Domnule Jean Francois JUND, cine sunteți dumneavoastră și cum ați ajuns în România?
Eu sunt francez, născut în Alsacia, în 1963, am 56 de ani, mare parte din viață am făcut parte din structurile statului francez, sunt un fost militar francez. De-a lungul carierei mele am fost în multe misiuni operative, teatre militare, iar una dintre misiuni a fost în ţara dumneavoastră, România. În cadrul războiului cu fosta Iugoslavie, în anul 1995, “Misiunea Dunărea”. Am fost cazați pe fostele vapoare Oltenița si Carpați, pe Dunăre, iar misiunea mea a fost cea de inspector-controlor pentru diverse materii prime și arme. Și așa fiind, m-am îndrăgostit de România. A fost o misiune a Uniunii Europene Occidentale, UEO, care nu mai există, era un fel de braț armat UE. Ulterior, am revenit în România, în 2001, într-un post diplomatic din Ministerul Afacerilor Externe, detașat la Ambasada Franței din România, și la MAI, pentru o restructurare a Şcolii de Ofițeri de Jandarmerie, care este, dacă cunoașteți, la Roșu.
La Roșu?
Da, la Roșu, în comuna Chiajna. A fost un parteneriat bilateral între țări. Azi investițiile făcute la vremea respectivă par sume mici, jumătate din sumă a fost finanţată de partea franceză, iar cealaltă jumătate de partea română.
Care a fost aportul părții franceze?
1,2mil €, contribuția franceză pentru restructurarea Școlii de Ofițeri de Jandarmerie. Iar începand din 2003 și până în prezent se face învățământ pentru ofițerii români, plus ofițerii de jandarmerie străini care vin pentru instruire. Pentru perfecționare. Am fost detașat, la vremea respectivă, pentru o perioadă definită de patru ani, iar în anul 2005 am decis să mă retrag din structurile militare (sunt în rezervă). De atunci m-am decis să rămân în România. Sunt căsătorit, soția e româncă, sunt rezident în Romania, cu carte de sejur.
De ședere.
Da, dar nu permanentă, de zece ani (cu reînnoire la fiecare 10 ani). Neavând o altă rezidență decât în România, am domiciliu în București, am rude în Franța. De atunci am început o activitate profesională și sunt administratorul unei firme de consultanță română. La început, aceasta a fost o firmă gândită numai pentru sprijinul necesar expatriaților străini, adică francezi, și pentru firmele mici care au nevoie de ajutor la venirea în România. La început a mers bine, apoi a venit criza din 2008! Și am fost lovit ca și alte firme din domeniu și nu numai… Ca urmare a crizei, mi-am reprofilat activitatea de afaceri, iar actualmente mă axez pe domeniul riscului managerial și în business inteligent. Business inteligent ce este? Să ofer ajutor firmelor străine, francofone, să obțină informații economice din România. Mi-am creat si un blog economic (Think tank), unde scriu în limba franceză despre subiecte economice din România. Mai am si o altă latură de interes care a fost dezvoltată puțin mai târziu, riscul de management (în limba engleză, gestiune de risc). Partea de risc management… Efectiv ofer o expertiză, acolo unde este cazul pentru clienții mei (alte societăti), sunt un specialist practician. Nu am diplomă obţinută în mediul universitar sau post universitar, pe partea de business inteligent sau de risc management, am pregatire militară și cursuri de specializare în aceste domenii, pentru a putea evalua riscul și a dezvolta planul de continuare a activității în întreprindere în funcție de riscul cu care poate să se confrunte la un moment dat o companie.
Și ați acordat consultanță și firmelor românești și firmelor franceze?
Majoritatea consultanţei în risc management e acordată firmelor cu capital străin. Clienții.
Clienții care vin în România?
Care sunt deja în România. Au o parte de business inteligent, majoritatea clienților sunt clienți care sunt din străinătate, caută informații despre business, informații sectoriale, sunt specializat în cartografie de influență, dacă știți despre ce e vorba.
Nu.
Asta e o ramură care se ocupă pentru a evita partea de fraudă. Înainte de criza financiară din 2008, prea puține firme străine își făceau griji de a investi aici. Creștere economică în România era aproximativ la 9% și mulți investitori erau interesati în a investi. După criza economică au apărut diferite probleme între acționari care au investit în domeniul imobiliar, care a cunoscut o scădere substanțială, iar de aici se poate spune că au apărut diferite dificultăți între acționari. Revenind la cartografie, majoritatea persoanelor care vor să investească doresc să cunoască un minim de informare despre viitorii parteneri de afaceri, societăți comerciale sau companii (și anume, cifra de afaceri, profitul companiei, rulajele, cine sunt acționarii etc…), si așa începe construirea unei cartografii. Deoarece în unele cazuri vorbim de investiții de câteva milioane de euro, doresc de la început să știe în ce și unde investesc. Și după crize economice, acum sunt speriați de coronavirus și vor să știe dacă efectiv firma e stabilă pe plan economic, dacă nu are un buletin de insolvență. Cunoașteți probabil că sunt anumite firme care au buletin de insolvență și continuă să lucreze. Nu e o problemă. Unele declară, altele nu. Și asta e parte din munca mea. Sunt informații pe care le culeg din diferite surse. Am adunat de-a lungul timpului exeriența necesară, dat fiind și cariera mea militară, referindu-mă aici la rigurozitate. Acumularea acestei experiențe mă face să mă pot exprima și cum ar trebui să ne comportăm în caz de cutremur, ce comportament trebuie adoptat în acest caz. Am conceput scenarii proprii de prezentare în riscul managementului si în domeniul continuarii activitătii (reziliență).
Și ați găsit aici audiență pentru treaba asta, adică solicitări?
Mai există. Mulți patroni sunt interesați de subiect, ei nu vor să dezvolte conceptul în cadrul propriilor firme de teamă, că dacă vine în firmă, știți cum e, dacă sunt aflate vulnerabilitățile, e un subiect mai tabu în România, adică din cauza lui ’77 oamenilor le e frică, dacă vine cineva să spună „știți se întâmplă ceva din cauza aceasta”. Și trebuie să știm că multe firme nu sunt la zi cu subiectul acesta și din cauză că nu vor să sperie muncitorii și atunci se lasă baltă. Din păcate.
Din păcate pentru că aceasta e o realitate în teren.
Altele sunt firmele foarte îngrijorate, și probabil mă întrebați și despre subiectul acesta, unii au obligația, nu neapărat legală, au obligații din cauza clienților, sau din cauză de activități să aibă un plan de reziliență. Nu există ceva legal pentru sectorul privat în România.
Doar pentru sectorul de stat. Știu că pentru că în sectorul de stat există. Avem ISO.
ISO este un memento ca să realizezi planul. Pentru instituțiile statului există două legi care le reglementează cu norme (riscul managementului si planul de continuitate a activității).
Practic planul de continuitate în situații de risc, al companiilor, nu prea există, mai ales în partea de companii private.
Studii recente de la „Ziarul Financiar” relevă faptul că 70% din firmele din România nu au nici un plan de continuitate. Iar restul de 30% au diferite planuri, iar 10% din procentul de 30% au un plan de pandemie. Deci in consecință sunt putini…
Doar atât?. Dar pentru alte situații de risc, cum ar fi, Doamne ferește, un cutremur, pentru continuitatea activității, practic cu ce îi ajută un plan de continuitate și în ce ar trebui să constea?
Un plan de activitate este ca un joc de șah, unde aveți toți pionii în fața dumneavoastră, o parte din față sunt muncitori, partea din spate este echipa managerială, se face o strategie să nu se ajungă, nu-i așa, în cel mai rău caz, șah-mat. În gândire așa se face un plan strategic. Dacă vreți o metaforă, aceasta este o metaforă personală nu este luată de la nimeni, ca să mă exprim asa… Altă metaforă din planul de continuitate a activitatii este un alt exemplu: dumneavoastră plecați cu familia, cu mașina spre Constanța. Pe drum vi se rupe cauciucul. Ce faceți? Acesta poate fi un exemplu de reziliență. Planul de continuitate a activitatii este pentru a depăsi momentul de reziliență, adică atunci când intrăm dintr-o zonă normală într-o zonă extraordinară, și unde ar trebui să revenim, în cel mai bun caz înapoi la o situație normală. Ce se întâmplă cu mașina? Care va fi prima intervenție? Puneți mașina în siguranță, dumneavoastră coborâți din mașină cu vesta de siguranță. Acesta este planul de continuitate a activității. După, trebuie să sunați la hotel, să spuneți că nu ajungeți la timp, deoarece hotelul poate fi ca si clientul, un plan de continuitate, vedeți așa poate fi o viziune. Sau nu sunați pentru că vă gândiți că o rezolvați pe loc. După, depinde de dumneavoastră, aveți o echipă în mașină, aceștia sunt muncitorii voștri, ce mai facem cu ei? Trebuie să ne întoarcem în siguranță. După, nu am rezolvat pana, adică reziliența. Daca mașina e nouă, normal avem un manual de folosință, ne uităm cum putem schimba roata sau pana care a intervenit, poate știm, avem experiență, sau poate nu, acesta este o metaforă, un exemplu de plan de continuare a activității. Vedeți? Depindem de tot felul de dificultăți întâmpinate. Deschidem portbagajul. Unde e roata? Avem roată, în ce stare e roata?. Nu ajungem să folosim cricul, nu pot deschide șuruburile, aici intervine toată partea de reziliență, ca în firmă. Este o metaforă. Ajungem să deschidem, schimbăm roata, foarte bine, sau nu reusesc, avem sau nu numărul de contact de la Automobil Club România. Asta e planul de continuitate. Cei mai mulți nu înțeleg și nu ajung să facă un plan. Planul îl găsiți în două minute pe internet. Ce e important e ce punem în plan. Înțelegeți? Gasim numărul de telefon de la Automobil Club să vină să ne deschidă șurubul daca eu nu mă descurc, sau nu știu, sau sunt o persoană cu handicap și nu o pot face singur, sau sunăm la un prieten care vine să ne ajute, vedeți!. Și în final acesta este un plan de continuitate pentru că dacă dăm drumul mașinii nu am terminat metafora. Unde reparăm roata după ce am plecat? Și în cel mai bun caz avem o roată, că în mașina modernă nu există roată. Trebuie să avem adresă de la vulcanizator. La care vulcanizator mergem? Vedeți, acesta e planul de continuitate a activitătii, unde mereu planul trebuie să fie cunoscut de toată lumea. Nu e vorba că acum avem pandemie și începem să citim planul. Planul are un profil metodologic, acestea sunt teste care trebuie să fie cunoscute. Cele mai importante părți din plan sunt protocoalele și anexele. În rest, putem să le aruncăm. E important să cunoaștem numărul de telefon și contactele pentru a putea lua legatura și a rezolva problema, unde apelăm în acest caz. Astea sunt semne că nu am ieșit din reziliență. Reziliența este terminată după ce am fost la vulcanizare și punem roata înapoi, putând pleca linistiți la drum, în acest exemplu.
Foarte bună metafora și explică foarte bine.
Și pentru a termina metafora, la hotel am sunat, sau nu am sunat. Adică la hotel pot să sun ca să explic, pentru plan de continuitate de activitate. Pentru ce sunt făcute planurile? Planurile sunt făcute în majoritate să dea o siguranță de la unii la ceilalți. Din cauza că există normele ISO. Normele ISO există numai pentru firmele recente, din 2012. A fost introdus pentru ca să dea siguranță. Eu am clienți, de exemplu, nu pentru acest tip de risc management, este tot risc management, clienți care vor să investească în firmele românești. Dacă firma română nu are un standard ISO, nici nu mai este interesat.
Nici nu discută.
Nu discută pentru că standard ISO înseamnă că respectă niște norme.
Și există o seriozitate, arată o seriozitate a firmei respective.
Da. Și ISO pentru risc management sau plan de continuitate, pentru alea două-trei situații de criză. Planurile de continuitate de activități sunt făcute să dea o siguranță unii în ceilalți, de principiu, nu să intervină o ruptură. Știți foarte bine dacă intră un bob de nisip în sistem, cum este situația de azi, nici nu este încă un bob de nisip acesta, și în tot lanțul apare un cutremur.
Vă dau un alt exemplu, ăsta e un exemplu concret, anul trecut firma elvețiană care trebuia să livreze transportoarele Piranha n-a putut să livreze la timp. Probabil cunoașteti. Care a fost cauza? Presedintele SUA a blocat bugetul global al SUA in Congres. Aceasta situatie a dus la blocarea industriei. În România au început să fabrice transportoarele și producătorul a făcut numai partea de jos, partea mecanică, partea cu turelele care veneau din America nu a putut fi implementată in timp. Totul s-a blocat. Și aici în România a fost blocat pentru lipsa de piese. In final totul a fost rezolvat cu bine.
Citetez un general american, Douglas McArthur, care a spus, „Un război pierdut se rezumă în două cuvinte = PREA TÂRZIU”. Ăsta e un exemplu de lipsă a planului de continuitate de activități. Dacă vorbim de dezastre tot ce nu este prevăzut înainte, nu mai ai timp să le pui la punct. Pentru că societatea lucrează într-o viteză continuă. Ați văzut acuma cum suntem în apropierea colapsului, în România nu, în Franța da, s-a oprit sistemul. Sistemul s-a oprit. E foarte periculos. Sistemul e oprit în Franța, economia este oprită și sperăm că nu va fi oprită prea mult, pentru că va fi greu de repornit. Acum în Franța sâmbătă, la ora 12 noaptea, totul e oprit.
Tot, transport, tot.
Încă nu. Reformulez încă nu s-a oprit. S-au oprit restaurante, baruri, tot ce nu este necesar. Oamenii pot să muncească acolo unde se poate de acasă, au rămas deschise băncile, benzinăriile, supermarketurile și farmaciile, restul, fast-food-urile, barurile, toate sunt obligate să fie închise. Teatru, cinema închise pentru o perioadă nedeterminată. Sperăm că.. în Franța s-au oprit pentru o lună, dar poate să se prelungească până la începutul verii, nimeni nu știe deocamdată.
Creșterea temperaturii poate să mai stopeze evoluția virusului.
Nimeni nu știe asta. Este o speranță din partea noastră. Doar sperăm, nu-i nimic definit.
Din ce-ați văzut în România, o cunoașteți de atâția ani de zile, unde vedeți poate riscul cel mai mare, cu o infrastructură critică, adică unde vedeți partea cea mai slabă? Desigur, e greu să alegi o parte slabă, din punctul meu de vedere, că toate au hibe.
Adică risc principal pentru România? Pentru București și axa Iași-Giurgiu-București este cutremurul major. Asta, cum spune românul, Doamne ferește, pentru că dacă va fi putem să avem criză peste criză, o pandemie și un cutremur. Astea sunt riscuri și un cutremur cu un risc industrial local. Principalul risc pentru România unde… Statul a investit în protecție civilă, foarte bine, acolo au făcut la zi, unde nu s-a făcut nimic este în infrastructura imobiliară, e un risc mare pentru populație să rămână sub dărâmături. Și efectiv acolo tot va fi, cum să spun, noi nu știm cât poate să dureze, câtă populație va fi afectată și ce probleme economice, problemele care pot să fie mult mai ușor de rezolvat. Pentru că va fi numai o parte din România lovită așa. O parte din România, o parte din București. Nu cade tot. Trebuie să fie toată lumea conștientă, nu cade tot.
Vedem zilele acestea cum se reacționează în cazul pandemiei, reacțiile sunt exact ca cele din manual. Ați văzut panică, oameni panicați care au plecat spre magazine, la cumpărături, într-o formă când nici nu știm exact ce se întâmplă, au auzit numai de ceva. Vă imaginați într-o formă de cutremur. Dumneavoastră probabil că ați fost în ’77, eu am vorbit cu oameni, deja acolo nu s-au găsit foarte mulți oameni, erau disperați, așa. Vă imaginați azi un cutremur, așa cum nu suntem pregătiți, cum o să fugă lumea în toate sensurile. Asta e marea problemă, comportamentul uman. O parte din activitatea mea în firmă se referă la gestionarea resursei umane în caz de cutremur, dacă vorbim acum de cutremur. Oamenii fug de la locul de muncă, din cauza rețelelor sociale, din cauza grijii. Dacă noi suntem toți legați de telefon, dacă pierdem semnalul nu mai știm unde suntem. Dacă suntem pe timp de noapte va fi bine, dar poate să fie și mai multă lume afectată, pentru că rămânem cu familia și nu vor fi probleme. Pentru frică ar trebui să știți că, în cazul comportamentului uman, dacă se întâmplă acum ceva, prima grijă va fi familia, munca nu va mai exista. Și ce spun eu mereu oamenilor, la întreprinderi, la manageri, că la resurse umane e foarte bine să avem oameni cu un background militar și celibatari. Pentru că ei au un coportament mai riguros și dacă nu au familie, soție, copii, ei nu au probleme în minte. „Vai acum ar trebui să mă duc la școală”, pentru că până nu vezi că sunt fizic întregi nu mai puteți să faceți nimic. Și în caz de cutremur va fi mult mai rău pentru că avem și replici. Înseamnă tot un timp de așteptare, unde oamenii nu mai vin. Vedeți păsări pe fir și dacă trageți un cartuș cu un glonț vedeți câte păsări rămân pe fir, probabil nici una.
Exact așa se va întâmpla în cazul unui cutremur.
Da și oamenii, majoritatea, nici managerii cu sistem de continuitate cum avem astăzi cu pandemie, cu toate acesta nu știu unde va fi marea problemă? Este paza. Pentru toată lumea. Nu suntem încă roboți și paza fuge. Și tu spui „a, nu e problemă mă, eu am pază”, un prestator. Ei dacă fug, ce faci? Lasă totul baltă așa. Aici intervine un risc, conflicte, alte probleme. Și asta e un mare risc.
Un alt risc pentru instituții este cyber security. Metoda asta, e să aibă security toți. Cel mai rău caz este ca instituțiile române să fie atacate și să se blocheze sistemul. Să aibă cyber security la nivel local. Un operator national sau local poate fi ținta: ca de exemplu un operator de telefonie, unde se vede foarte bine riscul. Aici se vede foarte bine și nici nu le declară, atacurile cibernetice, majoritatea nu le declară pentru că este listat la bursă și dacă un operator anunță că azi a fost lovit de un atac informatic, valoarea acțiunilor ar putea fi afectată, astfel încât au implementat niște metode pentru a-și reveni repede. Poate să fie lovit ca operator, nu este exclus, poate să fie lovit un operator de apă, apoi poate fi lovit un operator de energie, oricine poate fi lovit și să aibă o problemă. Ei bine asta nu e o problemă atât de gravă ca pandemia pe care o avem azi. Pandemia ne lovește pe toți. Și alte riscuri care pot să apară după aceasta sunt riscurile de conflict social. Sunt dificil de evaluat.
De ce?
Conflicte sociale pot să apară în orice moment. Ați văzut, exemplu, în Franța cu „Vestele galbene”.
Da, ține de ceva timp, adică acolo e o parte sistemică, mă rog e o opinie din afară, se vede că au fost la un moment dat la un anumit nivel, iar în momentul de față acel nivel este în scădere.
Da. Sunt de acord.
Dar aici, din ce-am văzut în România, conflictele, în general sunt punctuale, au avut niște drepturi, au fost afectate.
În România nu există cultura internă de conflicte sociale. Atenție globalizarea este legată cu niște oameni perturbatori. SRI observă, urmărește acest lucru. Este o stare de fapt care există în Franța unde cei mai răi nu vin pentru că nu sunt mulțumiți de TVA sau de ceva. Ei vin numai pentru a face anarhie. Se exportă acestea. Și ei ușor pot să vină. Ați văzut când sunt adunările G7, G20 vin tot felul de manifestanți foarte periculoși. Acolo sunt probleme pentru că se dau în lanț, unii la ceilalți, ca și, de exemplu, sindicaliști dintr-o firmă străină, vin aici din Franța și spun „voi sunteți proști, de fapt, că sunteți plătiți cu nimic, noi venim să vă ajutăm cu acțiuni mai dure”. Cât timp totul merge bine nu sunt probleme. Când începe bobul de nisip, cum e de exemplu acum, s-a prevăzut să se mărească… dau un exemplu, nu știu dacă e un exemplu bun, au spus că se vor mări pensiile și nu va fi, bine aici e vorba de niște seniori, adică de niște persoane în vârstă, dacă nu se plătește, poate intervini un conflict social.
Conflict social poate să intervină după pandemie dacă nu este gestionată bine partea economică din pandemie.
Din ce motive se va genera următorul conflict social?
Din faptul că oamenii își vor pierde locul de muncă și nu mai au venituri, de fapt week-endul aceasta a fost panică mare pentru că „nu mai am bani să cumpăr fasole, mălai, făină”. Putem să ajungem ca oamenii să nu mai aibă bani să-și plătească utilitățile și nici nu vorbim de mâncare atunci. Intră în șomaj pentru că firmele au fost lovite. Asta e o parte, dacă nu există susținere financiară a statului sau a Uniunii Europene. Ați văzut deja ce lovitură e în China. Toate firmele, nu e vorba numai de un singur stat. Toată lumea a mers în China să fabrice acolo pentru că aveau și resurse și de toate, resurse primare și forțe de muncă, am constatat, de fapt, când ei s-au oprit, ca acel bob de nisip, noi am fost afectați. În niște domenii care sunt foarte strategice, cum e sănătatea. Ei sunt producători, sunt cei mai mari producători de aspirină sau de paracetamol în China și noi le cumpărăm de acolo.
Aici aș vrea să revin la o altă problemă. Că vorbeam de globalizare, s-a văzut foarte clar că partea asta de solidaritate europeană, n-a prea funcționat. Dovadă Germania și-a blocat exporturile, cum am blocat și noi la rândul nostru. Doar că noi în momentul de față nu mai avem fabrici care să producă așa ceva. Dar a blocat exporturile de măști, nu a ajutat Italia și nici România n-a prea ajutat-o, nu știu Franța?.
Cred că, din ce am înțeles, aici vorbim de Franța, autoritățile franceze au ajutat chinezii când a început epidemia și au trimis efectiv material, au gândit „hai să îi ajutăm”, fără să te gândești că epidemia vine asupra lor. Și acum, efectiv nu mai există…
Partea asta de solidaritate europeană s-a văzut cam fără aplicabilitate…
Este o primă barieră, acum noi suntem într-o zonă foarte nebuloasă. Epicentrul de la Wuhan s-a mutat în Italia, noi primim zilnic la ora 19.00 care sunt anunțuri o parte din Italia, fără să se știe cum o să evolueze situația la noi. Eu îi înțeleg. Este fundamental ca să fim uniți. Fundamental trebuie să fim uniți. Știți foarte bine că într-un moment de criză, asta e o formă umană, revenim într-o formă de individualism. Acum dacă vine o formă de recesiune alimentară și dacă te sună vecinul pentru un kilogram de făină și tu ai zece kilograme, tu îi dai sau nu îi dai. Unii îi dau măcar două kilograme sau măcar distribuie la 10 kilogramele. Unii mai au destulă, dar oricum nu le dau. E o foame de protecție. Pentru că statelor le e frică și de forma de după război, unde va fi probabil mai uşor să tragem concluzia. Și populația va fi strictă.
Dar dacă vorbeam de Uniunea Europeană, de unirea Europei, pentru că s-a vorbit foarte mult, Franța vorbește foarte mult de Europa cu două viteze, ne-am îndepărtat puțin de subiect dar aveți experiență și puteți aborda subiectul. De ce nu am stabilit la nivelul Uniunii Europene niște capabilități pentru fiecare țară? Cum se încearcă, de exemplu, cu domeniul militar: tu faci tancuri, tu faci rachete, tu faci nave.
Am înțeles. Uniunea Europeană de la început nu a fost concepută pentru asta.
Așa dacă aveam, o fabrică, să zicem, în Polonia pentru măști de protecție, distibuiam în întreaga Europă de acolo.
Sunt de acord cu dumneavoastră. Dar asta o constatăm de azi.
Din păcate, da.
Acestea sunt concluziile care vor fi luate după pandemie. Probabil va fi o altă politică. Vedeți, luați un exemplu cu situaţia cu toate birourile moderne, sunt spații deschise, colegii sunt unii lângă alții, unii au încă niște apeluri, sunt încă puțini inși, pentru că este un spațiu frumos și mai ușor de supravegheat. Asta nu e o formulă bună. Pentru că dacă e o pandemie nu mai putem să lucrăm. Contagiunea e foarte mare. Dacă sunt niște birouri, poți să închizi un birou pentru a nu intra în contact cu ceilalți. Dacă ați mers pe Platforma Pipera ați văzut etaje întregi așa. Acolo intră colegi, intră clienți, intră vizitatori, nu e cum are ANAF-ul, adică nu ai contact direct cu clientul. Nu mai există, dacă mergeți la poliție toate sunt făcute într-o formă să discuți ca între prieteni cu polițistul, așa cum se spune „face to face”. Și efectiv acum cu pandemia vedem că nu mai putem să lucrăm. Pur și simplu trebuie să oprim niște activități din cauză că nu există suficientă protecție pentru muncitori. Norocul nostru că am dezvoltat internetul și putem să facem faţă la realizarea de plăți. Dar tragem linie și vom vedea ce va fi. Pentru că nu este exclus și semnalele OMS le-au dat deja că vine o altă epidemie sau pandemie.
Cam din aceeași zonă, vin cam tot de acolo.
Avem o globalizare, pentru că toate acestea ar trebuie privite ca dezastre naturale. Riscurile nu sunt conştientizate, unele nu sunt asumate sau sunt foarte mici. Și efectiv la un moment dat, noi știm că există riscul, dar l-am minimalizat la maxim și de fapt acum riscul acesta a explodat, în lanț. Pentru că de fapt, avem o globalizare, o circulație între oameni. Imaginați-vă că chinezii în 2009 erau 7 milioane de turiști, adică 7 milioane de chinezi care au plecat peste graniță. În 2019 erau 150 de milioane. Riscul este enorm. Dacă tu nu faci încă piețe, adică eu nu critic, ăsta e modul de viață pentru chinezi, nu cumpără animale moarte, cumpără de la piață numai animale vii și le taie pe loc sau le aduc acasă și le taie ei. Când timp avem sisteme dintre acestea și nu există bariere efective, riscul e imens, trebuie să ni le asumăm.
Așa e, dar globalizarea aceasta s-ar putea să ne dea și soluția să rezolvăm mai repede. Avantajul la globalizare este când mă uit la cercetările pentru un posibil vaccin, merge parcă puțin mai repede informația dintr-o parte într-alta, tot ca urmare a globalizării.
Nu putem să tragem frâna, așa e situația, suntem într-un tren, acum trenul e puțin perturbat, acum e mai liniște, adică mai cu frână, asta e, altfel sigur, cel mai rău caz este să intrăm într-un război. Pentru că dau vina acum unii pe ceilalți. Pentru că este și o situație de genul acesta. America, adică Trump a spus că „chinezii sunt vinovați de virus”. Acum virusul a ajuns în Europa și acum noi suntem vinovați în faţa lui Trump. De unde știm că nu va spune „tragem la răspundere China, spunând, ar trebui să ne plătiți pagube”. Totul e deschis într-o situație dintr-acestea. Americanii de fapt Trump e legat cu Congresul, el nu poate să decidă. Singur el decide ce scrie pe Twitter. Și ăsta e norocul, că ei nu răspund direct de ce spune el, pentru că altfel eram deja în război. Nu sunt deja paranoici, cum deja s-a derulat cu Coreea de Nord, cum s-au insultat unii cu ceilalți, noroc că nu am ajuns la o situație. Americanii au multă frică să nu ajungem la un război, dar Coreea de Nord nu prea are. Că e un singur deget acolo… și e periculos să te joci efectiv cu oameni.
Va urma
