Ați auzit de Henri Manguin ? V-am vorbit în unele din articolele mai vechi despre Fovism. Wikipedia il caracterizează drept „un curent formalist în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă”. Vreau să vă reamintesc de asemenea că la Salonul de Toamnă din Paris, din anul 1905, criticul de artă Louis Vauxcelles, surprins de contrastul dintre culorile pure ale acestor pânze și două busturi în stil clasic expuse în aceeași sală, exclamă: „S-ar putea spune: Donatello printre bestii sălbatice” (în franceză: fauves = animale sălbatice). Tinerii pictori care expuneau erau : Henri Matisse, André Derain, Maurice de Vlaminck, Jean Puy, Henri Manguin și Albert Marquet. Despre Matisse, Marque, Vlaminck v-am vorbit…despre Henri Manguin vom vorbi azi…

Nu toți criticii sau artiștii consacrați ai momentului au fost defavorabili… Gustave Moreau a spus : „Trebuie să gândești în culoare și să ai imaginație. Dacă nu aveți imaginație, nu veți obține niciodată o culoare frumoasă.”

Autoportret Henri Manguin, 1905

 

Scurtă biografie.

 

Henri Charles Manguin ( 1874 –1949) este un pictor francez, asociat cu Fovii .

Manguin a intrat la École des Beaux-Arts pentru a studia cu Gustave Moreau , la fel ca Henri Matisse și Charles Camoin cu care a devenit prieten apropiat. La fel ca ei, Manguin a făcut copii ale artei renascentiste la Luvru .

Manguin a fost foarte influențat de impresionism, așa cum se vede în utilizarea de nuanțe pastelate strălucitoare .

S-a căsătorit în 1899 și a realizat numeroase portrete ale soției sale, Jeanne, și ale familiei lor. În 1902, Manguin a avut prima sa expoziție la Salon des Indépendants și Salon d’Automne . Multe dintre picturile sale erau cu peisaje mediteraneene și vor reprezenta în curând apogeul carierei sale de artist Fov.

Apus la Saint Tropez, 1904

Primele lucrări expuse – 1905 Salonul Independenți

Siesta, 1905

Jeanne pe stânci, 1906

Femeie făcând baie I, 1906

Stânca, 1906

Femeie făcând baie II, 1906

Golful, 1906

A pictat și naturi statice

Două buchete

Natură statică cu un pahar de argint

Maturitatea

 

În 1920, Manguin a expus la Galeria Marcel Bernheim împreună cu Ottmann, Tirman, Alexandre-Paul Canu și alții. A călătorit mult cu Albert Marquet în toată Europa de Sud.

Mica Odaliscă, 1911

Nud, 1922

Ceai cu Flora

Vedere deasupra Oustalet, 1920

Măslini la Sanary

În 1949, Manguin a părăsit Parisul pentru a se stabili la Saint-Tropez, unde a murit la scurt timp după, la 25 septembrie 1949.

 

Chiar dacă operele lui Henri Manguin nu sunt cotate cu sume similare ca ale  celorlalți fovi, pentru mine el rămâne unul din cei mai importanți coloriști ai secolului XX.

Rubrică realizată de Cezar Corâci