Printre figurile marcante ale impresionismului și anume : Frederic Bazille; Gustave Caillebotte; Mary Cassatt; Claude Monet; Pierre-Auguste Renoir; Francesco Filippini; Edouard Manet; Paul Cezanne; Edgar Degas; Berthe Morisot; Alfred Sisley; Camille Pissarro; Armand Guillaumin se numără și o pictoriță mai deosebită și anume Mary Cassatt. Este deosebită cel puțin din două motive: în primul rând deoarece este portretistă, probabil singurul pictor portretist al mișcării impresioniste, dar în al doilea rând, pentru că este…americană… Dar să vedem cine a fost MaryCassatt și ce reprezintă aceasta în istoria impresionismului și a picturii universale.
Wikipedia ne spune că: Mary Stevenson Cassatt (1844 – 1926) este o pictoriță americană, care a reprezentat în pictură viața confortabilă și tihnită a femeilor burgheze de la finalul secolului al XIX-lea. Americană de origine, Cassatt a locuit 60 de ani în Franța, sprijinind primul mare curent al artei moderne, impresionismul.
Începem tot cu o curiozitate… Mary Cassatt a pozat o singură dată în viață pentru o fotografie ! Iată fotografia :
Și-a făcut însă mai multe autoportrete. Iată unul …
Autoportret
Scurtă biografie. Mary Cassatt s-a născut în Allegheny City (acum face parte din statul Pittsburg), Pennsylvania, părinții ei fiind Katherine Kelso Johnston și Robert Simpson Cassatt (de profesie bancher), tatăl având origini franceze. A crescut în Philadelphia, fiind cea mai mică fată dintre cei cinci copii. Familia Cassatt aparținea micii burghezii americane. La vârsta de șapte ani, Cassatt s-a mutat împreună cu rudele sale la Paris și apoi în Germania, unde au locuit până în 1855. În acel an a decedat cel mai mic dintre copii, Robert, fiind bolnav de cancer osos. Astfel familia a fost nevoită să se întoarcă în Statele Unite, stabilindu-se din nou în Philadelphia.
În 1861 s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania, una din principalele școli de acest gen din Statele Unite. Pentru a avea lucrări expuse în mod constant în galeriile naționale și internaționale, conducerea acestei instituții trimitea studenții săi la studii în străinătate. Astfel, Cassatt le-a prezentat părinților săi ideea de a învăța în Paris. La început, aceștia au refuzat, dar ulterior s-au răzgândit.
În capitala franceză, ea a luat lecții private de la pictorul și academicianul Jean-Léon Gérôme, copiind lucrările mentorului său și schițând. În 1868, lucrarea Cântăreață la mandolină a fost prezentată în cadrul Salonului de la Paris. După aceea, ea a început să apară cu regularitate în aceste Saloane.
Cântăreață la mandolină
Izbucnirea războiului franco-prusac în 1870 a determinat sfârșitul studiilor sale, Cassatt întorcându-se în Statele Unite, unde a locuit cu familia sa în Altoona. Tatăl nu era de acord cu meseria fiicei lui, finanțându-i traiul zilnic, dar nu și instrumentele necesare pentru pictură. A expus două opere la galeria din New York, dar niciuna nu a fost achiziționată. A luat în considerare și opțiunea de a renunța la artă pentru că dorea să fie independentă. A călătorit în Chicago pentru a expune acolo, dar a pierdut unele din lucrările sale în incediul din 8 octombrie 1871 izbucnit în acel oraș.
Cassatt s-a întors în Europa în 1871. Ea a petrecut opt luni în Italia studiind operele lui Correggio și cele ale lui Parmigianino și a lucrat sub îndrumarea lui Carlo Raimondi, directorul departamentului de gravuri de la Academia din Parma. Pictura Două femei aruncând flori în timpul carnavalului a fost expusă la Salon în 1872 și a fost vândută, atrăgând astfel atenția comunității artistice din localitatea italiană: „Tot orașul vorbește despre domnișoara Cassatt și despre pictura sa, iar toată lumea este nerăndătoare s-o cunoscă”.
Două femei aruncând flori în timpul carnavalului
În 1873, a vizitat Spania, Belgia și Olanda pentru a observa și copia lucrările lui Diego Velázquez, Rubens și Frans Hals. În iunie 1874 s-a mutat în Paris, însă după scurtă vreme s-a mutat într-o zonă rurală de lângă capitala franceză împreună cu o cunoștință din Statele Unite, Eliza Haldeman. Aici ele au studiat sub îndrumarea pictorului de gen, în special portretist, Charles Chaplin ( a nu se confunda cu Charlie Chaplin…) și a pictorului istoric Thomas Couture și au început să facă schițe cu peisaje.
Charles Chaplin – portret
Lucrările lui Mary Cassatt au fost respinse de Saloanele pariziene în 1875 și 1877. Cassatt a afirmat că o femeie poate expune la Salon doar dacă are cunoștințe în juriu.
În 1877 întâlnește pe Edgar Degas ce o introduce într-un cerc de artiști noi, care va fi mai târziu cunoscut sub numele de „impresioniști”. După insuccesul de la Saloane, Degas a invitat-o să expună împreună cu grupul lui: „Majoritatea femeilor pictează ca și cum ar aranja pălării. Însă nu e cazul tău.”
Domnișoara Cassatt ținând cărțile de Degas.
După scurt timp, cei doi au început o relație ce a durat aproape patruzeci de ani. Alături de Degas și de restul impresioniștilor, Cassatt a participat la expozițiile din 1879, 1880, 1881 și 1886, refuzând ca lucrările sale să apară în 1882, deoarece Degas nu a dorit să expună. Aceștia au avut parte de critici negative din partea comunității artistice așa cum știm. Henry Bacon a declarat că impresioniștii sunt „suferinzi de o boală a ochilor necunoscută până acum”.
Totuși, ei au beneficiat de succes în Saloane, cea mai importantă expoziție a lor fiind cea din 1979, în ciudat faptului că nu au fost prezente lucrări pictate de Renoir, Sisley, Manet și Cézanne. Datorită eforturilor lui Gustave Caillebotte, care a organizat și supravegheat totul, grupul a obținut profit bun și a vândut multe opere, deși au existat critici negative. Revista Revue des Deux Mondes a scris că „Domnul Degas și domnișoara Cassatt, fără îndoială singurii artiști ce se disting… și care oferă puțină atracție și puțină scuză pretențioasei prezentări de mâzgălituri infantile”. A participat și la următoarele expoziții impresioniste, fiind un membru activ al grupului .
În 1886. Cassatt a intrat apoi în afaceri cu Paul Durand-Ruel, în a cărui galerie a expus singură pentru prima dată.
Amica ei, Louisine Elder s-a măritat cu Harry Havemeyer în 1883 și, având-o pe Cassatt ca sfătuitoare, cuplul a început să achiziționeze picturi impresioniste la o scală mare, o mare parte din colecția lor fiind acum expusă la Muzeul Metropolitan de Arte din New York.
Citind „Le Figaro” – 1878
Artista a început să realizeze numeroase portrete ale membrilor familiei sale în această perioadă, Portretul lui Alexander Cassatt și al fiului său, Robert Kelso (1885) fiind unul dintre cele mai apreciate.
Portretul lui Alexander Cassatt și al fiului său, Robert Kelso
Opera lui Cassatt a fost întreruptă de grija pe care o purta familiei sale. Mama ei era grav bolnavă, iar în 1822, sora ei (Lydia) a decedat; din acest motiv Cassatt nu a mai expus numic până la Expoziția Impresioniștilor din 1866.
Ceaiul
Lydia în lojă
Sfârșitul perioadei impresioniste nu a fost un impediment pentru artistă, aceasta începând să experimenteze gravura. A fost inspirată de o expoziție organizată la Beaux Arts, Paris, unde erau prezentate 725 de gravuri japoneze semnate de Utamaro, Hiroshige și alții.
Gravurile lui Cassatt ilustrează procesul de emancipare a femeii, fiind la acea vreme în vizorul criticilor de genul masculin, dar a încurajat creatoarele femei din deceniile următoare. Unele din aceste creații reprezentau portrete ale unor rude, prieteni sau clienți, ulterior ea utilizând modele profesioniste în operele sale, unele dintre ele fiind inspirate de tema renascentistă italiană, Madona și copilul.
Toreadorul – 1873
În 1891, ea a expus o serie de gravuri acquatinta intens colorate, inclusiv Femeie îmbăindu-se și Coafura, inspirate de colecțiile japoneze prezentate la Paris anul precedent.
Coafura
Doamnă facându-și toaleta
Lecții de banjo
Breeskin de la Institutul Smithsonian notează că aceste lucrări „reprezintă cea mai originală contribuție [a lui Cassatt]… adăugând un nou capitol în istoria artei grafice… din punct de vedere al tehnicii, aceste gravuri colorate nu au fost surclasate niciodată.”
Lampa (1891)
Anii 1890 au fost cei mai ocupați și cei mai creativi din cariera artistei, devenind un model de urmat pentru tinerele pictorițe americane (printre care și Lucy A. Bacon) ce i-au urmat sfaturile. Deși grupul impresioniștilor se dezmembrase, Cassatt mai ținea legătura cu unii dintre foștii membrii, cum ar fi Renoir, Monet și Pissarro. În această perioadă, ea a fost consultant la mulți colecționari importanți de artă pe care i-a convins să doneze achizițiile lor muzeelor americane.
Vara – 1894
Baia copilului – 1893
Domnișoara Mary Ellison
Sărut maternal – 1896
Cassatt Mary Margot în albastru -1902
Ca o recunoaștere a meritelor sale în artă, Franța a recompensat-o pe Cassatt cu Legiunea de onoare în 1904.
Deși a sfătuit numeroși colecționari americani, operele sale nu au beneficiat de același succes în Statele Unite pe care l-a avut în Europa. Nici în rândul membrilor familiei sale nu a avut parte de recunoaștere și a fost eclipsată de fratele ei, Alexander. Acesta a fost președinte la Pennsylvania Railroad din 1899 până la moartea sa, în 1906.
În operele sale din anii 1900, Cassatt a acordat o importanță mai mare sentimentelor; lucrările sale au fost de succes atât în rândul criticilor, cât și la public, însă ea a fost reticentă la mișcările nou apărute, cum ar fi postimpresionismul, cubismul sau fauvismul.
O excursie în Egipt în 1910 a impresionat-o pe Cassatt, aceasta admirând arta străveche; călătoria a determinat o criză de inspirație din cauza oboselii acumulate, pictorița declarându-se „strivită de această artă”, spunând: „am luptat împotriva ei, dar a câștigat, e cu siguranță cea mai măreață arta pe care trecutul ne-a lăsat-o”.
În 1911 a fost diagnosticată cu diabet, reumatism, nevralgie și cataractă, iar în 1914 a fost nevoită să se oprească din pictat. Totuși, ea a prezentat optsprezece lucrări la o expoziție organizată cu scopul de a susține dreptul de vot al femeilor. A murit pe 14 iunie 1926 la Château de Beaufresne, lângă Paris și a fost înmormântată la Le Mesnil-Théribus, în Franța.
Sursa biografiei : Wikipedia
În loc de Epilog
Expunând alături de impresioniști, Mary Cassatt a apreciat în primul rând desenul și compoziția. Deși nu s-a căsătorit niciodată, s-a dedicat portretizării maternității. Preocupările sale au fost ample, atât pe plan stilistic, cât și pe plan psihologic. Fiind o bună cunoscătoare a artei vechilor maeștri, Cassatt a încercat să creeze o artă nouă, modernă în care să transpună experiența complexă a femeii moderne.
Rubrică realizată de Cezar Corâci
