Interviu cu Constantin Bucuroiu,  preşedintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică (ASIAA)

Domnule Presedinte, care sunt motivele grevei de la Cugir, care sunt perspectivele de rezolvare a acestui conflict de muncă ?

Dacă ne referim la rădăcina acestor probleme, de la fabricile de armament, atât Fabrica de arme Cugir, cât și Uzina Mecanică Cugir, ele sunt cumulate în cei 30 de ani de neglijență față de această Industrie de Apărare, de căderea liberă pe care a avut-o timp de 30 de ani… Și când am spus neglijență mă refer la responsabilitatea tuturor celor care au păstorit administrarea acestei industrii de importanță, conform legii 232, strategică, de interes national.

Acolo oamenii au ajuns la disperare, disperarea izvorâtă din sărăcia acută care s-a înfiripat aici  în urma salariilor de mizerie de 1700, 1600, 1800 lei net, cât ia un muncitor cu vechime de 30, 35, 40 de ani. Vă dați seama că nu poate să facă față cerințelor vieții de astăzi. Poate totul a culminat acum cu situația facturilor de energie și gaze și așa mai departe, cu creșterea aberantă  și brutală a prețurilor, toate au contribuit la aceasta nemulțumire masivă și la ieșirea oamenilor în  stradă.

Eu spun că situația de la Cugir a escaladat și ca urmare a unei nepăsări din partea conducerii societăților respective. Sunt două societăți care în condițiile în care încă mai au 860 de oameni pe care noi îi numim pe drept specialiști, pentru că oamenii aceștia încă mai pot produce, fabricile, una din ele, Fabrica de Arme are un contract destul de substanțial cu Statele Unite, cealaltă fabrică chiar de curând a încheiat un contract, dar are o situație financiară bună, pentru că are niște rezerve financiare pe care ar fi putut să le folosească. În schimb omul a fost neglijat total, omului nu i s-a oferit nicio șansă. Omul a rămas cu aceste salarii de mizerie de 1700 lei net. El muncește acolo în niște condiții deosebit de grele, iarna muncește sub 0 grade, deci vă dați seama ce inseamnă să stai în fața mașinii, fără să te miști și să stai la temperaturi sub 0 grade. Nu mai vorbesc de situația de pericol, de situația de muncă grea, de praf, de tot ce poate fi mai rău, de noxe și așa mai departe.

Nimeni nu a dat importanță la lucrurile acestea. Zona este totuși o zonă monoindustrială, este o zonă  destul de restrânsă din punct de vedere al posibilităților și toate acestea au dus la această nemulțumire maximă, pentru care într-un fel sau altul vor trebui să se găsească soluții, să se găsească rezolvări.

Am înțeles că luni va fi o întâlnire cu ministrul economiei.

Cugirenii vor veni în formatul conducere, C.A., lideri de sindicat, o echipă a sindicatului la București.

Întâlnirea va avea loc sub patronajul ministrului Spătaru Florin, eu am discutat cu el toate aceste zile și am cerut intervenția sa pentru că este în măsură să garanteze acestor oameni că printr-o negociere corectă printr-o implicare a C. A. –ului și a conducerii societății se pot găsi resurse în așa fel încât să fie satisfăcută acea cerință de crestere salarială.

În ceea ce privește condițiile de muncă este cert că fabricile din Cugir nu au beneficiat de prea mulți bani pentru investiții în ultima vreme, deși de la Primul ministru Tudose încoace au fost bani, au fost bani pentru pentru investiții în Industria de Apărare.  Aici intervine și vina, pe care eu o consider o vină majoră, a Romarm-ului, pentru că nu a știut să gestioneze acești bani pentru filiale sale.

Romarm-ul trebuia să se implice mai mult în așa fel încât societățile care au perspectivă, societățile care au în producție produse care pot să aibă acces atât pe piața internă, cât și pe piața externă, trebuiau să fie ajutate în așa fel încât să dețină linii moderne de fabricație, să îmbunătățească tehnologiile, și bineînțeles să reabiliteze halele în așa fel încât oamenii să muncească în condiții decente, să trăiască în condiții normale, nu trebuie să ajungem în situația să îmbolnăvim oamenii, să-i nenorocim pe viață și să ne trezim după aceea să spunem, domne am fi putut lua niste măsuri, soluțiile trebuie să fie preventive.

Ați avut în această perioadă discuții cu conducerea Romarm-ului având în vedere situația de acolo?

Eu cu Romarm-ul am discutat non stop, mi-am arătat nemulțumirea activităților la fiecare întâlnire.

De ce spun lucrul ăsta, în primul rând nivelul contractelor și comenzilor externe a scăzut drastic.

Romarm-ul a ajuns într-o situație în care nivelul exportului și nivelul comenzilor interne este la minimul ultimilor 30 de ani, deci vă dați seama ce situație gravă este și nu simt o implicare totală din partea lor, până la urmă rolul Companiei ăsta este, să caute comenzi pentru cele 15 filiale pe care le are în subordine, având în vedere că societățile singure nu pot să facă acest lucru deoarece totul se face prin Compania care deține și licența de export de comercializare, deci ei sunt cei care sunt implicați.

Mie mi se pare că echipa de la Romarm încă nu este destul de profesionistă. Mie mi se pare că au fost dați la o parte oameni care cunoșteau foarte, foarte bine ce înseamnă să comercializezi armament, ce înseamnă să te zbați să ai contracte și comenzi permanente. Au fost prea lesne dati la o parte, înlocuiți și apoi s-a intrat într-o stare de trândaveală de asta românească acolo.

Am înțeles, dar această situație ați prezentat-o și noului ministru al economiei?

Eu nu scap niciun prilej să arăt aceste lucruri și lângă mine am și o echipă de sindicaliști care de 30 de ani tot ne opintim să oprim tăvălugul acesta al distrugerii. Vreau să vă spun că în toate întâlnirile , băieții mei din cele 24 de societăți care fac parte din Alianța Sindicatelor din Industria de Apărare și aeronautică au arătat cu fiecare ocazie, nu numai cu domnul ministru Florin Spătaru.

Ne-am întâlnit de la instalarea domniei sale, care e destul de recentă, de patru, cinci ori până acum. În toate am avut discuții și îl văd plin de intentii bune, dar dacă nu este ajutat și de compania Romarm, dacă nu este ajutat de secretarul de stat pe probleme de Apărare și dacă nu este sprijinit de Guvern, și aici mă refer la Ministerul Apărării Naționale si nu numai, Ministerul Afacerilor Externe să sprijine prin diplomații nostri comerciali pe care îi avem prin lume, să căutăm să recucerim din piețele pierdute, nu vom face mare lucru.

Pe partea cealaltă mă bucur că am avut posibilitatea în mai multe întâlniri să discut cu fostul ministru al apărării, Nicolae Ciucă, și să căpătăm sprijin total în ceea ce privește ajutorul pe care să îl primim din partea Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare (ACTTM), și Academiei Militare. Deci aici ni s-a dat undă verde să colaborăm cu dânșii pe proiecte, pe anumite programe și ăsta e un lucru bun, pentru că după cum știți Industria de Apărare, în momentul de față, mai au institute de cercetare foarte, foarte reduse în cadrul societăților de profil.

Nu mai există un institut specializat cum a fost până în 1989, care duduia cu fel și fel de proiecte și programe și atunci vă dați seama că ne descurcăm foarte, foarte greu.

În al doilea rând, la Romarm văd, și asta cu mare regret, că se selectează parteneri externi care vin, dar nu stiu pe ce criterii, pentru că cerință este, pentru că ne uităm la bulgarii de lângă noi. Noi vindem de 119 milioane dolari în 2020, bulgarii vând de 1.8 miliarde dolari. Parcă zic că ceva se întâmplă, ceva nu este în regulă, ca să nu vă mai spun că avem informații pe linia noastră că au fost firme care au spus că, domne noi nu mai vrem să cooperăm cu Romarm-ul. De ce? Îmi pun și eu întrebarea, de ce? Și o pun și la alții, și chiar am zis de multe ori că rog foarte mult instituțiile de informare să caute răspunsuri la aceste lucruri, pentru că nu putem să lăsăm țara și Industria de Apărare a României pe mâna unui om, una, două , trei persoane care să-și bată joc de acestă industrie și atunci eu fac un apel către structurile de informații, către Serviciul intern de Informații, către Serviciul de Informații Externe, să ne sprijine și să vedem dacă ceva este neortodox în toată treaba aceasta, pentru că ar fi periculos să ne ducem, să ne prăbușim total, în loc să ne dezvoltăm, acum, când există posibilitatea de parteneriat cu diverse firme puternice din lume, să nu uităm că situția geopolitică de acum ar trebui să fie avantajoasă și să ne permită să intrăm în colaborări și parteneriate cu firme care sunt de top si care ar avea interes să vină în această zonă, deci trebuie căutate toate soluțiile și noi asta cerem: Fraților, haideți să ne așezăm la masă, haideți să găsim soluții în asa fel încât, chiar dacă Industria de Apărare nu poate să redevină ce a fost până în 1989, 230 de mii de oameni, să putem ajunge la o industrie, de care România ar avea nevoie mai ales în momentul de față.

Dar din ce știți dumneavoastră, până în prezent a fost folosită oportunitatea accesării fondurilor europene?

În momentul de față nu avem nicio posibilitate, pentru că nu participăm la programele europene, nu avem capacitatea în momenul de față, lipsa unui institut de cercetare dezvoltare, știți că este acea sumă de 13 miliarde euro pentru programe de cercetare dezvoltare, iar noi, noi suntem pe dinafară și aici. În cel mai bun caz,  putem accesa fonduri pentru producție duală, dar nici aici nu văd niciun interes din partea Companiei, dar am speranța ca noul ministru să implementeze acest lucru, având în vedere că el vine din mediul privat. Venind din mediul privat și de la un șantier cu apartenență olandeză, ar putea să facă acest demers, să le ceară celor care trebuie să realizeze asemenea lucruri să acționeze.

Noi suntem alături, noi putem asigura forța de muncă, am fost acum la Cugir, , când oamenii sunt supărați, oamenii sunt necăjiți, oamenii își strigă durerea în fata societății, dar sunt niste oameni minunați

Ați prezentat noului ministru problema mandatelor de maximum 4 luni de zile pentru membrii consiliilor de administratie? Nu ai cum să implementezi un program în 4 luni de zile, nu ai cum să evaluezi un manager în 4 luni de zile!

 Este lucrul pentru care noi insistăm în permanență. În ceea ce privește ordonanța corporatistă privind mandatele directorului general și a membrilor CA, este total în neregulă.

Dacă pui un director sau un membru al CA și îi dai 4 luni la dispoziție, nu are timp nici măcar să își pună în aplicare primele faze ale unui program.

În 4 luni el se asteaptă la tot ce e mai rău, zice: băi frate, dacă încerc să fac ceva, nu am timp sa termin, mă judecă intr-un fel, eu după 4 luni de zile dacă nu primesc prelungirea mandatului , atunci totul e in van, nu am rezolvat nimic.

Mandatele directorilor, numirea să fie functie de capacitatea lui de manager, să fie analizată fiecare persoană care vrea să devină manager în Industria de Apărare, să i se ceară criterii de performanță solide, care să dea o perspectivă și să fie lăsat într-un mandat, cel mai bun de 4 ani de zile.

În această perioadă, dacă performanțele lui nu sunt bune, dacă programele cu care vine nu sunt destul de solide pentru a îmbunătăți starea societății, îl schimbi imediat, nu are performanță îl dai la o parte, dar  cu 4 luni de zile plus două luni este râsul râsului, un râs trist.

Pentru mine, semnalul care s-a dat la Cugir e un semnal pe care îl cunosc destul de bine, nu știu dacă se cunoaște, o situație similară a fost la Moreni în decembrie și ianuarie. Acolo directorul s-a adaptat, a înțeles situația și a riscat și el, a zis, domnule cadrul legal imi spune lucrul ăsta, dar tot cadrul legal nu îmi permite să las oamenii să moară de foame și să îi exploatez doar în muncă si a rezolvat câteva probleme, dar în schimb situația este gravă și în alte societăți, alte societăți în care lucrurile merg prost și e un semnal de alarmă.

În plus, trebuie să punem repede în funcțiune, și l-am văzut pe ministrul  Spătaru  în vizita din Brașov spunând în repetate rânduri că vrea să repună în funcțiune cu capacitate maximă, fabrica de pulberi și explozibili. Dati-vă seama că noi nu avem fabrică de pulberi și explozibili, pentru că am lăsat totul în paragină și cumpărăm în momentul de față de la sârbi. Dacă într-un conflict regional, sârbii ar putea să ne joace o festă, pentru noi ar fi o situatie gravă și aici ar trebui să se gândească nu numai ministerul economiei, ci ar trebui să ne implicăm cu toții, sindicate, patronate, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naționale, structurile de forță, pentru că sunt foarte importante si sunt cele care ar putea să dezlege multe noduri din acest hățiș și mai ales Ministerul de Finante, în primul rand.

Nu stiu daca știti și va spun dumneavoastra în premieră, sindicatele în vara anului trecut au mers cu o propunere ca Industria de Apărare să fie trecută ca o agentie de tehnică militară si offset și să intre sub coordonarea directă  a Prim Ministrului.

De ce am gandit noi, liderii de sindicat, acest lucru?

În situatia aceasta nu ar mai exista lipsa de comunicare între Ministerul Apărării, Ministerul Economiei și Ministerul Finantelor.

În momentul de față zice unul că face, celalalt se opune, pe celalalt nu îl interesează, celălalt nu dă banii.

Fiind o Agentie sub patronajul direct al Prim Ministrului, acesta poate spune: ia veniti, mai baieti, la mine, toate trei ministerele, ia uite programul pentru Industria de Apărare ca sa rezolvăm problemele României pe această directie. Are cineva ceva de spus, multumesc, haideti la treabă. Asa, în momentul de față, unul incearcă sa facă, celalalt nu face și noi ne prăbușim și nu e bine.

Noi cu acest mesaj ne-am dus la toate instituțiile, ne-am dus cu jalba în mână și cu programul de punere în aplicare a acestei initiative, inclusiv la presedintie și acolo am avut reactia cea mai rapidă. Vă spun lucrul ăsta pentru că am fost chemat la Departamentul Securității de Stat și dânșii au luat foarte în serios această propunere a noastră. Chiar pe data de 10 februarie trebuia să fie o întâlnire care s-a amânat din motive tehnice, la presedinție, cu toți factorii de răspundere.

Era un mare avantaj pentru că în acest mod puteam face niste pași înainte.

Să sperăm că demersul va avea efectul scontat.

Nu, nu abandonăm, noi cel puțin am ajuns mai periculoși decât pandemia de covid, adică toată ziua suntem pe ei.

Multumesc mult domnule presedinte pentru interviu.

 

 

Un articol realizat de Cornel Moisă

Accesul la ziarul nostru este liber, dar dacă ți-a plăcut articolul, poți să faci cinste cu o cafea aici!