În urma rolului crucial jucat în ”Proiectul Manhattan” care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a produs primele arme nucleare, fizicianul J. R. Oppenheimer a fost supranumit ”părintele bombei atomice”.
El și-a asigurat acest ”titlu” pe 16 iulie 1945, ziua testului din deșertul Jornada del Muerto (Ziua Morților), New Mexico, care a dovedit că aceste mașini infernale funcționează cu adevărat și că sunt capabile să provoace distrugeri apocaliptice, aproape inimaginabile până atunci.
Când cerul a fost luminat și pământul distrus, Oppenheimer și-a adus aminte de un vers al poemului indian Bhagavadgita, ”Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor.” Și, într-adevăr, armele nucleare chiar asta sunt – ele pot distruge literalmente lumea.
În ultimii doi ani, pandemia de Covid 19 a ucis milioane de oameni pe tot globul. Un război nuclear ar putea ucide miliarde, în doar câteva zile. Așa cum spunea Nikita Hrusciov odinioară, în urma unui cataclism nuclear, viii ar ajunge să-i invidieze pe cei morți.
În ciuda acestui fapt, pe vremea Războiului Rece liderii politici și militari ai celor două blocuri și-au exersat deseori imaginația concepând ”strategii” și ”riposte” nucleare care, traduse în faptă, ar fi dus la moartea a sute de milioane de oameni. Ca și cum un asemenea război ar mai putea avea învinși sau învingători.
Numai că năravul din fire n-are lecuire.
După ce Vladimir Putin a plasat forțele atomice ale Rusiei în regim special de stare de alertă, ordonând ulterior submarinelor purtătoare de armament atomic și unităților mobile de rachete să efectueze manevre militare, vedem astăzi articole de presă și emisiuni de televiziune care sugerează că Statele Unite trebuie să le arate rușilor că sunt dispuse și capabile să lupte într-un război nuclear și să câștige.
Astfel de sugestii sunt o nebunie.
Toți cei care își închipuie că armele nucleare reale sunt asemenea bombelor din acele jocuri video în care combatanții beneficiază de mai multe vieți, iar atunci când le epuizează pot relua totul de la capăt, ar trebui să vizioneze The Day After Trinity, un documentar uluitor, care detaliză dezvoltarea bombei atomice și care este disponibil aici.
Și să rețină cuvintele lui Hans Bethe, fizician legendar și unul dintre dezvoltatorii cheie ai bombei. Cea dintâi reacție a oamenilor de știință la vestea că bomba a explodat peste Hiroshima, își amintește el, a fost un sentiment de împlinire. Bomba funcționase. A doua reacție a fost una de șoc și uimire. ”Ce am făcut?”, se întreabă el, cu tristețe. Și, a treia reacție: ”Nu trebuie să se mai întâmple vreodată!”
După Nagasaki, lumea a reușit să evite folosirea armelor nucleare, în ciuda catastrofalei Crize a rachetelor din Cuba de acum 60 de ani.
Pentru creștini nu cred că există vreo crima mai gravă împotriva umanității decât uciderea nu doar a noastră, ci și a tuturor formelor de viață, care ar fi aneantizate de focoasele termonucleare.
Haideți așadar să nu ne imaginăm inimaginabilul, să nu credem că trebuie să le arătăm nici rușilor și nici nimănui altcuiva că suntem dispuși să folosim arme atomice. Singurul lucru sănătos ar fi ca toate națiunile să negocieze reduceri majore ale arsenalelor nucleare, până la dezarmarea nucleară totală.
Nedeea Burcă
Accesul la ziarul nostru este liber, dar dacă ți-a plăcut articolul, poți să faci cinste cu o cafea
