30 de ani. 30 de ani în care mai multe generații au dus lupte care nu au fost ale lor și, totuși, deciziile pe care acestea le-au luat, atunci când au pus ștampila pe un partid politic sau un simplu om, candidat independent, au fost și individuale. Oamenii au ieșit la vot, din dorința de a schimba o clasă politică, de a schimba mentalități, de a avea un trai mai bun și un viitor asigurat pentru copiii lor. În cele trei decenii de democrație s-au schimbat lucrurile atât de mult în bine?! Și da, și nu, putem spune. Avem mai multă libertate de mișcare, avem acces la informații oriunde ne-am afla la un click distanță, avem hrană la discreție, dar oare mai avem omenie sau responsabilitate.
Ei bine, tinerii „din ziua de azi” aduc un suflu nou chiar și clasei politice, dar și societății și par a fi și responsabili (cel puțin partea mai educată dintre ei și avem tineri inteligenți, Slavă lui Dumnezeu!-n.red.). Ei sunt cei care au stat la cozi în frig și ploaie pentru a-și exercita un drept pentru care strămoșii noștri au plătit cu viața, acela de a vota. Românii, indiferent de vârstă, au înțeles în număr mai mare, comparativ cu alte alegeri, cât este de important să votezi, indiferent cu cine. Se duc „războaie” grele nu doar între candidați, ci și între alegători, care sfârșesc, uneori, din prieteni, în dușmani. Merită? Cei nemulțumiți au posibilitatea de a-i taxa pe cei de la putere, o dată la câțiva ani, atunci când se organizează alegeri și trebuie să profite de acest drept.
Funcționăm în regim de avarie de câțiva ani, iar speranța este cea care ne mai ține „în priză”
Gata cu alegerile prezidențiale, gata cu dezbaterile electorale despre cine, cum, de ce, unde și când (și mai puțin despre proiectele cu adevărat importante pentru țară)… Acum, e forfotă mare în administrațiile locale, acolo unde actualii primari își pregătesc terenul pentru încă patru ani de mandat, în fotoliul cald de care se despart foarte greu, dar și pentru cei care își doresc să candideze, din afara primăriilor. Poate, ar fi timpul ca lucrurile să se mai schimbe și în ceea ce privește modalitatea în care suntem obligați să alegem. Votăm un om politic, votăm un partid, o listă impusă de cei care conduc respectivele formațiuni politice, dar de ce să nu votăm OMUL? De ce să nu avem șansa de a-l trage de mânecă atunci când greșește pe EL, OMUL pe care îl votăm și nu întreg partidul.
Se vorbește tot mai multe de transparență în cadrul instituțiilor statului, că, deh, prinde la public, dar oare se aplică cu adevărat? Ne apropiem cu pași repezi de alegerile locale, care vor avea loc anul viitor, și de cele parlamentare. Nu ar fi bine ca în consiliile locale, spre exemplu, să votăm omul și nu partidul, nu o listă cu nume înșiruite, personaje de care nu a auzit mai nimeni, dar care sunt împinse de mai marii partidului doar pentru a ridica mâna în ședințele de consiliu local? Un astfel de curent nou, în care oamenii să aleagă omul, ar însemna, într-un fel, transparență. Fiecare dintre cei care votează acea persoană, care să o reprezinte în consiliul local va ști la cine să apeleze când are o problemă, pentru că cei care candidează ar trebui să fie prezenți cât mai des în mijlocul alegătorilor, a cetățenilor care își plătesc taxe și impozite. Ar trebui ca acea persoană să fie la „talpa țării”, să prezinte niște proiecte plauzibile și realizabile pentru comunitate și să fie trași la răspundere dacă nu se concretizează. Toți vrem să simțim că suntem reprezentați cu adevărat de cei cărora le acordăm credit, atunci când punem ștampila pe ei. Oare vă simțiți reprezentați de cei din consiliile locale, spre exemplu, care, până la urmă, iau decizii pentru fiecare dintre noi. Fără renumitele liste realizate de către ștabii partidelor politice, fără acei oameni „puși”, dar cu oameni aleși individual, „pe persoană fizică”, am putea vorbi și despre concurența între cei care își doresc funcții. Soția, soțul, fratele, sora, cumnata, cumnatul, verișoara și cumătrul nu ar mai avea ce să caute în funcții „cheie”, „plantați” acolo doar pentru că servesc interesele unora sau ale altora. Oamenii onești, care lucrează în instituțiile statului, dar și cei care nu au mai avut „loc”… își doresc o societate „sănătoasă”, cu principii și criterii bazate pe meritocrație, căci nu ar mai trebui să vorbim despre Pile, Cunoștințe și Relații (P.C.R.- n.red.) în anii ce vor veni.
Schimbarea generațiilor poate aduce un suflu nou societății în care trăim, o schimbare a mentalității colective și ar trebui să mai renunțăm și la punerea în practică a unor expresii precum „Capul plecat, sabia nu-l taie”… schimbarea trebuie să pornească în fiecare dintre noi.
