Deci, domnule președinte Frumosu, o întrebare: de ce ați ales să reintrați, practic, în activitatea  politică?

Da, o bună întrebare, mai ales că în urmă cu vreo opt-zece ani chiar îmi propusesem să nu mai fac  lucrul ăsta. E o poveste  lungă. În primul rând am observat că indiferent ce-ai  face de pe margine,  cu câte probleme reale ai veni, oricâte probleme importante ai aduce în opinia publică și cu care ai merge către clasa politică –  pentru că, până la urmă, clasa politică este decidentul luării unor  măsuri, elaborării sau modificării unor legi, pentru că așa este firesc și așa se întâmplă într-o  țară democratică –, nu aveai sorți de izbândă.

Și  acuma am să dau foarte scurte exemple. Mă gândesc la agricultura românească și la industria alimentară, pentru că ele sunt în strânsă legătură și, nu în ultimul rând, la cercetarea în agricultură, pe care am  distrus-o…  Le-am distrus, de fapt, în 30 de ani, bucățică cu bucățică…  După aceea mă  gândesc la un proiect foarte important la care am lucrat și pentru care am  derulat și un proiect pe fonduri europene, asta pentru a avea posibilitatea de a angaja, și de a plăti, evident, specialiști în domeniul social, un proiect de modificare a legii dialogului social, o lege proastă existentă astăzi, o lege care nu mai poate apăra drepturile oamenilor, o lege cu articole care se bat cap în cap, o lege în care chiar dacă câștigi, dacă obții o sentință judecătorească favorabilă, există portițe și patronii pot refuza negocierea…

Adică, vă dați  seama că este un moment foarte  prost…  Nu cred că în sectorul privat există, în momentul  de față, mai mult de un contract colectiv de muncă la nivel federativ și nu cred că există  două-trei organizații în sectorul privat care, în conformitate cu prevederile actualei legi, să mai  aibă reprezentativitate, ceea ce este un lucru esențial pentru a apăra drepturile angajaților și pentru a fi prezent la negocieri. Și atunci, desigur, este o alandala, lucru pe care l-am sesizat demult, imediat după anul 2011, când guvernul Boc a modificat această lege.

Un lucru promis de toate guvernele următoare, că legea va fi modificată, ceea ce nu s-a întâmplat…

Un proiect încheiat acum un an, un an și jumătate, pe care l-am dat tuturor partidelor politice,  comisiilor de specialitate, Ministerului Muncii, Secretariatului General al Guvernului, grupurilor  parlamentare, de la care nu am primit niciun răspuns.

Plecând de la considerentul ăsta și discutând cu o bună prietenă, care este europarlamentar astăzi,  cu Maria Grapini, mi-a spus la un moment dat: Știi că și eu eram președinta unui patronat, și mi-am  dat seama, după mulți ani de zile, că dacă nu ești în mijlocul celor care iau decizii, nu poți să  faci nimic pentru oamenii pe care îi reprezinți.

Și gândindu-mă și făcând o analiză la toate lucrurile astea, mi-am  spus: Domnule, merită să mai  fac un pas. Merită să mai încerc.

Având multe nemulțumiri vizavi de ceea ce se  întâmplă, și mă refer strict la partea pe care o reprezint de vreo  27 de ani,  deși ca profesie este cu totul și cu totul altceva, dar m-am format, să spunem, în domeniul ăsta, pe de o parte lucrând o perioadă, pe de altă parte,  participând la foarte  multe ședințe de dialog social la Ministerul Agriculturii, cu proiecte legislative, cu propuneri, cu discuții…  Sigur că primești la un moment dat informațiile care, din punct de vedere practic, sunt mult mai valoroase, și atunci am zis: Domnule, da, merită să fac pasul ăsta!

În momentul în care am decis, desigur că m-am  gândit unde să-l fac. Și a venit această propunere de la Partidul Puterii Umaniste…

 

De ce ați ales partidul acesta?

 

Deci,  venind această propunere de la Partidul Puterii Umaniste Social Liberal, am  făcut și din  punctul ăsta de vedere o analiză. Domnule, este un partid care de la constituire, chiar dacă a trecut  prin mai multe modificări, a apărat foarte mult drepturile întreprinzătorilor români, ale micilor antreprenori și ale celor de nivel mediu. Deci, interesele afacerilor mici și mijlocii au  fost reprezentate de foarte multe ori de acest partid.

Pe de altă parte sunt niște oameni despre care nu poți să spui foarte multe lucruri vizavi de  implicarea lor în acte de corupție, în lucruri care ne-au nemulțumit pe toți în perioada din urmă.

Sunt niște oameni acolo care, din punctul meu de vedere, merită respect, niște oameni cu curaj, niște oameni cu coloană vertebrală, dacă pot spune așa, care nu se gândesc decât să promoveze  interesele afacerilor românești, să promoveze crearea unor locuri  de muncă în  România, astfel încât să plece cât mai puțini români la muncă în străinătate, să promoveze interesele noastre care,  până la urmă, înseamnă  educație, înseamnă  sănătate, înseamnă un loc de  muncă  decent, înseamnă un venit decent…

Fiindcă de asta avem nevoie. Nu avem nevoie toți de afaceri de sute de milioane de euro în spate. Avem nevoie de locuri de muncă decente, care să ne aducă un  venit decent, care să  ne ajute să  trăim de la o lună la alta, să ne permită să  cumpărăm  ce  ne trebuie pentru familie, să nu  rămânem în pană de bani, așa mai deschis spus… înainte de a lua salariul celălalt,  să nu  ne chinuim  să plecăm la  muncă  în  străinătate, pentru că  acolo câștigăm doi euro mai mult, dar suportăm niște condiții de multe ori greu de înțeles, lăsându-ne familia în țară… Și vedeți că se întâmplă multe lucruri atunci când părinții, sau chiar numai unul  dintre părinți este plecat la  muncă în altă parte, distanța și revederea la perioade foarte lungi conduc la apariția problemelor în familie…

Deci, discutând, am decis să intru în familia umaniștilor care astăzi, din punctul meu de vedere, este o familie de oameni care vor să schimbe România, de oameni care vor să facă bine poporului român, de oameni care vor să promoveze și să ne încurajeze să promovăm afaceri mici și mijlocii, de oameni curajoși și de oameni curați. Cred că este nevoie pentru că, după 30 de ani în care ușor, ușor, multe domenii de activitate au fost distruse bucățică cu bucățică, eu aș spune cu bună știință… din dorința ca unii dintre politicieni să facă niște afaceri în avantaj personal. Și, atunci, desigur că lucrurile astea parcă nu mai  merg.

Personal,  lăsând la o parte politica, lăsând  la  o parte  pasul pe care  l-am  făcut  în  urmă  cu puțin timp, am  ajuns  la concluzia că  aceste  partide care de 30  de ani sunt  pe  piața  noastră,  ca să  spun  așa, parcă  ar fi înțelese: acum suntem noi, lăsați-ne, ne certăm peste tot, dar, de fapt,  fiecare își vede de treaba lui.

Ar trebui niște măsuri radicale și foarte clare, pentru că nici nu putem fi jigniți, nici nu putem fi mințiți, nici nu putem fi aduși în pragul sărăciei, nici nu putem fi prostiți la infinit.

Am fost înrăiți, ne urmărim vecin cu vecin, prieten cu prieten, chiar și neamuri. Deci am fost aduși într-o situație în care eu cred că aproape ne-am pierdut umanitatea, am depășit orice putere de  înțelegere.

Noi, românii, am fost întotdeauna un popor cald, un popor primitor, am  fost niște oameni care ne-am ajutat între noi…Mi-aduc aminte de perioada când eram tânăr, mi-aduc aminte de vremurile de stagiatură, când cunoșteam puțină lume, eram la vreo 400 de  km de casă… Dacă aveai nevoie de  o cană de  ulei, puteai să ceri la orice vecin, până îți luai rația aia nenorocită. Adică, cum să spun, am ajuns într-o asemenea situație încât mulți regretăm anumite lucruri bune care se făceau până în  90. Pe care le-am  distrus și am ajuns să facem numai rele.

 

Care sunt obiectivele dvs. imediate sau pe  un  termen  scurt și  mediu în  cadrul  acestei activități politice?

 

În primul rând, fiind  numit de curând șeful  Departamentului  Industriei Alimentare în cadrul partidului, sigur că mă  gândesc  la un  dialog cât  mai  rapid cu oamenii  din industria alimentară și  din agricultură….

Mă  gândesc că trebuie să  te  întâlnești  cu  ei  ca să le cunoști  cu  adevărat  problemele. Ca să  vii  cu un lucru  bun,  trebuie să  fii într-un permanent dialog. Pentru că,  să știți, și în mișcarea sindicală, în relație cu patronatele, în relație cu instituțiile statului, dacă  cineva vrea să  facă  ceva,  trebuie să  stea la  masa dialogului. Numai  cu argumente adecvate reușești să  convingi.

Iar pentru agricultură  avem  nevoie de foarte multe  lucruri.  Împreună  cu  câteva  organizații,  am  creionat un program, am  scos  în  evidență o parte din problemele cu  care se confruntă  agricultura românească  astăzi, o parte dintre  problemele pentru care  trebuiesc luate  măsuri imediat, pe termen  scurt, pe termen mediu  și  apoi pe termen lung… pe care din punctul meu  de vedere  nu putem  să le rezolvăm  decât  stând  la  o  masă cu  toții…   Dar  nu o  masă  care să  se transforme  în Marea Adunare  Națională,  ci pe domenii  de activitate. Pe cultura  mare, pe creșterea porcului, pe  industria  laptelui, pe  industria cărnii și  așa  mai  departe…  să identificăm problemele existente  pe zonele astea și  apoi,  împreună,  să le adunăm  într-un program și,  așa cum  spuneam,  acest  program  să  aibă  termen  de soluționare,  să  fie bugetat anual și  să  fie agreat de  întreaga clasă politică.  Făcând să  dispară  chestia asta  urâtă care  la  patru  ani  de zile revine: ce au  făcut aia de dinainte e  prost,  schimbăm noi  tot. Nu,  haideți  să ne  obișnuim:  ce au  făcut cei  de dinainte,  au făcut  și bun și  rău,  ce au făcut rău  venim și îndreptăm,  ce au  făcut  bine continuăm, încercând să  facem și mai  bine. Adică,  să plusăm la chestia aia fiindcă,  desigur, oricât de  bine ai  crede că  faci  ceva, întotdeauna există loc de  mai  bine. De completare, de  modificare, în situații întâlnite. Asta  pentru că  avem un potențial  extrordinar, putem să  scoatem  capul  și putem  să  ajungem pe primele două locuri ca forță în industria alimentară la nivelul UE.

Dacă nu mișcăm  lucrurile astea și,  v-am  spus, inclusiv a celor legate de cercetare,  desigur că  vom pierde foarte  mult și, nu peste  mult timp,  vom  ajunge la concluzia că în loc să construim,  am dărâmat absolut totul. Și cineva va răspunde  pentru că,  totuși, să  distrugi o  economie, să nu iei niște  măsuri pe care ți le tot cer  unii, nu  mi se  pare  în  regulă.

Desigur că  sunt multe   proiecte de făcut, plecând  de  la  problemele care există pe această  zonă și nu numai.  Deci, din punctul meu  de vedere, cele  mai importante sunt  pe agricultură, pe  industria alimentară, și problemele sociale pe care, de asemenea,  le cunosc foarte bine. Desigur că împreună  cu un colectiv  bine sudat al Partidului Puterii Umaniste Social Liberal putem  să  contruim  câteva  proiecte  legislative în  termen  foarte scurt, pe care să le  promovăm, având  în  vedere că  acum partidul  are  în  vedere  și un  grup parlamentar.

 

Veți  candida  undeva?

 

N-aș putea, deocamdată,  să vă spun, este posibil, nu în prima  parte a alegerilor,  deci nu la alegerile  locale. Vom vedea ce se  întâmplă până în iarnă, pentru  că, probabil, mai  devreme de sfârșitul lui noiembrie, începutul lui  decembrie, nu  vor fi celelalte alegeri… poate chiar  mai  târziu, la  începutul  anului  viitor.

Deci  este  prematur să mă  gândesc  și  să  spun  ce se va  întâmpla. Cert este că voi  face tot ce  pot, astfel încât să reușim  să  realizăm  câteva  proiecte, câtă  vreme am simțit că,  la acest  partid, în momentul în  care vii  cu un proiect  bun, care  merită să fi  luat  în seamă, ca să  spun așa,  urmează imediat intenția de  promovare  și mergi în Parlament.

La alte  partide  lucrurile astea sunt  întârziate, nu știu  din  ce  motive, pe  motiv de  interese sau motiv de  de ce ăla  și nu noi... N-aș putea să spun, pe mine, sincer să  fiu, nu mă interesează dacă  fac un proiect bun să fiu în mod deosebit evidențiat ca inițiator. Pe mine mă interesează să fac ceva bun pentru țară și mă interesează ca acel ceva să fie  promovat de partidul din care fac astăzi parte,  deci de partidul Puterii Umaniste Social Liberal.

Pentru că în  felul ăsta arătăm că lucrurile bune se fac în  echipă.

 

Mulțumesc mult  pentru interviu.

 

Cu mare plăcere. O zi bună!

 

 

Nota Redacției:

Ziarul nostru rămâne deschis promovării opiniilor reprezentanților tuturor partidelor politice!

Putem fi contactați la adresa de e-mail: redactia@vocearomanului.ro