Ai locuri care par desprinse din povești, ai o bucătărie tradițională a cărei îndelungată istorie e strâns împletită cu propriul tău trecut fabulos, ai cozonaci rumeni, piftie, pârjoale, ciorbe, plăcinte, mazăre, praz, castraveți, roșii, varză murată cum numai la noi găsești….ai mare, ai munți… ești cu adevărat Grădina Maicii Domnului, așa cum ți s-a spus… dar zi de zi îți pierzi și-ți alungi copiii..

Pe cei cinstiți, pe cei visători, pe cei inteligenți, pe cei curajoși, pe cei harnici… ne pierzi pe noi toți, copiii tăi care vor să se simtă în România ACASĂ.

Mi-a fost dor de tine, de cântecul ciocârliei și de mirosul salcâmilor, de mâncarea de urzici, de foșnetul frunzelor…  de milioane și milioane de alte lucruri frumoase și mi-am imaginat că m-aș putea întoarce… Și îmi plânge inima că, în atâte luni grele de speranțe și de căutări, n-ai vrut să-mi dai nicio șansă.

Oare să nu știi tu, mama noastră, că fiii și fiicele tale au nevoie de siguranță, de sprijin și de omenie? Chiar și aceia care, poate, nu mai sunt foarte tineri, chiar și aceia care sunt nevoiți să-și ajute mersul cu o cârjă? Sau, mai cu seamă, aceia? Chiar îi preferi pe cei care vin de ne înlocuiesc de pe alte tărâmuri? Iar noi suntem osândiți să ne reîntoarcem în acele locuri în care vom rămâne pentru totdeauna niște străini?

Oamenii spun că devii tot mai neomenoasă și mai rece… Oare sa fie adevărat, România mea, că nu mai poți auzi judecata copiilor tăi?

Știu, vei rămâne mereu mama noastră, vacanțele petrecute la tine vor părea întotdeauna prea scurte, iar sacrificiile noastre, de multe ori, fără preț…

Și totuși, oricât de mult te-aș iubi, trebuie să înțeleg că noi, aici, nu mai avem nicio șansă…

Marioara,

fiica ta care se întoarce în Diaspora

N.R. Căutând un sprijin în vederea găsirii unui loc de muncă și ținând cont de pregătirea sa, Marioara Sivu a adresat solicitări ministerelor, Preşedintiei, Casei Regale, Patriarhului Daniel şi multor firme private. Nu că nu a găsit o slujbă este cel mai rău, ci faptul că nici nu i s-a răspuns pentru o minimă îndrumare, altfel toate aceste entităţi având gura plină de promisiuni referitoare la dorinţa de a atrage din nou românii acasă…

Poate ar trebui să se gândească cineva la o modalitate de gestionare a situaţiilor de acest gen, pentru a facilita reîntoarcerea şi reintegrarea românilor, cel puţin a celor ce încă îşi mai doresc.

Citește și Scrisoare din diaspora