Unul din lucrurile surprinzătoare pe care le observ în ultima vreme este idolatria, mai cu seamă a tinerilor, pentru lege.
Paradoxal, spre deosebire de aceia dintre noi care am trăit o bună bucată de vreme pe vremea dictaturii ceaușiste, copiii și nepoții noștri încep să trateze legile – care, așa cum bine știm, sunt concepute într-un organism legislativ format din personaje pe care, de altfel, tot ei le contestă cu vehemență, ori de câte ori au prilejul – ca pe un fel de ghid suprem, un cod de conduită primordial, a cărui valabilitate n-ar depinde câtuși de puțin de standardele independente al eticii, ale legii naturale sau, pur și simplu, ale bunului simț comun.
Fără doar și poate că legile trebuie respectate, dar de aici și până la supunerea oarbă și infantilă a celui care nici măcar nu încearcă să discearnă singur între bine și rău, e cale lungă.
Noile generații pierd, încetul cu încetul, deprinderea de citi și, odată cu aceasta, resursele filozofice necesare unui control moral serios. Or, în lipsa acestuia, sistemele juridice, altminteri menite să ne elibereze, oferind vieților noastre un cadru de ordine și de civilizație, devin instrumentul dominației și al infantilizării.
Legile oamenilor sunt produsul unui sistem politic, nici pe departe etern, și pot fi nu doar proaste ci, uneori, chiar criminale. Un regim totalitar poate adopta legi care impun oamenilor să-și toarne familia și prietenii organelor represive, legi care interzic protestele antiguvernamentale, legi care permit medicilor să facă experiențe pe ființe umane și chiar să le ucidă din diverse considerente, legi care impun oamenilor să trateze membrii unei anumite categorii sociale ca pe niște paria… Adică legi lipsite de etică, nedrepte, care nu pot obliga cetățenii în același fel în care o fac cele rezonabile.
Dar acest lucru este inteligibil doar pentru aceia care înțeleg că legea este o regulă cu caracter general, impusă din exterior, care poate fi depășită de valori etice independente cum ar fi libertatea de gândire, de conștiință, de religie, dreptul la viață, dreptul la liberă exprimare ș.a.m.d.
Deriva către autoritarismul juridic și politic va putea fi oprită doar atunci când frica, minciuna, demagogia, meschinăria și ipocrizia cultivate azi, cu prețiosul ajutor al mijloacelor media, în întreaga societate românească, vor fi înlocuite cu performanța bazată pe cunoaștere solidă, cu principialitatea, cu gândirea etică și cu respectul pentru concetățeni. Atunci când sistemul educațional va înceta să fie o formă fără fond și se va întemeia, organic, pe valori autentice. Atunci când copiii și tinerii noștri, ieșiți de sub fascinația ecranelor, vor înțelege că binele, adevărul și dreptatea sunt valori perene, dincolo și mai presus de orice sisteme și ideologii politice, mai presus chiar decât viețile noastre trecătoare.
Nedeea Burcă
