“Compania cea mai afectată de acest cost al certificatului de carbon este Complexul Energetic Oltenia, al doilea producător de electricitate al țării, care trebuie să plătească aproximativ un certificat pentru fiecare MWh produs. Or, în cazul în care în final compania va transfera integral în prețul energiei vândute acest cost, prețurile la electricitate vor crește în toată piața.”[1]
Memorandum aprobat de Guvern pentru
susținerea Complexului Energetic Oltenia
PACTUL VERDE
Frans Timmermans – “Tranziția climatică cuprinsă în Pactul ecologic european constituie atât un imperativ etic, cât și o oportunitate economică”[2]:
Trebuie să adaptăm modul în care producem și consumăm, astfel încât să ne protejăm sănătatea și bunăstarea și să asigurăm viitorul planetei pentru generațiile următoare. Nu există nicio altă soluție, deoarece nu avem o altă planetă. În ultimele decenii, în Europa, am demonstrat faptul că este posibilă întreruperea legăturii dintre emisiile de CO2 și creșterea economică. Pe termen lung, avem cu toții de câștigat de pe urma trecerii la neutralitatea climatică.
În același timp și pe termen scurt, această tranziție va necesita eforturi semnificative și va presupune ajustări substanțiale din partea cetățenilor și a regiunilor care se bazează într-o mare măsură pe combustibili fosili. Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană va adopta un Mecanism pentru o tranziție justă, care va include un Fond pentru o tranziție justă. Dorim să ne asigurăm că tranziția energetică și climatică este echitabilă și justă.
În prezent, sute de mii de locuri de muncă și multe gospodării încă depind de lanțul valoric al combustibililor fosili și de procesele industriale cu o intensitate mare a carbonului, de exemplu, în industria mineritului sau în industria siderurgică. 108 dintre cele 276 de regiuni ale UE găzduiesc infrastructuri de cărbune și aproximativ 237 000 de persoane sunt angajate în activități legate de cărbune, în timp ce zeci de mii de angajați lucrează în activități de extracție a turbei și în industria șisturilor bituminoase.
…vom depune toate eforturile necesare pentru a ne asigura că nicio regiune, nicio comunitate și nicio persoană nu este lăsată în urmă. Pentru a ajuta cetățenii din întreaga Europă, de la minele de cărbune din Asturia și Silezia, până la turbăriile din Midlands, dorim ca Fondul pentru o tranziție justă să ofere sprijin celor care sunt îngrijorați cu privire la locurile lor de muncă și să demonstreze că tranziția poate oferi oportunități pentru toți.
Prin Pactul ecologic european, Europa oferă un exemplu de urmat în tranziția către neutralitatea climatică și o nouă strategie de creștere ecologică. Avem competențele, inteligența și tehnologia necesare. Începând de astăzi, dispunem, de asemenea, de un mecanism care permite implicarea tuturor părților interesate în această tranziție justă. Trăim pe același continent și putem construi, împreună, un viitor ecologic luminos. Să ne mobilizăm și să lucrăm în această direcție.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a prezentat, în 11 decembrie 2019, Pactul Ecologic European (cunoscut și ca Green Deal), o foaie de parcurs menită, în viziunea Comisiei Europene (COM), să asigure durabilitatea economiei Uniunii, prin transformarea provocărilor legate de climă și de mediu în oportunități în toate domeniile, prin garantarea unei tranziții care să fie echitabilă pentru toți actorii impactați și favorabilă incluziunii tuturor.
COM urmează să prezinte până la finele trimestrului I, 2020 și un pachet legislativ concret menit să reglementeze obiectivul general ca Europa să devină în 2050 primul continent neutru din punct de vedere climatic, respectiv: (i) un act legislativ cadru european privind clima; (ii) Strategia privind biodiversitatea pentru 2030; (iii) un nou Plan de acțiune privind strategia industrială și economia circulară și (iv) Strategia pentru o alimentație durabilă. Îndeplinirea obiectivelor Pactului ecologic european necesită investiții majore; se estimează că atingerea obiectivelor pentru anul 2030 privind clima și energia vor necesita investiții anuale suplimentare în valoare de 260 de miliarde euro.
VIITORUL ENERGETICII CĂRBUNELUI ESTE PECETLUIT
Miercuri, 15 ianuarie 2020, Parlamentul European a votat o rezoluție (care este un instrument al legislativului fără putere de lege, dar important ca semnal politic) prin care și-a făcut cunoscută poziția asupra Pactului Ecologic European, pe care l-a salutat, iar Planul prezentat de Ursula von der Leyen, menit să transforme Pactul în realitate, a fost considerat ambițios și menit să contribuie la reducerea deficitului de investiții.
Parlamentul European își mai dorește și ca viitorul act legislativ cadru privind clima să fie chiar mai ambițios în privința obiectivului UE de reducere a emisiilor până în 2030 (55% ținta de reducere, față de nivelul de 50% propus de COM). Uniunea ar trebui să adopte aceste obiective cu mult timp înainte de conferința ONU privind schimbările climatice din noiembrie 2020. De asemenea, deputații doresc o țintă intermediară pentru 2040, pentru a se asigura că UE este pe drumul cel bun în vederea atingerii neutralității climatice în 2050.
Pentru a evita relocarea emisiilor de dioxid de carbon cauzate de diferențele de ambiție climatică la nivel global, Parlamentul European solicită crearea unui mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon compatibil cu normele OMC. Europarlamentarii au atras atenția COM că vor modifica toate propunerile legislative pentru a îndeplini obiectivele Pactului ecologic și au accentuat că până în iunie 2021 va fi necesară formularea de obiective mai ambițioase privind eficiența energetică și pentru energia regenerabilă.
În Parlamentul European România a depus o serie de amendamente privind (i) energia – gazul natural și energia nucleară să fie considerate soluții de tranziție către neutralitatea climatică – și (ii) transporturile – ce țineau de obligarea transportatorilor să revină în țara de origine după opt săptămâni -; amendamentele au fost depuse/susținute prin intermediul Partidului Popular European, dar nu au fost aprobate.[3]
Europarlamentarul (liberal) Siegfried Mureșan era optimist înainte de votul din Parlamentul European, considerând că: “…cu cât este recunoscut mai mult rolul gazului ca investiție de tranziție, cu atât mai bine pentru România. Acum se joacă un meci cu impact major pe următorii zece ani.”
Ulterior dezbaterilor și votului, europarlamentarul (USR) Nicolae Ștefanuță, a declarat[4] că România are nevoie de un “organ instituțional de tip CSAT[5]” pe tema Green Deal care să stabilească impactul schimbărilor climatice la noi și impactul investițional, câți bani va trebui să cheltuiască România și cât poate lua de la UE: ”Fondurile alocate sunt condiționate de anumite criterii, printre care elaborarea unui plan național pe energie și schimbări, de care depinde și planul teritorial pe tranziție echitabilă pentru zonele carbonifere din România. România trebuie să vină în perioada următoare cu un plan revizuit pe energie și schimbare.”
BĂTRÂNA DOAMNĂ A ENERGETICII ÎNCEARCĂ SĂ REZISTE
În anul 2019 Complexul Energetic Oltenia a funcționat în medie cu 7 grupuri energetice. Compania a participat la toate licitațiile organizate de Transelectrica pentru servicii tehnologice de sistem, furnizând circa 1,6 TWH rezervă de reglaj secundar, rezervă terțiară rapidă și rezervă terțiară lentă, contribuind astfel în mod esențial la siguranța Sistemului Energetic Național (SEN). De asemenea, Complexul Energetic Oltenia a fost un participant activ pe piețele OPCOM, încheind tranzacții cu energie electrică. Complexul Energetic Oltenia a produs aproximativ 12,4 TWh în anul 2019 (față de 14,9 TWh în anul 2018) și a livrat în SEN peste 11 TWh, acoperind o cotă de piață de aproximativ 22%; iar în perioadele din an mai sărace în vânt și precipitații a atins o cotă de piață de peste 30%, menținându-se pe locul al doilea în topul producătorilor de profil din România.[6]
La finele anului 2019 în Guvern a fost aprobat un Memorandum care privește Complexul Energetic Oltenia, în care erau trasate liniile directoare ale unui plan de contingență, în condițiile în care decizia actualei COM de a apăsa pedala de accelerație prin prioritizarea Green Deal a revelat întârzierile majore și nejustificate în aplicarea măsurilor de restructurare care să permită menținerea în piață a acestei companii energetice.
Pentru România funcționarea acestui complex energetic – în fapt un colos energetic (la scara țării noastre, așa cum se vede mai sus) organizat după principii valide în urmă cu o jumătate de secol – și în viitor, cel puțin în următoarele trei decenii, nu este opțională ci esențială, pentru a menține securitatea sistemului energetic național și, implicit, pentru a asigura una din dimensiunile esențiale de securitate națională, și anume stabilitatea și reziliența pilonului energetic.
Planul de contingență la care se referă Memorandumul pe care l-am menționat are următoarele repere[7]:
■ La Turceni în anul 2025 va fi închis un grup de 330 MW pe lignit, grupul 3, dar în condițiile în care, din anul 2024, ar urma să fie funcțional un grup pe gaze de 400 MW;
■ La Ișalnița blocul 8 (pe lignit) va fi închis începând cu anul 2025, iar blocul 7 (pe lignit) începând cu 2026; ambele ar trebui înlocuite cu câte un grup pe gaz, de câte 400 MW, care ar trebui puse în funcțiune în anul anterior celui închiderii celui pe îl înlocuiește;
■ La CET Craiova 2 programul prevede închiderea celor două grupuri actuale de câte 150 MW, pe lignit, începând cu anul 2025, care vor fi înlocuite de un bloc energetic de 200 MW în cogenerare pe gaze, pus în funcțiune în anul 2024;
■ Închiderea a patru cariere de lignit (din 11 la acest moment): în anul 2021 se va închide cariera Rovinari, în anul 2024 se vor închide carierele Peșteana și Husnicioara și în anul 2027 se va închide cariera Lupoaia;
■ Construcția a două microhidrocentrale (MHC; probabil pe râul Jiu), una de 10 MW la Turceni și o a doua de 2 MW la Ișalnița. Construcția celor două MHC va debuta în anul 2022;
■ Compania ar urma să primească un împrumut de la Guvern, sub forma unui ajutor de salvare, după parcurgerea etapelor prevăzute de legislația aplicabilă privind ajutoarele de stat și după obținerea deciziei de autorizare a COM. Ajutorul este în sumă de 1,2 miliarde de lei și are ca destinație achiziția a 11 milioane de certificate de emisii CO2 până în aprilie 2020, aferente anului 2019. Urmează ca în termen de șase luni de la acordare Complexul Energetic Oltenia fie să ramburseze împrumutul acordat, fie să prezinte un Program de Restructurare pe care Guvernul îl va notifica Comisiei.
Sorin Boza – managerul ale cărui “performanțe” la cârma Complexului Energetic Oltenia sunt recomandate de doi ani consecutivi cu pierderi masive, pare să fie cel care a propus planul de restructurare însușit de ministerul de resort și aprobat în guvern, și totodată cel care se consideră îndreptățit să-l aplice – ne asigură că totul va fi bine, că “CEO respectă toate regulile de mediu impuse de Uniunea Europeană” și că “până în 2025, CEO își propune să rezolve problema emisiilor de dioxid de carbon”[8].
Potrivit lui Sorin Boza, Complexul Energetic Oltenia și-a planificat pentru acest an investiții de 590 milioane lei (circa 123 milioane euro) din surse proprii și va demara un program de decarbonizare de aproape 1 miliard de euro, care va dura până în 2025: “Pentru 2020, programul de investiții se ridică la 590 milioane lei, din surse proprii. Iar pe lângă acesta, vom începe un program de decarbonizare, conform hotărârii Comisiei Europene. Este un program care se va implementa până în anul 2025 și care, la o primă estimare, va ajunge la 1 miliard de euro. Acest program de decarbonizare este un program decis de Comisia Europeană, de reducere a emisiilor de CO2. Va fi suportat din trei surse de finanțare, din Fondul de Modernizare, din Planul Național de Investiții, iar o parte din surse proprii.”
ÎNTRE NEVOIA DE VIZIUNE ÎNDRĂZNEAȚĂ ȘI EȘECUL ABORDĂRILOR TRADIȚIONALE
Transelectrica a actualizat, în decembrie 2019, planul de dezvoltare al rețelei electrice de transport 2018-2017, iar unul dintre capitole se referă la o analiză de adecvanță a SEN în vârf de sarcină în scenariul în care nu se realizează investițiile în centralele noi. Concluzia capitolului Adecvanța sistemului la vârful de sarcină – analiză de sensibilitate în raport cu disponibilitatea unităților de producere care funcționează pe bază de combustibili fosili și în raport cu probabilitatea de nerealizare a capacităților noi de producere prognozate este următoarea[9]:
“Închiderea activității la centralele pe cărbune, corelat cu nerealizarea grupurilor noi preconizate, are impact negativ asupra adecvanței și securității energetice la nivel național și chiar regional, efect multiplicat în ipotezele unor condiții meteorologice severe (iarnă geroasă), caracterizate de o creștere a consumului intern net și de lipsa sursei primare pentru centralele electrice (lipsă vânt/apă) și eventuale probleme în rețeaua de transport gaze naturale, situație în care capacitatea lipsă la vârful de sarcină depășește capacitatea de import a RET și, astfel, SEN nu mai dispune de resursele necesare acoperirii consumului de energie electrică, cu utilizarea la maxim a capacității transfrontaliere de import“.
Am purces la toată această analiză privind Complexul Energetic Oltenia pentru că – și o spun deschis – eu nu cred în soluțiile propuse de managerul Sorin Boza, dospite în fostul Minister al Energiei sub aripa fostului secretar de stat Doru Vișan și pe care Guvernul Orban s-a grăbit să le aprobe, poate și sub presiunea timpului și cu riscul asumat de a merge tot pe mâna lui Sorin Boza, risc care nu va întârzia să-și materializeze consecințele undeva în trimestrul IV al anului. Și am două motive pe care îmi întemeiez convingerea, și anume:
(a) Achiziția de certificate de CO2 va “înghiți“ ajutorul de stat, fără să îmbunătățească situația financiară a Complexului Energetic Oltenia și cu perspectiva de a nu avea resurse pentru a returna împrumutul:
Până în august 2019 Complexul Energetic Oltenia a achiziționat circa 2 milioane de certificate CO2, pentru a le returna pe cele împrumutate de la ELCEN și VITOL, în conformarea pentru anul 2018. Începând cu luna august 2019 se pare că au achiziționat, din surse proprii, ceva mai puțin de 500 de mii de certificate și prin distribuția din PNI au mai primit alte 1 milion de certificate.
Prin comparație, în decembrie 2018 erau deja achiziționate 4 milioane de certificate de CO2. Întrucât în anul 2019 producția de energie a CEO a scăzut la 12,4 TWh (față de 14,9 TWh în 2018), și cantitatea de certificate ce trebuie achiziționată pentru anul 2019 a scăzut. Deci, pentru conformare, a mai rămas de achiziționat la începutul anului 2019 cam aceeași cantitate de certificate ca și în prima parte a anului 2019, adică aproximativ 9 milioane (un minus necesar de 2,5 milioane 2019, raportat la 2018).
Prețul mediu estimat pentru achiziție în anul 2020, pentru conformarea în anul 2019, este de 27 euro/certificat; rezultă că în primul trimestru al anului curent necesarul de fonduri pentru conformare este în jurul a 1,2 miliarde de lei (9 milioane x 27 euro x 4,8 lei). Este, mai mult sau mai puțin, suma cerută de CEO ca ajutor de stat pentru o perioadă de 6 luni.
Sorin Boza a declarat că CEO dispune de 500 milioane de lei din surse proprii pentru achiziția de certificate de CO2, dar există semnale din interiorul companiei că afirmația sa nu se susține. Desigur, Ministerul Economiei ar fi trebuit să aibă la dispoziție un raport de audit financiar independent la momentul în care a decis acordarea ajutorului de stat, pentru a se asigura că există premisele de returnare a împrumutului și că nu vom intra în procedură de infringement cu COM.
(b) Dată fiind poziția Parlamentului European și a COM, precum și politica BEI de a nu mai finanța proiecte energetice ce au legătură cu emisiile de carbon (deci nici centralele energetice alimentate cu gaze naturale)[10], măsurile din planul de contingență propuse prin Memorandum sunt deja divergente cu politicile europene.
Așa cum am menționat mai sus, Guvernul României s-a bazat pe faptul că în Parlamentul European, având susținerea Partidului Popular European, cel puțin amendamentul privind acceptarea gazelor naturale ca sursă de tranziție către neutralitatea climatică va fi acceptat. O utopie evidentă.
Ca o paranteză, dacă era vreun amendament inteligent de susținut, acesta nu era gazul, ci noile tehnologii nucleare (generația IV – vezi proiectul românesc ALFRED sau tehnologia Small Modular Reactor); doar că un astfel de amendament nu a fost formulat, a fost formulat în schimb amendamentul ce s-a referit în general la tehnologiile nucleare, care trimite implicit cu gândul la tehnologiile actuale.
Planul de contingență al lui Sorin Boza și Doru Vișan, făcut comod, din birouri, prevede soluția banală de închidere a 5 grupuri termoenergetice pe lignit și înlocuirea lor cu 4 grupuri termoenergetice pe gaze naturale. Va finanța Guvernul aceste investiții din bugetul național? Greu de crezut că își va permite. Vor fi făcute împrumuturi costisitoare din piață? Iarăși greu de crezut; Complexul Energetic Oltenia nu poate garanta aceste împrumuturi.
Așadar, în opinia mea, la finele anului 2020 Complexul Energetic Oltenia va avea probleme financiare mai mari decât cele de la finele anului 2019 și niciun plan valid pentru viitor. Transelectrica și Dispeceratul Energetic Național sunt deja alertate peste măsură că perspectiva dezastruoasă despre am amintit se transformă în realitate și o tot consemnează în analizele de adecvanță, din păcate strigând în pustiu.
Această problemă nu mai este una curentă sau doar a Ministerului Economiei, este (de ieri deja) o problemă de securitate națională. Așteptăm reacții pe măsură ale CSAȚ și poate realizează cineva că un management performant trebuie instalat de urgență la Complexul Energetic Oltenia, pentru a genera rapid (de ieri, dacă s-ar putea) soluții credibile și sustenabile. Altminteri, peste 5 – 6 ani ne putem pregăti să facem economii la energie ca pe vremea dictatorului Ceaușescu.
