Interviu cu Dorin Cojocaru, președintele Asociației Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL) (I)

Puteți să ne faceți o prezentare a dvs.? Din punct de vedere profesional, bineînțeles.

 Păi la 18 ani… deci, pe cartea mea de muncă, începutul e în 1986… Am terminat liceul agricol veterinar din Alexandria. Pe vremea aia se făcea meserie, că aveam fermă didactică… tehnicienii veterinari dimineața erau la școală, după amiază erau la clinica veterinară…. așa se făcea pe vremea aia. Când veneau studenții de la București, în practică, se discuta de la egal la egal. Și, după liceu, m-am dus și m-am angajat, că am avut repartiție, la Avicola Alexandria. După aia am plecat în armată, m-am întors din armată șef de fermă… Târziu, am dat la facultate, am avut și norocul că în anul III, pe vremea aceea, acuma nu știu dacă se mai practică, nu cred că se mai face așa, puteai să faci două facultăți în același timp. După anul III, dădeai niște diferențe… În 95 am intrat în cercetare. Pe embriotransfer.  Fecundări în  vitro, biotehnologii de gradul I-IV, deci de  la însămânțările artificiale până la embriotransfer. În 1996 se discuta de clone și de celule stem. Lucram  pe celule stem în 1996, aveam niște lucrări științifice… Iar lucrarea mea de licență studia transplantul de ficat, de la porc la om. La nivelul ăsta se discuta atunci. Și aveam un proiect, pe fonduri de la Banca Mondială … Intenționam să creăm, ca  o sursă de transplat de organe, o fermă de porci transgenici…  pentru că porcul este cel mai apropiat din punct de vedere anatomo fiziologic cu omul. Există foarte multe proteze prelevate  de la porc… de la os, cartilagii, valve  mitrale… și multe altele. Cum nu mă căsătorisem încă, eram toată ziua eram prin laboratoare.. am vreo 30 de lucrări  științifice publicate… Am lucrat și pe fisuri osoase… o mulțime de lucruri interesante. Nu știu dacă oamenii își mai aduc aminte de Edwin Robertson… (specialist în  embriotransfer la vacă) și  primii embrioni din SUA… Era Heifers Project,   Proiectul Juninca, prin intermediul căruia noi aduceam embrioni, încercând să creăm o rețea de întrajutorare între fermieri. Domnul dr. Petru de la Pantelimon știe că acolo s-a făcut primul embriotransfer. Am fost și pe la Târgu Mureș, în 2003-2004… Pot spune că am adus embrioni… ca să-i evaluez, așa, cam la vreo 400 000 de euro. Și i-am răspândit peste tot în țară, unde s-a putut. Abia după anul 2004-2005 tinerii medici veterinari au început să învețe. Noi atunci sprijineam tineri medici absolvenți să-și  facă cabinetele, aduceam instrumentar, consumabile, cu condiția ca pentru pensionari să nu perceapă taxe. Doream să ajutăm vârstnicii, încercând să creăm microferme pe lângă căminele de bătrâni, ca să le asigurăm câte un pahar cu lapte… Pentru cei singuri. A fost o perioadă frumoasă în care eu m-am pregătit pe partea asta de reproducție, infertilitate, lucram și la Periș, atât pe  probleme de infertilitate la scroafe, stimulări hormonale la scrofițe, poliovulație la scroafe și la vacă. Eram implicat printr-o fundație veterinară creștină. În rest, de  două ori pe săptămână, prestam pe la vreo trei facultăți, predam anatomie, fiziologie, embriologie, biologie celulară, depinde ce se cerea, pentru că fiind la catedra de anatomie comparată de la facultatea de medicină veterinară, te duceai și predai unde era cererea. Te duceai la Facultatea de Biotehnologie, anul III, unde erau biotehnologii medical veterinare, te duceai la anul I, la Zootehnie, te duceai la Colegiul de animale mici, pentru biologie celulară, sau predai la anul II,  biologie celulară, cu alt profesor de la medicină veterniară, cu Crânganu Dan. El mai preda și farmacologie pe vremea aia… Am predat și pe la Bioterra, la poliția sanitar veterinară, unde am  avut mari surprize, se confunda ficatul cu plămânul, dar ei aveau mari pretenții să devină viitorii inspectori sanitari veterinari și le-am spus: oameni buni, eu nu pot să vă trec clasa, tu mâine poimâine vei da amendă în Piața Obor și îmi confunzi, nu zic ficatul de câine cu ăla de miel, dar tu confunzi ficatul cu plămânul.

În octombie 2003 am fost preluat de o multinațională, mi-am depus și eu CV-ul, că deja nu mai puteam, predam la multe facultăți, făceam naveta la Periș, trebuia să-mi fac și eu o familie…  Pe vremea aceea salariile erau, dacă vă amintiți, în 1997, când a crescut dolarul foarte mult și a fost o inflație imensă… se trăia greu, deci salariul îmi ajungea prima săptămână din lună. Atunci a trebuit să plec la o multinațională. Intrase în România pe relația cu fermierii și  m-am ”plimbat” prin toată România, Transilvania Moldova și Țara Românească, să auditez ferme, să le agreez, să  fac o educație a femierilor, ce înseamnă igiena laptelui… Contractam lapte pentru compania asta, înființam centre de colectare, verificam periodic dacă respectă normele de igienă, testam zilnic reziduurile de antibiotice, făceam analize la furaj pe microtoxine, pe metale grele, deci încă din 2003… Acum văd că a adevenit mai populară chestia asta…  Să știți că și corporațiile astea au avut un rol în agricultura românească, au educat fermierul, nu numai cele de procesare lapte cât și cele care sunt  pe cultura mare. Deci know-how-ul cu care au venit corporațiile din Europa Occidentală a fost foarte bun, degeaba aruncăm noi cu pietre, dar.. Noi nu prea am știut să ne spălăm pe mâini, asta a fost marea problemă pe care încă o văd în România, că nu respectăm normele de igienă. Și fac o paranteză aici.  Chiar am cerut în Comisia de agricultură, pentru că eu sunt și într-un grup de lucru la Comisia de agricultură, unde trebuie să venim să schimbăm puțin mentalitatea. Adică eu nu sunt de acord cu fermierii care se plâng…  privatul care se  plânge la  politic. Eu am o altă variantă: dacă am o problemă, eu trebuie să o prezint politicului și am tot respectul pentru Parlament, cu Guvernul am  unele rețineri, dar parlamentarii sunt cei aleși. Cei aleși au tot respectul meu, cei numiți trebuie să dovedească pentru ce au fost numiți. Deci dacă am o problemă,  problema mea trebuie să o prezint politicului cu trei soluții și o recomandare. Eu așa am fost învățat în privat, ca manager… După corporația aceea de origine franceză, am lucrat la o altă companie internațională  franceză, și până la urmă am ajuns la una evreiască din Israel, unde am lucrat șase ani și acolo mi-am sedimentat cunoștințele… acolo  m-am maturizat.

În APRIL sunt din 2007, am fost și prim-vice președinte, dar cu funcție executivă din decembrie 2011, s-a suprapus, făceam part time aici, după aceea, din 2012, am plecat de la compania aceea israeliană, am venit aici și am fost numit și președinte. Adică și executiv și președinte. La 1 martie 2112. Lumea  mă cunoaște cam de prin 2010, când am început eu să apar mai mult în presă și la televizor, în emisiuni economice în mod special. Astea de scandal nu mă încântă prea mult.

Dar să mă întorc la problema cu politicul. Dacă eu am o problemă, dacă văd că între fermierul român și fermierul european, sau procesatorul român și procesatorul european  apar anumite chestii neconcurențiale, trebuie să vin cu soluții către Politic, Legislativ, ca Legislativul să cheme Executivul, Ministerul Agriculturii sau autoritățile. Pentru că degeaba mă duc eu la ministrul agriculturii, dacă problema mea ține de Ministerul de Finanțe…Aaa!… să vină alături de mine și să mă susțină la Ministerul de Finanțe… pentru că, de exemplu, foarte multe probleme vin de la codul fiscal.Ministrul agriculturii fără ministrul de finanțe nu poate să facă nimic. Dacă eu am probleme de concurență neloială  privind calitatea produsului, sau a raportului calitate preț, eu trebuie să mă duc un pic pe la A.N.S.V.S.A sau  A.N.P.C., A.N.P.C. ține de Ministerul Economiei, A.N.S.V.S.A. ține de Primul Ministru. Deci cel mai simplu e să mergi la Comisia de agricultură, și am tot respectul pentru domnul președinte Alexandru Stănescu, dar să nu-l uităm pe domnul  Munteanu, că de aici a  plecat ideea creării unei comisii de lucru, a unui grup de lucru între specialiștii din privat. Și mă refer la adevărații specialiști, nu ăia care apar pe la televizor și-și dau cu părerea despre tot. Nu ai cum să le știi pe toate. Adică nu pot să-mi dau cu părerea despre undele 5G, antivaccinare, iaurt, salam și parizer. N-am cum. Eu mă limitez unde am pregătirea profesională și experiența dobândită. Deci n-o să mă auziți pe mine vorbind despre unde 5G, aviație (cu toate c-am făcut armata și acolo), dar nu-mi dau cu părerea despre lucruri la care nu mă pricep. Sunt alții mai bine  pregătiți. Să știți că fac iar o paranteză. În Spania există o lege, legea datului cu părerea, susținută și inițiată de Casa Regală. Am copiat acea lege și-am trimis-o și noi în 2016 în Parlament. Adică nu ai voie să-ți dai cu părerea despre subiecte, sau să lansezi în presă anumite idei, dacă ele nu au fost foarte bine verificate științific, cum a fost la noi cu carnea roșie, venită de la englezi, că îți face rău, sau că laptele e cancerigen, auzi tot felul de prosttii de genul ăsta. Sau că pe cutia de ambalaj sunt niște numere care arată nu știu ce… Deci fake-urile sunt foarte exigent penalizate în Spania, pe când la noi sunt încurajate de presă. Breaking News, și e o prostie de te doare mintea. Asta ține și de educația telespectatorului, a consumatorului și a autorităților. Și s-a stabilit atunci, în perioada aia, acum doi-trei ani, că autoritățile e bine să întrebe, sau să se consulte, cum am văzut… Felicit A.N.S.V.S.A. că au început să se consulte foarte mult cu partea privată, cu agentul economic, schimb de idei.  De asemenea,  A.N.P.C.-ul și-a făcut consiliu Consultativ, A.N.S.V.S.A. -ul avea. Consiliul Consultativ, făceam și eu parte pe filiera laptelui din el, și Consiliul Științific, eu am fost și în Consiliul Științific al A.N.S.V.S.A.-ului. Unde e bine să ai un schimb de idei constructive între mediul academic, mediul economic și autoritatea de control. Pentru că autoritățile de control nu sunt doar pentru control, ele sunt și pentru educare, instruire și informare.

V-am spus în mare cam ce-am făcut eu până la 52 de ani.

Puteți să ne faceți o prezentare a industriei prelucrătoare de lapte? Ce a fost, unde a ajuns care sunt problemele ei, mai ales în comparație cu ceea ce se întâmplă în alte țări europene?

E mult de povestit… Trebuie luat din 2005. De ce spun 2005? 2005-2007 a fost perioada de pregătire pentru intrarea în Uniunea Eurpeană. După aceea, avem perioada dintre 2007 și decembrie 2013.  La 1 ianuarie 2014, România nu a mai avut voie să colecteze și să prelucreze lapte neconform. A fost o perioadă până în 2013, în octombrie, când în România existau două tipuri de ștampile, de autorizații sanitar-veterinare, ștampilă rotundă și ștampilă ovală, de fapte erau trei, că aveai ordinul 111 din 2008, cei cu dreptul de colectare și procesare lapte care erau înregistrați, dar nu erau autorizați, ei făceau mai mult pe propria răspundere…

Cei  cu ștampilă ovală, conform regulamentului 853, sunt unități autorizate sanitar- veterinar pentru comerț intracomunitar, cei cu ștampilă ovală,  majoritatea celor pe care îi găsim noi pe raft în hipermarketuri, și cei cu ștampilă rotundă, cei care încă nu îndeplineau condițiile de food-safety pentru piața europeană. Dar s-au dat niște perioade de tranziție atunci. Și  acum avem, undeva la 5%, dreptul de a procesa lapte neconform, dar numai pentru brânzeturi cu perioadă lungă de maturare. De ce brânzeturi cu perioadă lungă de maturare? Brânzeturile cu perioadă lungă de maturare, de obicei, produsele tradiționale, brânzeturile se fac din lapte crud, nu din lapte pasteurizat.

Am observat că multă lume nici nu știe ce înseamnă a pasteuriza. A trata termic. Bunica, mama, când fierbea laptele de la vacă, îl pasteuriza. Prefer un lapte pasteurizat, decât fiert de bunica. Pentru că bunica îl fierbea până dădea dracii în el, până făcea spumă, la temperatură peste 100 de grade, unde se distrugea tot ce era în el, pe când pasteurizarea se face joasă, medie, sau înaltă, deci de la 67 de grade în sus, cu timp limitat, fără a distruge tot ce se află în el. Românul, când nu înțelege ceva, devine extremist: Hai măi, că știu eu ce face industria... Industria face conform unor proceduri, unor descoperiri științifice. Noi am evoluat ca societate, ca economie, știința ne-a adus aici unde suntem acum. Că noi ne-am întoarce să mâncăm ce mâncam acum 2000 de ani, sau să trăim ca acum 2000 de ani, mulți ne întoarcem în peșteră, dar oare chiar vrem asta?

Cât despre felul în care consumatorul și mass media abordează știința și evoluția științei și tehnologiei în industria alimentară, asta-i o altă filozofie. E subiect separat. Eu am avut împreună cu o companie de promovare cinci conferințe în 2019, în care am zis să ies în fața consumatorului. Fizic. Am organizat în Mall,  la Promenada, se auzea în difuzoare, oamenii puteau să vină să întrebe, erau cinci-șase specialiști acolo, de bioresurse alimentare. Am fost și la Iași, în spatele Palatului Culturii, în acel parc frumos, într-un foișor, copiii se jucau pe gazon, părinții erau și ei acolo, așa că oamenii puteau să vină să întrebe direct. Erau reprezentanți OPC, reprezentanți de direcții sanitar veterinare… adică nu era nevoie să-și dea cu părerea pe rețele de socializare: lasă, băi, că știm noi. Ți-am adus cel mai bun om pregătit pe nișa respectivă, întreabă. Nu i-a interesat. Am fost in Auchan Drumul Taberei, Auchan Titan, unde cumpărătorii treceau pe lângă  noi, noi vorbeam deespre mâncare, despre grăsimi despre fake-uri despre falsificări. Nu au venit să întrebe.

Poate e și o teamă de ridicol…

 Teamă de ridicol? Am observat că românul e foarte viteaz doar pe Internet. Eu la Auchan în Drumul Taberei am spus cu oaia, cu laptele de oaie, discutam despre falsificări de produse și ziceam: să fiți atenți pentru că sunt unele produse sezoniere, cum sunt căpșunile, roșiile românești ca și laptele de capră și de oaie, deci produsele proaspete din oaie și din capră din septembrie-octombrie, mai până spre decembrie, chiar și ianuarie, mai ușurel cu pianul pe scări, pentru că producția asta de lapte de oaie este sezonieră în România, sunt puține ferme în România care să aibă două fătări pe an. M-a contactat cineva pe facebook că, uite, eu am lapte de oaie zic ok, câte oi ai? Păi, 300. Ai făcut stimulare hormonală. Pe vremea lui Ceaușescu aveam două fătări pe an. Pentru că era impus ca în luna iunie să creezi condiții artificiale, de microclimat de toamnă, ca să intre oaia în călduri, să producă ovule, să ovuleze, să intre în estru, și atunci o însămânțai artificial sau băgai berbeci. Aveam aici la Mogoșoaia ferme. Pe vremea aia existau ferme cu stabulație permanentă.Acuma am distrus tot. Nu mai  avem. Dar domnul acela Uite că eu am. Era din Brașov. Zic, 300, ok, trebuie să le gestionezi, le mulgi la bidon, bravo, dar noi avem 9 milioane de oi, majoritatea țurcane, crescute din băț, adică prin trranshumanță, tu le dai și mâncărică suplimentară la stabulație permanentă,  că nu-ți intră aia în călduri că vrei tu, pe lângă faptul că o injectezi cu progesteron sau cu prostanglandină, îi produci ovulație, trebuie să îi dai și un supliment nutritiv, ca să-ți ducă gestația… de când Dumnezeu a lăsat pe pământ, fată primăvara, pentru ca ea să aibă pășune… de aceea toate lucrurile astea naturale sunt făcute cu rost. Dacă vrei ca om să intervii, și eu am lucrat în inginerie genetică, am lucrat în biotehnologie, știu cu ce se mănâncă treaba asta. N-o să vezi în toate piețele in București, nu zic din țară, numai telemea proaspătă de oaie, că toți au acasă ferme cu stimulare hormonală. Hai să fim serioși. Aia e telemea de vacă, îi dă puțin miros de oaie.

La ce procent estimați piața fake-urilor pe produse lactate?

Nu aș vrea să-mi dau cu părerea, dar pot să vă spun în ce zonă sunt cele mai multe falsuri. Culmea, în piețele de cartier. Acolo unde oamenii cred că se duc să ia ceva natural, că am mai spus-o și iar mă repet, autoritățile sunt plătite să protejeze cetățeanul. Cetățeanul nu este obligat să fie doctor docent în lapte, doctor docent în carne, doctor docent în tranzacții financiare bancare. Nu. El poate să fie analfabet funcțional, poate să aibă o pregătire precară, atâta timp cât plătește taxe și impozite, dă bani la guvern să-l protejeze, să-l apere și să-l educe, el nu are răspundere. Răspunderea aparține guvernului.  Pensionarul ăla amărât se duce la piață și sunt acolo niște samsari, intermediari, ”piețari”, care culmea profită de naivitatea sau de credulitatea lui… că mai văd  la unele târguri și așa zisele produse bio. Cât de des au fost verificate acele târguri? Că eu cunosc un caz în care  merele se luau din Crângași, se  revindeau sau se făcea din ele suc natural, cu 10 lei paharul. Da, fiecare vrea să  facă bani în România, dar hai să respectăm și legea, dacă tot am făcut-o. Și aici am eu o problemă. Respectăm legea, bună-rea, că avem și multe legi proaste, ambigui… Alt subiect și altă problemă.

Sunt foarte multe lucruri de discutat. Piețele de cartier. Horeca. Când spun Horeca, mie mi se și suie sângele la cap… Când mă duc la bufetul ăla suedez, cu  mic dejun inclus în prețul de cazare la  hotel. Și văd acolo – pe ăia nu-i verifică nimeni – ”brânză Feta”, Feta are origine protejată, trebuie să vină din Grecia, dar măcar telemea de vacă nu e,  e cu grăsimi vegetale… Ei caută să aducă ce-i mai ieftin la acel bufet cu mic dejun inclus. Deci, pe partea asta de hoteluri cu mic dejun inclus, trebuie mai atent verificat. Partea de restaurante… Eu cred că nici consumatorul nu știe, iar autoritatea care trebuie să controleze acest sector a uitat. Să vă dau un exemplu. Dvs. vă duceți la restaurant, da? Nu contează câte stele are. Vă luați meniul. Și citiți în meniu. Vă alegeți acolo o pizza, o pene quatro formaggi, fiecare are o mică descriere în meniu, în care spune: brânză înnobilată, patru tipuri de brânză , vorbesc de brânzeturi, că aici mă pricep… etc.  Dar dvs. știți  că el nu are voie să treacă în meniu decât produse alimentare, adică tipul de mâncare pentru care a  primit aprobare de la Ministerul Sănătății? Deci el pentru pene quatro formaggi a depus un dosar cu rețeta și cu ingredientele respective, la Ministerul Sănătății, i s-a dat aprobare și a trecut-o în meniu. Dacă el va aduce în meniu altceva decât scrie acolo, se numește falsificare de  produs. Caz penal. Sau dacă scrie ceafă de  porc sau antricot de vită, eu cer antricot de vită și el îmi aduce altceva, e falsificare de  produs, caz penal. Cine-i verifică? Unii  se întreabă: dar cum, că nu putem să luăm din pizza probe să analizăm… dar nu trebuie să iei probe. Cine a spus că trebuie să iei probe? E atât de simplu. Nu  știu dacă să vă spun cum se face, c-o dați public.

Chiar vă rog...

DORIN COJOCARU (II) – Fakeurile și aberațiile care se spun pe internet, la televizor, tot felul de neaveniți, neinstruiți, analfabeți funcționali ar trebui contracarate de autoritățile de stat, de reprezentanți ai autorităților

Va urma