Conceptul de rezistență este foarte vechi, țările fiind nevoite să reziste, de exemplu în fața invaziilor sau dezastrelor, folosind forțe convenționale.

Conceptul de reziliență, adoptat relativ recent în studiul diferitelor discipline, analizează, în special, comportamentul populației în situații de criză generate de terorism, criminalitate, război sau de dezastre naturale, precum inundațiile, cutremurele de pământ etc. Conceptul de reziliență beneficiază de o atenție deosebită, atât din partea comunităților academice și de cercetători, cât și din cea a autorităților, care se arată din ce în ce mai deschise în a adopta reziliența ca o modalitate de luptă împotriva acestor amenințări.

Potrivit Deciziei Parlamentului European și a Consiliului European de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii reziliența implică menținerea funcțiilor societale critice în fața efectelor în cascadă ale unui dezastru cu impact ridicat și pentru asigurarea funcționării pieței interne prin corecta integrare și dimensionare a protecției civile.

Fundația pe care se sprijină pregătirea și posibila conduită a rezistenței naționale (la război, dezastre, alte situații de urgență civilă) o reprezintă cetățenii statului respectiv. În acest context, populația trebuie să înțeleagă demersurile instituționale și să realizeze/accepte justețea acestora.

Din perspectiva protecției civile, în afară de situațiile determinate de dezastre/situații de urgență trebuie avute în vedere toate tipurile de amenințări, în funcție de riscurile și amenințările de natura urgențelor civile statele dezvoltându-și sisteme de răspuns la nivel instituțional și al populației care vizează rezistența individuală și colectivă.

În mod general se poate afirma că reziliența permite unui stat/comunități să reziste și să se recupereze cât mai rapid. Reziliența este în fapt fundamentul fundamental al rezistenței.

Statele sau, după caz, colectivitățile umane, operatorii economici intenționează de obicei să protejeze populația/angajații și infrastructura în cazul manifestării evenimentelor de natura urgențelor civile.

Planificarea rezistenței trebuie să implice structurile/ entitățile naționale și locale cu responsabilități.

Potrivit cadrului general al protecției civile, așa cum a fost definit prin Convențiile de la Geneva rezultă că – prin expresia protecție civilă se înțelege îndeplinirea tuturor sarcinilor umanitare, sau a mai multora dintre ele, menționate mai jos, destinate să protejeze populația civilă împotriva pericolelor ostilităților sau ale catastrofelor și s-o ajute să depășească efectele lor imediate, asigurând condițiile necesare supraviețuirii acesteia.

Aceste sarcini sunt următoarele:

1.Serviciul de alertă 9. Decontaminarea și alte măsuri de protecție analoage;
2. Evacuarea 10. Adăpostirea și aprovizionarea de urgență;
3. Punerea la dispoziție și organizarea de adăposturi 11. Ajutor în caz de urgență pentru restabilirea și menținerea ordinii în zonele sinistrate;
4. Aplicarea măsurilor de camuflaj 12. Restabilirea de urgență a serviciilor indispensabile de utilitate publică
5. Salvare 13. Servicii funerare de urgență
6. Servicii sanitare, prim ajutor și asistență religioasă 14. Ajutor în ocrotirea bunurilor esențiale pentru supraviețuire
7. Lupta contra focului 15. Activități complementare necesare
8. Reperarea și semnalizarea zonelor periculoase

Analizând misiunile de mai sus rezultă următoarele sarcini de interes major pot fi aplicabile serviciilor de protecție și securitate civilă constituite după caz din servicii de urgență sau de pază și protecție:

-protecția populației/angajaților prin înștiințare, alarmare, evacuare, adăpostire;

-căutare-salvarea din medii ostile vieții

-asistența medicală și religioasă;

-stingerea incendiilor;

-cercetarea și decontaminarea CBRN;

– restabilirea și menținerea ordinii și siguranței publice;

– asigurarea serviciilor de utilitate publică, ajutoare și asistență acordate populației.

Structurile abilitate asigurării/implementării măsurilor asociate conceptului de reziliență sunt compuse din ministere și instituții publice centrale cu reprezentare în teritoriu care, potrivit competențelor, se regăsesc cu responsabilități în domeniul protecției civile. Printre cele mai relevante sunt Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătății.

Acestora li se alătură potrivit competențelor alte organizații, inclusiv ONG-uri, precum și serviciile voluntare/private cu competențe în asigurarea misiunilor de intervenție în situații de urgență, respectiv cele de ordine și siguranță publică. Acestea fac parte din categoria serviciilor publice ale autorităților locale, contribuind, potrivit competențelor, la creșterea rezilienței la nivelul populației/angajaților la care aceste entități se constituie.

Din perspectiva structurilor voluntare/private cu competențe în domeniile generale: situații de urgență, respectiv ordine și siguranță publică trebuie precizat că acestea acționează, după caz, independent sau integrat în cadrul unor structuri specializate aparținând structurilor teritoriale ale Ministerului Afacerilor Interne cum ar fi: inspectoratele pentru situații de urgență și jandarmeria.

Serviciile voluntare/private pentru situații de urgență se constituie și acționează potrivit criteriilor de performanță elaborate de IGSU pentru misiuni stabilite prin legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările și completările ulterioare și legea nr. 481/2004 privind protecția civilă, cu modificările și completările ulterioare

Serviciile de pază private asigură activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, adoptate de către persoane juridice publice sau private, în scopul prevenirii, limitării, reducerii ori îndepărtării unor pericole la adresa siguranței persoanelor a bunurilor si valorilor, potrivit prevederilor legii nr. 333 / 2003, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecția persoanelor cu modificările și completările ulterioare.

Din perspectiva serviciilor de protecție și securitate civilă,  măsurile și acțiunile generale ce sunt necesare a fi realizate pentru gestionarea situațiilor de protecție civilă constau în principal în:

  1. a) acțiuni la nivelul cetățeanului;
  2. b) măsuri şi acțiuni la entităților care le organizează sau la nivelul autorităților locale;

În acest context, trebuie înțeles că inclusiv la nivelul serviciilor de protecție și securitate civilă trebuie abordată nu numai problema răspunsului specializat ci și problematica surprinderii. Astfel, se poate desprinde concluzia că aceasta are un caracter unidirecțional, întrucât se manifestă de la o sursă de risc către populație/angajați, structurile de intervenție, mediul ambiant şi elementele de infrastructură, generând în acest fel, pierderi umane, poluări ale factorilor de mediu și pagube materiale dintre cele mai diferite.

Concepția, organizarea, desfășurarea și managementul activităților de răspuns al entităților care se constituie în servicii  de protecție și securitate civilă trebuie privite într-un concept integrat asociat creșterii rezilienței naționale, care trebuie să cuprindă:

nivelul spațial adică locul în care se acționează;

perspectiva juridică adică cu respectarea principiilor legalității;

perspectiva solidarității și integrării resurselor adică cu respectarea pe principiile legalității, subsidiarității, solidarității, cooperării, asumării responsabilității și al corelării obiectivelor și resurselor.

Astfel, din perspectiva rezilienței, trebuie vizate următoarele aspecte:

– managementului;

– protecției populației/salariaților, bunurilor materiale, a valorilor culturale și a mediului înconjurător;

– pregătirii populației/salariaților și a teritoriului/obiectivului;

– asigurării resurselor umane, materiale și financiare.

În acest context, din perspectiva rezilienței obiectivele serviciilor de protecție și securitate civilă constituite după caz din servicii de urgență sau de pază și protecție pot consta în:

  1. a) asigurarea continuității managementului care să permită organizarea acțiunilor de răspuns în situații complexe;
  2. b) asigurarea resurselor umane, materiale și financiare necesare;
  3. c) asigurarea capacităților de comunicații pentru înștiințare, avertizare și alarmare, necesare transmiterii de informații și mesaje în timp scurt;
  4. d) organizarea, încadrarea, dotarea și finanțarea structurilor de intervenție în corelare cu nevoile pentru care au fost constituite;
  5. e) asigurarea protecției populației/salariaților;
  6. f) corelarea resurselor umane și materiale cu nivelul riscului;
  7. g) creșterea nivelului de pregătire a populației/salariaților în situații de protecție civilă.

 

Misiunile serviciilor de protecție și securitate civilă constituite după caz din servicii de urgență sau de pază și protecție pot consta în una sau mai multe dintre Misiuni specifice domeniului protecției civile, cu impact asupra creșterii rezilienței individuale și colective, după cum urmează:

– înștiințarea, avertizarea și alarmarea populației/salariaților și a structurilor de intervenție;

– adăpostirea populației populației/salariaților în concordanță cu riscurile identificate;

– adoptarea măsurilor de protecție CBRN pentru protecția individuală și colectivă;

evacuarea din zona de risc;

– limitarea și înlăturarea urmărilor situațiilor de protecție civilă din perspectiva situațiilor de urgență și a evenimentelor de ordine publică;

– pregătirea populației/salariaților ca măsură de creștere a rezilienței individuale, precum și a echipelor/structurilor de intervenție în ansamblu;

Pregătirea echipelor/structurilor de intervenție/răspuns au un rol deosebit de important în ceea ce privește asigurarea/creșterea rezilienței. În acest context, pot fi avute, printre alte, în considerație, următoarele:

-pregătirea personalului autorităților, instituțiilor și operatorilor economici;

– pregătirea profesională echipelor/structurilor de intervenție/răspuns, incluzând și pregătirea resurselor pentru intervenție;

-pregătirea teritoriului/obiectivului pentru asigurarea protecției populației/salariaților, bunurilor materiale și patrimoniului, precum și pentru asigurarea viabilității infrastructurii critice prin cunoașterea zonelor de risc.

 

Cu toate acestea, procesul de pregătire individuală a populației și salariaților are o importanță vitală și cuprinde, printre altele:

– pregătirea salariaților;

– informarea și educarea preventivă;

– asigurarea resurselor vitale la nivel individual și colectiv a stocurilor personale de provizii te poate salva de la sete, frig, boală, foame cum ar fi: o rezervă de apă, medicamente, alimente sau, după caz să fie păstrate suficiente consumabile pentru a durată cel puțin 3 zile;

Pe cale de consecință, rezultă că supraviețuirea unei situații de protecție civilă sau o altă situație cu impact deosebit poate fi condiționată sau favorizată de existența unor echipamente și materiale depozitate în diferite locuri- denumite generic kituri de prim-ajutor/de supraviețuire.

Creșterea gradului de protecția individuală/ a familiei/colectivității este necesară asigurarea/constituirea unor kituri de prim-ajutor/de supraviețuire, astfel:

  1. kit de prim ajutor
  2. kit de supraviețuire la locul de muncă

 

a)Kitul de prim-ajutor/de supraviețuire trebuie să fie asigurate (păstrate)  suficiente consumabile pentru a dura cel puțin 3 zile.

Trusă de prim ajutor este indicat să fie păstrată într-o cutie de unelte sau cutie de pescuit, astfel încât acestea să fie ușor de transportat și protejate de apă.

Se impune, ca periodic, kitul să fie verificat și păstrat proaspăt stocat.

 

kit de prim ajutor – este recomandat să conțină:

MEDICAMENTE MATERIALE MEDICALE
Medicamente Pansamente
Peroxidul de hidrogen pentru spălarea și dezinfectarea rănilor Bande de bandaj
Unguent antibiotic Ace bandaje
Tampoane cu alcool învelite individual Tifon
Tablete de aspirină și non-aspirină Tampoane cu bumbac
Prescripțiile și orice medicamente pe termen lung (păstrați aceste curente) Bandă de bandă adezivă
Medicamentul pentru diaree Alte bunuri de prim ajutor
Picături de ochi Cartea de prim ajutor
Foarfece Pensetă
ALTE MATERIALE
Termometru Ace de siguranță
Săpun Ac si ata
Pahare de hârtie Servetele sanitare
Cuțit de buzunar Pungi de plastic mici

 

b)Kitul de supraviețuire la locul de muncă ar trebui să conțină următoarele materiale:

Apa îmbuteliată Jachetă sau bluză
Pereche de pantofi rezistenți Lanternă cu baterii proaspete
radio cu baterii proaspete Medicamente esențiale
Pătură Trusă de prim ajutor
Pereche suplimentară de ochelari și / sau soluție de lentile de contact Fluier sau alt dispozitiv de semnalizare

 

Concluzionând rezultă că acțiuni asociate individului/cetățeanului/angajatului, serviciilor de protecție și securitate civilă constituite după caz din servicii de urgență sau de pază și protecție, se desfășoară gradual pe palierele pre-criză/pre-dezastru; criză; revenirea la normalitate.

În acest context, la nivelul individului se pot identifica, în principal următoarele acțiuni:

– pregătire/educație multilaterală/pluridisciplinară;

– participarea la forme de pregătire prin exerciții sau alte forme de pregătire în domeniul protecției civile;

– creșterea nivelului de pregătire a populației în situații de protecție civilă;

– cunoașterea elementelor critice;

– cunoașterea riscurilor;

– cunoașterea vulnerabilităților individuale;

– cunoașterea timpului efectiv de reacție;

– cunoașterea măsurilor specifice de autoprotecție;

– cunoașterea măsurilor de protecție individuală;

– evacuare, adăpostire;

– primirea asistenței medicale;

– asigurarea/menținerea condițiilor individuale minime de trai;

– avertizarea şi alarmarea;

– informarea şi pregătirea preventivă

– protecția chimică, biologică, radiologică

– să-şi asigure sau după caz să întrețină corespunzător mijloacele individuale de protecție, trusa sanitară, rezerva de alimente şi apă, precum şi alte materiale de primă necesitate pentru protecția familiilor lor;

– să asigure permanent creșterea gradului de protecția individuală prin constituirea unor kituri de prim-ajutor/de supraviețuire;

– să permită necondiționat, în situații de protecție civilă, accesul forțelor şi mijloacelor de intervenție în incinte sau pe terenuri proprietate privată;

– să permită, la solicitarea autorităților competente, instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate privată;

– să efectueze evacuarea din zonele afectate sau posibil a fi afectate de producerea unei situații de protecție civilă, potrivit măsurilor dispuse;

– să efectueze adăpostirea în situații de protecție civilă, potrivit celor dispuse și aduse la cunoștință de către autoritățile abilitate;

 

 

Colonel (r) dr. Claudiu BRATU