Gălăgia isterică creată de guvernanți și de mass media împiedică orice fel de discuție serioasă, la nivel oficial, despre eficiența reală a vaccinurilor anticovid.

Însă, chiar dacă în unele țări procentul populației adulte vaccinate depășește deja 70%, odată cu venirea toamnei, numărul cazurilor a început să crească din nou, nu doar din cauza efectului sezonier, ci mai ales din aceea a apariției variantei delta, mult mai infecțioasă decât cele precedente (și care răspândindu-se atît de rapid, va grăbi și mai mult dobândirea imunității de grup a populației).

În narațiunea oficială românească, preluată, desigur, din exterior (suntem cei mai buni atunci când e vorba să îi maimuțărim pe alții!) vina acestui cel de-al patrulea val este pusă în spinarea celor nevaccinați, numai că medicii și ”experții” care apar la televizor, precum și ”influencerii” din presă pornesc de la ideea că au de-a face cu o populație de semioligofreni care au abandonat școala în clasa a IV-a, și, prin urmare, n-au nici cea mai mică idee de principiile și caracteristicile evoluției biologice.

La fel ca bacteriile, care dezvoltă rezistență într-un mediu saturat cu antibiotice, virușii supuși presiunii vaccinurilor evoluează inevitabil, devenind, de asemenea, rezistenți la vaccin.

Poate că acest lucru putea fi evitat într-un scenariu imaginar în care s-ar fi izbutit vaccinarea tuturor oamenilor de pe planetă, într-o singură zi, oprind astfel virusul.

Echipa de medici și studenți a doctorului Cantacuzino a izbutit oprirea epidemiei de holeră, în plin război, prin vaccinarea gălățenilor, 20 000 de persoane, cu un singur ac, în doar 14 zile, dar acest lucru a fost posibil fiindcă, în primul rând, vibrionul holeric nu este un virus, ci o bacterie care nu se transmite aerian, ci prin intermediul alimentelor sau a apei infectate și, în al doilea, Galațiul era  o biată localitate, cu doar câteva mii de locuitori.

Totodată, oamenii aveau o încredere deplină în tinerii ”cantacuziniști”, care își dovediseră cu vârf și îndesat abnegația și spiritul de sacrificiu, străbătând linia frontului dela un capăt la altul și încercând să aline suferințele populației, deseori chiar cu prețul propriilor vieți.

Ceea ce nu se mai poate spune, din păcate, despre ”experții” zilei de astăzi, comportamentul acestora din urmă stârnind suspiciuni dintre cele mai motivate, încă de la începutul pandemiei.

Dar, să recapitulăm puțin cele întâmplate.

După ce și-au dat mai întâi în petec cu tot felul de afirmații contradictorii, pe care nu are niciun sens să le mai reiterez aici, fiindcă au fost pe larg comentate de toată lumea, au început marea vânătoare de ”asimptomatici” care erau, așa cum ne amintim, internați cu forța, claie peste grămadă, la un loc cu ”simptomaticii”, într-o ”acțiune” unică pe mapamond și care a izbutit să îngrozească pe toată lumea.

În timp ce guvernanții repetau obsesiv că încearcă să evite supraaglomerarea spitalelor, oameni fără nicio problemă erau ținuți cu forța în spital, iar bolnavii de boli cronice sau alte boli grave erau lipsiți de tratament medical și literalmente sortiți morții.

Strâns cu ușa, Ministerul Sănătății răspundea Avocatului Poporului, la 7 mai 2020, că reglementarea internării obligatorii a persoanelor (nici măcar a pacienților!) ”în cadrul situației epidemiologice deosebite date de covid 19 ”, reprezintă nu numai cadrul legal al îngrijirii pacienților cu sars-cov-2, ci și „un sprijin pentru comisiile de politică ale medicamentului din cadrul unităților sanitare privind utilizarea ”off label” a unor medicamente potențial active”. Așadar, din câte se poate înțelege, toți  acești oameni, sănătoși sau bolnavi, au fost pur și simplu subiectul unor experimente medicale, cobai fără voie!

Să trecem, însă, peste acestă perioadă deosebit de tulbure despre care sunt convinsă că mai avem încă foarte multe lucruri de aflat, și să ne reamintim momentul imediat următor al pandemiei când, renunțându-se până în cele din urmă la internarea forțată a ”infectaților”, fie ei simptomatici sau asimptomatici, aceștia au fost sfătuiți să nu facă nimic și să aștepte, fără niciun tratament, până în momentul în care situația lor devenea critică. Transportați abia atunci la spital și puși pe ventilatoare, soarta lor era deja aproape pecetluită. Iar puținii medici care încercau să folosească medicina de bază pentru a oferi tratamente încă de la debutul bolii (cu rezultate foarte bune), erau tratați ca niște eretici – un comportament absolut de neînțeles pentru că (și asta o știm cu toții), nicio boală nu se tratează la sfîrșitul ei. Nici cancerul, nici bolile de inimă, nici hipertensiunea, nici diabetul.

Să se fi schimbat brusc medicina, în toamna și iarna lui 2020?

Și mai ciudat este că acum se evită orice discuție serioasă, orice răspuns public la reticențele celor care au ales să nu se vaccineze motivând, printre multe altele că, pentru tinerii sănătoși, vaccinul nu s-a dovedit mai puțin riscant decât boala, sau că este greu spre imposibil să te încrezi în datele oferite de companiilor farmaceutice, de atâtea ori prinse cu minciuna, atât în trecut cât și în prezent.

Și, așa stând lucrurile, argumente întru totul onorabile și care merită să fie luate în seamă sunt descrise ca fiind ridicole și stupide, iar cei care încearcă să le pună în circulație sunt jigniți, disprețuiți și dezumanizați până la extrem.

Cum poate fi explicată această obsesie privitoare la vaccinarea tuturor, în ciuda tuturor cunoștiințelor noastre de biologie și medicină de până acum? Vorbim despre o chestiune patologică, despre o isterie în masă, o psihoză a guvernelor și autorităților medicale de pretutindeni, sau, poate, despre ceva chiar cu mult mai înspăimântător și mai grav?

În ultimele luni s-a aflat că vaccinul Astra-Zeneca poate provoca cheaguri de sânge mortale, în vreme ce Pfizer și Moderna pot provoca miocardită. Autoritățile (cele de aiurea, căci ale noastre nu se obosesc să deschidă gura răspunzând nelămuririlor și spaimelor populației), spun că aceste evenimente sunt extrem de rare dar, oare, chiar așa stau lucrurile?

În SUA există mărturii depuse în instanțele federale, conform cărora doar într-una din bazele de date decesele în urma vaccinurilor anticovid ar fi de peste 45 000. (În afara celor din bazele de date Madicare/Medicaid sau CDC Vaers. Și în afara celor 12 000 recunoscute la nivel oficial.)

Motivele pentru ca oamenii să fie suspicioși, nu doar în ceea ce privește vaccinarea, ci apropos de fiecare aspect al acestei ciudate pandemii, sunt nenumărate.

Suprimarea informațiilor medicale și forțarea oamenilor să se vaccineze cu niște vaccinuri deocamdată experimentale se constituie într-o violare nu doar a tuturor principiilor legale și medicale, ci și a Codului de la Nuremberg, instituit la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, care a guvernat lumea practicii medicale de până acum.

Este contraproductiv să ceri oamenilor să-și păstreze ”credința” în știință, atunci când aceasta este atât de deliberat distorsionată, în acord cu o anumită agendă politică, și când vezi atât de mulți medici și cercetători urmând, pe deplin împăcați, ordinele care li se transmit.

Totuși, lucrurile se vor lămuri mai curând decât credem. Varianta delta a devastat India primăvara trecută, iar procentul populației care posedă anticorpi a crescut de la 20%, la 70%.

În doar două luni s-a infectat 50% din populație, ceea ce nu este nici bine, nici rău, ci pur și simplu așa stau lucrurile. De atunci încolo ratele de infectare au rămas scăzute, chiar și acum, odată cu venirea toamnei. Asta în ciuda faptului că procentul populației vaccinate este în jur de 15%. Din cauza infecțiozității incredibile a variantei delta, obținerea imunității de grup a durat doar câteva luni.

Ideea că imunitatea de grup poate fi atinsă doar prin intermediul vaccinurilor este, probabil, cea mai ridicolă dintre ideile care au fost puternic promulgate în timpul pandemiei și este cât se poate de firesc ca oamenii să devină suspicioși în fața unei asemenea gogomănii. Sau, mă rog, cel puțin aceia care au un dram de bun simț, cunoștințe minime de biologie și istorie și care nu și-au pierdut total mințile din pricina fricii induse de mass media și guvernanți.

După optsprezece luni de pandemie, majoritatea țărilor fie au atins imunitatea de grup, fie se află foarte aproape de acest deziderat, și asta indiferent de eficiența politicilor de vaccinare.

Se întrevede sfârșitul pandemiei și se apropie vertiginos momentul în care vom cere și vom primi explicații.

Nedeea Burcă