar la întâlniri sunt două sisteme. Se trimit invitații peste tot în clipa în care se dorește, câteodată unii sunt săriți, iar se întâmplă, dar te întâlnești cu unii care nu reprezintă pe nimeni și nimeni nu-i dă afară. Todeauna vin cei prieteni, care trebuie să vină, și sunt lăsați să vorbească. Deci, practic, patronatul s-a transformat într-o masă de manevră ieftină. În clipa în care un președinte de patronat nu reprezintă nimic, sau reprezintă doar o masă de manevră, câțiva oameni care n-au nicio cunoștință despre treburile astea vor putea fi săriți la orice fel de decizie. Și este tragic că, la ora actuală, cel mai mare cuvânt de spus nu-l mai au patronatele profesionale, ci îl au asociațiile, mai ales asociațiile cu componență multinațională sau componență străină, care sunt mult mai coerenți, pentru că ăia au un interes real economic, știu să și-l prezinte, știu să facă lobby. Patronatele neaoșe, marea lor majoritate, nu au nicio putere – și îmi asum ceea ce zic! – au foarte puțini membri, membri cotizanți aproape deloc, n-au bani și, din păcate, nereprezentând pe nimeni, firmele care ar trebui să fie membre, nesimțindu-se reprezentate, nu se înscriu decât cu numele. Deci acea hotărâre judecătoarească e o chestie superfluă, n-are nicio legătură cu realitatea…
Aș fi vrut să vă întreb care credeți că sunt ideile care ar putea duce la un dialog social real în România, în afară de ceea ce a rezultat deja, și anume o modificare fundamentală a legii patronatelor și a modului în care sunt organizate acestea?
Specialiștii. Există o chestie foarte frumoasă, eu conduc o federație de nici eu nu mai țin minte de când… și există dorința altora, care-s mai mici, tot felul de asociații, și care vor să fie prezenți prin același om, la orice fel de discuție. Niciodată n-o să mă duc la o chestie la care nu mă pricep. Deși sunt președintele federației, dacă este o treabă a Ministerului de Finanțe, trimit pe cineva care este de meserie și care are același limbaj. Dacă este la agricultură, sau la ANSVSA, mă duc eu, care în asta sunt specialist. Pot să fiu alături de un specialist, dar… nu sunt nici pe departe atât de prost încât să-mi imaginez că le știu pe toate! Aici sunt oamenii apăruți peste noapte, care din asta trăiesc, cu asta își fac veacul, se împrietenesc, au avantajele lor… și atunci cei din spate, companiile, nu-i mai consideră reprezentativi….Păi de ce ce aș plăti eu cotizație unuia care nu face decât să-și tragă el banii? Pentru că asta este chestia reală. Foarte multe proiecte de hotărâre și de lege care pleacă din partea patronatelor – la câte unele îmi fac cruce! – nu au nicio legătură cu voința patronatelor, ci au legătură cu voința unui om, care se consideră că ar fi reprezentantul unui patronat. Nu știu cum se întâmplă, dar alea trec de obicei cel mai repede. Cele coerente, nu. Patronatele reale sunt numite la nivel de guvern ca fiind ”scandalagii” adică ”Gică contra”, nu vreau. De ce nu vreau, îți explic de ce nu vreau, că nu ești apt să înțelegi, și nu m-am ferit niciodată să spun chestia asta: Atâta timp cât Guvernul este pus să mă servească pe mine, nu eu să-l servesc pe el, Guvernul mi-e subordonat mie, eu îl plătesc pe Guvern, Guvernul nu mă plătește pe mine, deci eu îl trag la răspundere, și nu Guvernul vine să-mi ceară mie socoteala! Așa ceva nu există nicăieri! Or, la noi, asta este ideea. Așa vreau eu! Așa vrei tu, dă-ți demisia, să vină unu care nu vrea el! Câteodată justificarea lor e: am dreptate, pentru că înainte de mine au fost unii care….. Înainte de tine au fost unii care…. Acum vii tu care… e un perpetuum mobile pe care nu-l mai înțeleg. N-am nimic împotriva unui ministru, ferească-mă Dumnezeu! În general, minstrul este o funcție politică, face un program de guvernare. Din păcate, ministrul nu prea e specialist. Ar trebui să aibă secretarii de stat care să nu fie reprezentați numai politic, ci să fie specialiști. Or, în clipa în care nici ministrii, nici secretarii de stat, nu au nici în clin, nici în mânecă cu discuțiile de acolo, discuțiile sunt caduce. Dacă și de la patronate sunt vreo trei care sunt complet pe dinafară, e un fel de talmeș-balmeș. Deci, practic, prin faptul că noi n-am acționat de nicun fel, și-aici au fost interese… noi nu funcționăm! Ne-am complăcut în a nu funcționa. Dacă nu mă înșel, la un moment dat erau vreo unsprezece confederații în România și în toată Europa erau vreo șapte. Un paradox! Noi suntem…
Unsprezece confederații care însumau aproape de trei ori numărul de salariați ai României…
Exact ce spun! La toți sunt aceiași membri. Or chestia asta nu se poate admite. Și nu-s membri cotizanți. Eu sunt membru la o confederație europeană care e de industrie alimentară. Dacă aș vrea să mă duc și membru la altă confederație europeană, de exemplu, la cea care reprezintă și agricultura, oamenii ăia m-ar saluta și mi-ar spune că nu se poate. Pentru că așa sunt ei construiți. Or, la noi s-a încercat inclusiv treaba asta… Ăia se uită siderați la noi… dar noi am început totul în anii 90, de la zero, și n-am învățat nimic. Iar cei de la guvernare, o parte au fost deștepți și au fost încântați, iar o parte, din păcate, și în ultimul timp, deci ultimii 10-12 ani, ei nu știu ce să ceară de la noi, și nici nu au vreun interes. Pentru că ei nu sunt specialiști. Sunt diletanți! Părerologi!
