Kimberly Ells

Cutremurătorul film Sound of Freedom, care va fi lansat în cinematografe în această săptămână, ne confruntă cu realitatea uriașului apetit pentru sexul copiilor, existent, la ora actuală, în întreaga lume. În vreme ce organizația Operation Underground Railroad[1] luptă împotriva exploatării sexuale a celor mici, există un uriaș efort internațional de promovare a sexualizării copilăriei, și asta în numele ”drepturilor omului”. Iată o parte relevantă a unui tablou mult mai amplu:

În 1983, doi membri ai Pedophile Information Exchange (PIE), un grup pro-pedofil, au fost intervievați pentru Newsnight. Cu acest prilej, pedofilul Steven Adrian (îl puteți vedea aici) a spus:

    • ”Printre obiectivele noastre politice se află și dezvoltarea unei societăți în care copiilor li se acordă un statut mult mai înalt decât în prezent, fiind recunoscuți ca indivizi în sine, ceea ce include și recunoașterea dreptului lor la anumite libertăți sexuale.”

    • ”Societatea are obligația de a asigura copiilor o educație sexuală mult mai cuprinzătoare, de la o vârstă mult mai fragedă.”

    • ”Pedofilii dezvoltă o sexualitate reciprocă cu copilul. Este o relație complet reciprocă… Un copil este capabil să recunoască o experiență plăcută. El este capabil să recunoască o experiență emoțională plăcută. El este capabil să-și exprime consimțământul și să înțeleagă dacă dorește să continue. Iar pedofilul responsabil și grijuliu ține întotdeauna cont de dorințele copilului.”

După ce, în urma indignării populare, PIE a fost desființat, Adrian a declarat că ”ideile grupului vor continua să supraviețuiască”. Să fi avut, oare, dreptate? Munca mea la Organizația Națiunilor Unite m-a ajutat să înțeleg că îndepliniea acestor trei obiective pedofile la nivel global este neîndoielnică.

1.O Mișcare Internațională pentru Drepturile Copilului

De-a lungul anilor 1980, PIE a adunat grupuri de pedofili din întreaga lume, pentru a promova cauza pedofililor prin inițierea unei mișcări globale de ”eliberare a copiilor” și stabilirea unei ”platforme filozofice comune” pentru drepturile copiilor. Interesant este că, în 1989, a apărut, la Națiunile Unite, un nou document, numit Convenția cu privire la drepturile copilului (CRC). CRC este ”un cadru legal internațional”, menit să promoveze drepturile copiilor, așa cum a promis Adrian. CRC conține elemente pozitive, cum ar fi condamnarea vânzării și traficului de copii dar, pe de altă parte, conform, de exemplu, articolului 13, copiii trebuie să aibă ”libertatea de a căuta, primi și împărtăși informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, fie oral, în scris sau sub formă artistică, prin intermediul oricărui mijloc de comunicare, la alegerea copilului”.

De asemenea, CRC oferă copiilor ”libertate de asociere”, ”întâlnire pașnică”, ”confidențialitate” și acces la ”informații și materiale dintr-o diversitate de surse naționale și internaționale”. Unele grupuri susțin că CRC le garantează copiilor ”dreptul la consiliere și sfaturi medicale confidențiale fără consimțământul părinților… indiferent de vârstă”, în special în ceea ce privește ”educația sau serviciile pentru sănătate reproductivă”. Aceste așa zise drepturi erodează capacitatea părinților de a-și proteja copiii și înlesnesc adulților vicioși accesul la aceștia.

Poate că nu putem ști cu certitudine dacă sau în ce măsură pedofilii au contribuit la elaborarea CRC. Cu toate acestea, știm sigur că pedofilii îl promovează. Peter Newell este autorul principal al Manualului ONU de implementare a Convenției cu privire la drepturile copilului, care instruiește factorii de decizie cu privire la modul de implementare a CRC la nivel mondial. În 2018, Newell a fost condamnat pentru agresiune indecentă și sodomie împotriva unui minor și condamnat la peste șase ani de închisoare. Se pare că Newell a violat un băiat timp de trei ani, cu începere de la 13 ani. Adrian a deplânge faptul că oameni ca Newell ”a căror singură crimă este aceea că iubesc copiii pot fi pedepsiți cu severitate și nevoiți să îndure, în închisori mizerabile, ani întregi de atacuri din partea unor criminali adevărați”. În opinia lui – aceasta fiind, de altfel, și o mentalitate tot mai extinsă – oamenii care fac sex cu copiii nu sunt ”adevărați criminali”, iar copiii trebuiesc eliberați de cătușele pe care societatea le pune asupra sexualității lor, astfel încât pedofilii să poată face sex cu ei fără repercusiuni legale.

2. Educație sexuală cuprinzătoare

Conform spuselor lui Adrian, copiii ar trebui să primească o ”educație sexuală mult mai cuprinzătoare, de la o vârstă mult mai timpurie”. În paralel cu acest ideal pedofil, stabilirea ”educației sexuale cuprinzătoare” (CSE) ca drept al omului pentru toți copiii a devenit una dintre cele mai acerbe mișcări ale Națiunilor Unite. La un summit recent al ONU, pentru educație, prezentatorii au cerut ”implementarea universală a CSE” începând cu vârsta de doi ani. Programele CSE (privește aici, dacă ai curajul) fac exact ceea ce spun pedofilii că ar trebui să facă: să prezinte copiilor sexul ca pe un ”drept” al lor și să-i învețe cum să ”consimtă” la sex. Pedofilii de pretutindeni trebuie că sunt încântați. International Planned Parenthood Federation ese cel mai important furnizor de CSE din lume. Declarația lor din 2011 privind drepturile sexuale ale tinerilor spune:

”Tinerii sunt ființe sexuale. Au nevoi sexuale… Este important ca toți tinerii din întreaga lume să-și poată explora și exprima sexualitatea, experimentând în moduri sănătoase, pozitive, plăcute și sigure. Acest lucru se poate întâmpla doar atunci când drepturile sexuale ale tinerilor sunt garantate.”

”Sexualitatea și plăcerea sexuală sunt aspecte importante ale omenescului, indiferent de vârstă.”

”Guvernele și liderii au datoria de a asigura, respecta și proteja drepturile sexuale ale tuturor.”

3.Vârsta consimțământului sexual

Un obstacol major pentru ”eliberarea” copiilor este vârsta legală a consimțământului. PIE a pledat pentru ”abolirea tuturor legilor privitoare la vârsta de consimțământ”, în întreaga lume, iar când Franța a trecut la reducerea acesteia, de la 18 la 15 ani, Adrian a vestit apariția unei ” urgențe extreme” în mișcarea pedofililor. În 2015, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat că standardele privind drepturile omului ”cer ca statele să garanteze drepturile adolescenților… prin furnizarea de servicii de sănătate sexuală și reproductivă în afara consimțământului părinților”. În 2016, UNICEF (agenția ONU însărcinată cu protejarea copiilor din întreaga lume) a publicat Vârstele minime legale și realizarea drepturilor adolescenților, conform căreia ”statele ar trebui să își dea consimțământul pentru anumite tratamente și intervenții medicale fără permisiunea unui părinte”. Mai mult decât atât, în această primăvară, o organizație numită ICJ a lansat, la un eveniment sponsorizat de agențiile ONU, inclusiv de OMS, un document care spune:

”Comportamentul sexual care implică persoane sub vârsta minimă de consimțământ pentru sex prescrisă pe plan intern, poate fi consensuală în fapt, dacă nu în drept.”

     Pe lângă erodarea legilor privind vârsta de consimțământ, OMS lucrează pentru a dezincrimina ”munca sexuală” (adică prostituția). Numele și sigla OMS apar pe decriminalizesex.work sub Organizații care sprijină dezincriminarea prostituției.

Rezultatele acestor campanii care se intersectează ar putea fi extrem de îngrijorătoare: dacă eforturile de reducere a vârstei de consimțământ și efortul de a legaliza ”munca sexuală” se vor dovedi de succes, ar putea acest lucru să ducă la legalizarea prostituției copiilor, în numele ”drepturilor lor sexuale”? Dacă acest lucru se va întâmpla, s-ar putea ca Tim Ballard și colegii săi să mai aibă foarte puțini copii de salvat, câtă vreme implicarea lor în munca sexuală ar fi legală – Desigur, doar cu ”acordul” lor, dar pedofilii și traficanții ”responsabili” și ”grijulii” vor fi teribil de bucuroși să-i ajute să consimtă.

Eliberați de ce anume?

Ne confruntăm cu o mișcare internațională care insistă asupra ”eliberării” copiilor. Dar, de ce, sau de cine anume ar trebui aceștia să fie ”eliberați”? Răspunsul este: de părinți, de legile și de normele sociale care restricționează activitatea sexuală pentru copii. Și cine beneficiază de libertatea sexuală a copiilor? Oamenii care doresc să facă sex cu copii și cei care vor să câștige bani de la oamenii care fac sex cu copii. Cu alte cuvinte, traficanții și pedofilii.

Pentru a contraataca acest atac pedofil global, trebuie să înlăturăm din școlile noastre organizațiile pentru drepturile sexuale ale copiilor, să menținem legile privind vârsta consimțământului, să aplicăm cu înverșunare legile privitoare la pornografia infantilă, să reținem și să condamnăm traficanții de copii și să apărăm drepturile părinților. Dar, mai presus de toate, trebuie să revenim la consensul comun conform căruia copiii sunt nevinovați și că inocența lor merită protejată. Copiii nu au nevoie să fie eliberați de părinți sau de legile care îi apărără. Ei trebuie eliberați doar de asediul pedofililor lubrici, care devine tot mai puternic.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Kimberly Ells este autoarea cărții The invincible Family: Why the Global Campaign to Crush Motherhood and Fatherhood Can’t Win.

[1 ]Organizație nonprofit împotriva traficului de copii în scopul exploatării sexuale, cu sediul în Statele Unite.