Am încercat mereu să-mi explic comportamentul germanului mediu, decent din toate punctele de vedere, care nu a făcut niciodată vreun rău evreilor dar, de asemenea, nu a făcut nimic nici pentru a-i ajuta, sau pentru a submina regimul nazist.

Desigur, întrebarea poate fi pusă, în aceeași măsură, și referitor la francezul obișnuit al epocii Vichy, rusul sau, de ce nu, românul, polonezul, bulgarul mediu sub Lenin, Stalin, Brejnev, Jaruzelski, Jivkov, Ceaușescu și toți ceilalți, referitor la milioanele de oameni de pretutindeni, care nu au făcut nimic pentru a-și ajuta concetățenii, în cele mai negre perioade ale dictaturilor de tot felul.

Anul 2020 a venit cu sugestia tacită de a nu-i judeca pripit pe cei care, cu un prilej sau altul, au tăcut.

Pentru că, de această dată, nu doar că suntem contemporani, dar chiar îi vedem cu ochii noștri, pe zecile, sutele de milioane de oameni de pretutindeni care acceptă supuși restricții de tip polițienesc fără precedent, iraționale și anticonstituționale, renunțând chiar și la dreptul (libertatea?) de a-și câștiga pâinea.

Și asta doar în cazul în care nu facem parte, nemijlocit, dintre aceștia.

Lucru valabil și atunci când acceptăm cenzura agresivă de pe platformele de socializare. Până și oamenii de știință, fie ei oricât de celebri, sau medicii sunt lipsiți de libertatea de exprimare, dacă îndrăznesc să exprime opinii diferite de trendul majoritar.

Deci, cine suntem noi pentru a-l condamna pe germanul, pe rusul sau pe românul care a tăcut din gură de frica Gestapoului, a NKVD-ului sau a Securității?

Câtă vreme noi nu ne confruntăm, totuși, cu taberele de reeducare… Sau, cel puțin, nu încă! Pentru că, nenumărate articole din presa mainstream, ca să nu mai vorbim de diversele ”opinii” de pe rețelele de socializare dovedesc, cât se poate de limpede, că autorii lor n-ar pregeta nicio clipă să organizeze niscaiva lagăre și colonii pentru ”zurbagiii„ care îndrăznesc să gândească diferit.

În ceea ce mă privește, am trecut prin comunism și am studiat nazismul, scriind chiar o carte pe acestă temă.

Am crezut, până mai ieri, că societatea poate fi spălată pe creier doar într-o dictatură.

Acum înțeleg că propaganda regimului ceaușist a fost mult mai puțin eficientă decât aceea pe care am fost nevoiți să o îndurăm în ultimii, să zicem, 10-15 ani.

Învățământul (în special cel superior) și mass media mainstream au spălat pe creier aproape jumătate din populația României mult mai eficient decât au izbutit vreodată acoliții lui Hitler, Stalin sau Ceaușescu.

Românii se tem azi de turnători mai mult decât se temeau în cea mai neagră perioadă a ceaușismului, când, totuși, nimeni nu îndrăznise să ne interzică bucuria.

Astăzi turnătoria este încurajată pe față, în vreme ce, ”înainte”, se turna pe ascuns, cu fereală, iar turnătorii, odată dovediți, erau priviți de toată lumea ca niște leproși.

Astăzi, un număr tot mai mare de români sunt fericiți să raporteze conturile de facebook ale celor care au alte opinii politice, sau să denunțe pe cei care nu poartă mască, sau refuză să trăiască în teroare.

Și toate astea se întâmplă în lipsa lagărelor de concentrare, a Gestapoului, a KGB-ului, a Securității, sau a lagărelor maoiste.

După doar 30 de ani!

Nedeea Burcă