Verbul  este considerat nucleul comunicării,  poate chiar al vieții, iar numeroși oameni de cultură au surprins artistic esența sa. Solomon Marcus afirma: „Cu  verbele  a înțelege, a întreba, a ști începe educația”.

Articolul de azi are în centru verbul, forme corecte, variante eronate.

  • Sunt acceptate două variante pentru verbele: așează/ așază, înșeală/ înșală.
  • Verbele a crea, a agrea, a se recrea, a procrea se scriu corect cu doi e, când apare consoana z- eu creez, tu creezi, el/ ea creează, noi creăm, voi creați, ei/ele creează.
  • Adeseori apare atât în vorbirea colocvială, cât și în scriere forma verbală vroiam, o variantă ce este incorectă, în esență, verbul a voi are forma de imperfect, persoana I, numărul singular-voiam. Iar verbul a vrea are forma de imperfect, persoana I, numărul singular- vream. Cele două variante sunt corecte.
  • Verbul a fi creează încă numeroase probleme de scriere. Astfel, la forma afirmativă de imperativ se scrie cu doi i-Fii atent!, iar la forma negativă apare doar un i, pentru că forma negativă se obține din infinitiv– a fi– Nu fi nepoliticos!

La modul indicativ, timpul viitor, formele sunt: eu voi fi, tu vei fi, el/ea va fi, noi vom fi, voi veți fi, ei/ele vor fi (apare un singur i, întrucât forma de viitor se obține din infinitiv -a fi).

La modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a doua, numărul singular, corect este: să fii, iar la același mod, timpul perfect, este corectă varianta să fi fost (apare doar un i, pentru că verbul a fi este, în acest context auxiliar). Forma de gerunziu  se scrie fiind.

  • Câteva forme verbale de imperativ sunt utilizate frecvent incorect. Notez variantele corecte pentru persoana a II-a, numărul singular.

Forma afirmativă     Forma negativă– se obține din infinitiv

Fă!                               Nu face!

Du!/ Du-te!                  Nu te duce!

Zi!                                Nu zice!

Condu!                        Nu conduce!

Vino!                           Nu veni!

  • Formele de indicativ, timpul prezent și de conjunctiv, timpul prezent, persoana a doua, numărul singular de la verbele: a ști, a veni, a deveni, a ține, a preveni sunt:
  • tu știi, tu să știi
  • tu vii, tu să vii
  • tu devii, tu să devii
  • tu ții, tu să ții
  • tu previi, tu să previi
  • Verbul a bănui are formele  eu bănuiesc, tu bănuiești, el/ ea bănuiește, ca atare, nu sunt corecte variantele întâlnite frecvent: eu bănui, el bănuie.
  • Formele verbale a chinui, a cheltui se conjugă corect eu cheltuiesc/eu cheltui, el cheltuie/el cheltuiește, eu chinui/eu chinuiesc, el chinuie/ el chinuiește.
  • Nu sunt acceptate variantele se merită, nu se merită, ci formele care trebuie utilizate sunt: merită, nu merită.
  • Se scriu într-un cuvânt formațiunile alcătuite din prefixul ne+adverbul mai+verb la gerunziu: nemaivăzând, nemaicitind, nemaifiind.

 

             Verbul este un capitol interesant și complicat al limbii române. Ne înconjoară existența, încă din primele clipe, poate de aceea, gândul îmi zboară la frumoasele cuvinte ale poetei Ana Blandiana: „În viaţa mea, verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi, atât de important, încât – folosind un foarte mic artificiu poetic – mărturisesc că n-aş putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind şi după moarte”.

 

 

Bibliografie: Vintilă Rădulescu, Ioana, coordonatoare, DOOM, ediția a III-a, editura Univers Enciclopedic Gold, 2021

 

 

 

Rubrica realizată de profesor Aurelia Gheorghe

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Forma afirmativă     Forma negativă

Fă!                              Nu face!

Du!/ Du-te!                 Nu te duce!

Zi!                              Nu zice!

Condu!                     Nu conduce!