V-aș pune, totuși, următoarea întrebare. Ne aflăm la cinci luni de la începutul pandemiei în România. Este evident că și comportamentul consumatorului se schimbă și probabil se va schimba pe termen mediu și lung. Nu ar fi trebuit, oare, Guvernul României să pregătească niște politici, care să aibă în vedere anumite sectoare ale economiei, care au un consum cert, și pentru a ajuta altele care sunt indispensabile, chiar dacă în perioada următoare consumul va fi mult mai redus?
Evident că putea să gândească Guvernul și un asemenea pachet de măsuri. Trebuie să vă reamintesc că în aprilie anul acesta eu am pus pe masa Guvernului un pachet concret de măsuri care era dedicat agriculturii și industriei alimentare. Și speram ca măcar o măsură de acolo să fie regăsită în vreo decizie guvernamentală. Suntem în prima săptămână a lunii august. Niciuna din măsurile respective nu le-am văzut a fi fost discutate sau puse măcar în dezbatere publică.
După patru luni!
Agricultura și industria alimentară este o zonă și cu bune și cu rele și, în opinia noastră, ar fi trebuit să fi fost făcute, sau aplicate, niște măsuri țintite… erau pe domenii, pe… cum să spun, erau lucruri pe care le gândisem sub ansamblul unui pachet de măsuri. Nu s-a întâmplat absolut nimic. Întrebarea dvs. evident că are sens, așa ar fi fost normal, și noi gândeam în aceiași parametri. Hai să vedem cum facem să îmbunătățim performanțele economice pe zonele care funcționează, zonele care merg, să vedem cum le protejăm, sau cum ameliorăm acele domenii în care e nevoie de diverse corecții și, evident, să gândim niște tipuri de măsuri pentru niște sectoare economice care indiferent ce am face noi la nivel național pe următoarele luni, sau poate pe un an de zile, n-au sorți de izbândă. Ultima categorie, spre exemplu: am pus pe masa ministrului Muncii, cu speranța că va fi aplicată la nivel de guvern, o propunere care viza sistemul industriei aeronautice, spre exemplu, atrăgând atenția asupra situației critice în care nu doar în România se află acest domeniu, ci la nivel mondial și atuncea am zis hai să aplicăm și noi, pe putințele noastre, până la urmă, un pachet de măsuri de sprijin sectorial pentru acest domeniu. Înțeleg că încă mai evaluează propunerile noastre.
E un domeniu în care au fost concedieri masive, se pare.
Și continuă să fie concedieri masive. Și inclusiv pe zona de servicii suport, chiar aici, la cel mai mare operator de handling din România, astăzi primeam informații legate de decizia managementului companiei de a disponibiliza din 450 de salariați de la handling, 260. Deci mai bine de jumătate din lucrători. Și aici e o altă problemă pe care România o are în momentul de față. România încearcă să salveze niște locuri de muncă, dar nu are niciun pachet integrat de măsuri de sprijin pentru cetățenii care își pierd locurile de muncă și care ar trebui asistați, sprijiniți, reconvertiți profesional și orientați către domenii care au șanse de supraaviețuire, sau domenii care se consolidează acum în spațiul virtual.
Revenim la faptul că în momente de criză se pare că politicile neutrale generale nu funcționează, deci ar trebui să…
Evident!
… să existe un plan de măsuri sectorial care, cu tot regretul, să nu îi sprijine neapărat pe cei care vor dispare datorită schimbărilor pieții, dar să sprijine acele domenii vitale care, eventual, pentru o perioadă limitată, trec printr-o perioadă de criză, pentru că este evident că aviația și infrastructura de transport, la un moment dat, își va reveni și va fi utilă.. Iar a găsi personal calificat, după ce l-ai concediat și l-ai obligat să plece un număr de luni, sau poate un an, doi, va fi o problemă foarte complicată.
ntr-adevăr. Specialiștii în domeniul ăsta se formează foarte greu și cu costuri foarte mari. Iar oamenii n-or să stea să aștepte doi-trei ani până când depășim situația asta, să aibă și ei ceva de lucru, astfel încât să își poată câștiga existența. Evident că se vor reorienta, se vor duce către alte zone, care le vor oferi soluții. Așa cum v-am spus, suntem, din păcate, prizonierii acestei campanii electorale fără de sfârșit și tot ceea ce se întâmplă în România este legat de campania electorală. Avem cu totul și cu totul alte priorități decât cele care ar trebui să vizeze salvarea economiei României și a cât mai multor locuri de muncă. Avem cu totul și cu totul alte priorități, agenda politică e dată de campania electorală și orice gest pe care-l face un ministru, primul ministru ș.a.m.d., orice gest este cântărit și analizat politic. Așa că, mai bine, în contextul în care se prăbușește piața muncii, să discutăm despre creșterea pensiilor, nu? Am văzut niște ”năzbâtii” venite de la niște organizații ale pensionarilor, noi le-am comentat în urmă cu două săptămâni în spațiul public, nu știu cine-i mâna la luptă… Eu înțeleg nevoia de creștere a pensiilor și noi chiar o susținem principial. Dar să vedem de unde găsim surse, pentru că dacă vii să-mi spui, știi, m-am gândit să suprataxăm niște contracte de muncă, hai să mai punem niște taxe pe ele…
Într-o țară în care fiscalitatea pe forța de muncă e una dintre cele mai mari din Europa.
Și aplicată exclusiv salariatului! E normal ca eu, cel care reprezint lucrătorii, să am o altă opinie. Am atras atenția încă de la adoptarea acestei legi, e la modificările legislative, că vom ajunge în situația în care, în lipsa unei analize coerente, a unei analize de impact a noului sistem pe care l-au gândit, să pună categorii sociale unele împotriva celorlalte. Lucru care se întâmplă acum. Din păcate. Dar asta va fi o altă provocare pentru societatea românească.
V-aș mai pune o întrebare legată de cifrele totuși foarte proaste, contraperformanțele pe care le înregistrează România în privința pandemiei. Faptul că nenumărate țări ne impun restricții de călătorie, care se răsfrâng și asupra transportului de mărfuri, vă întreb dacă asta nu va fi o povară în plus asupra mediului de afaceri și asupra marilor producători. Mă gândesc la firme foarte mari, care reprezintă procente însemnate din PIB, care exportă cea mai mare parte a producției, cum e de exemplu, industria auto. Dacă acest lucru va fi îngreunat de restricții de tranzitare sau de ieșire din România, nu cumva asta va fi o presiune și mai mare pe producție și chiar pe, până la urmă, forța de muncă?
Evident că da. Toate aceste decizii pe care le iau alte state din UE, justificate, pentru că, la rândul lor, au plătit note de plată consistente în pandemie și în ceea ce privește vieți omenești, și în ceea ce privește locuri de muncă, și în ceea ce privește nivelul de trai al cetățenilor. Acuma văd că românii se calcă în picioare la mare, într-un delir greu de explicat, de parcă Doamne ferește, ar fi sfârșitul lumii, eu sper să nu… normal că deciziile pe care le adoptă în ideea de a-și proteja cetățenii și, implicit, economia, ne afectează. Nu numai din punctul de vedere al cetățenilor români care se deplasează în scop de muncă în diverse țări, dar și în ceea ce privește schimburiule economice.. decontăm. Și economia decontează, plătește toate aceste comportamente anarhice la care mă refeream. Le plătim cu toții. Mai devreme sau mai târziu, așa cum am spus, decontăm toate lucrurile astea.
În legătură cu industria HORECA este evident că, să spunem, închiderea de cinci luni a restaurantelor constituie o mare problemă pentru orice investitor, mai ales pentru cei din zone care sunt, să spunem, relativ sezoniere, cum ar fi litoralul românesc, sau poate chiar și zona de munte unde cea mai mare parte a cifrei de afaceri, cel puțin în zona litoralului, se realizează în exact aceste luni de vară. Dar totuși, oare, nu cumva și operatorii economici au o răspundere legată de ceea ce se întâmplă? Pentru că discutăm, de exemplu, despre respectarea unor norme, de supraglomerarea în anumite baruri sau terase. Dacă operatorii ar fi înțeles și nu ar fi permis accesul unui număr peste ceea ce impun normele normele de distanțare socială, nu cumva situația ar fi fost mai bună și poate că am fi putut să ne permitem să redeschidem inclusiv restaurante, cum au făcut-o multe alte țări cu turism de vară?
Teoretic da, practic nu, pentru că v-am spus, în România ne comportăm altfel. Când mergem afară, respectăm reguli. N-o să vedeți hore ale românilor în Grecia, acuma. Nici măcar în Bulgaria. N-o să vedeți în stațiuni. Nu veți vedea așa ceva. În România avem însă acest comportament păcătos care e generat de deficitul consistent de educație civică. Să mă mai lase ăștia cu normele și cu legile lor. V-am spus, e până la urmă rodul distrugerii sistematice a sistemului educațional din România. Roadele se văd. Asta e România în care trăim. Din păcate. Evident că mediul de afaceri putea, mai ales că s-a întâlnit de nu știu câte ori și cu președintele, cu premierul, cu miniștrii. HORECA. Evident, măi nene, ok, respectăm și noi normele astea, astea-s condițiile, nu ne mai călcăm pe bombeuri, nu speculăm prețuri, ci facem două lucruri cu voi: pe de o parte, pentru a ne relansa activitatea, mergem așa cum sugerați și cum propuneți, respectăm regulile, respectăm condiții și protejăm, în egală măsură sănătatea și viața lucrătorilor pe care-i avem și a clienților noștri, iar voi în partea astalaltă, guvernanții, ne ajutați ca restul de pierderi pe care le avem să fie amortizate într-un anumit format, într-un anumit fel. Lucrăm împreună și găsim niște soluții.
Asta ar fi însemnat o politică sectorială despre care discutam că nu există.
Și mai trebuie să mai știți un lucru. Vi-l spun cu amărăciune. Cereți vă rog să vi se pună la dispoziție de către organizațiile patronale sectoriale un document de viziune, de politici pe care ei să-l susțină pe relația cu ministerele de linie, sau cu Guvernul României, sau cu Președintele. Documente scrise în care să vedeți viziunea lor pe domeniul respectiv. Încercați să vedeți dacă există așa ceva.
Vom face acest lucru.
O să fiți dezamăgiți.
Vom face acest lucru mai ales că este evident că România are nevoie în acest moment de politici sectoriale, pentru că pandemia va mai dura, iar economia trebuie într-un fel sau altul ajutată. Vă mulțumim foarte mult și menținem legătura.
Mulțumesc și eu.
Interviu realizat de Cezar Corâci
