Michael Cook

Este greu de găsit un studiu de caz mai potrivit, pentru a demonstra felul în care experții se folosesc de mass media și de procedurile democratice pentru a promova agende imorale, decât presiunile exercitate de către oamenii de știință britanici în scopul creării unor ”bănci” de embrioni meniți cercetării științifice.

Pare, la prima vedere, un subiect de nișă, dar vă rugăm să aveți puțină răbdare. Deoarece sunt în joc chestiuni deosebit de importante, referitoare la demnitatea umană.

Povestea începe cu o dificultate neașteptată întâmpinată de cercetătorii din domeniul celulelor stem din Marea Britanie. Potrivit unei relatări din The Guardian, donațiile de embrioni umani FIV [fertilizare in vitro], ”de rezervă”, au scăzut mult în ultimii 15 ani. Cele mai recente cifre disponibile arată că, în 2004, au fost donați 17.925 de embrioni, și doar 675 în 2019. Motivele sunt complexe. The Guardian amintește ”intensificarea comercializării FIV, supraîncărcarea clinicilor NHS [ National Health Service] și birocrația.

De unde provin acești embrioni?

Când cuplurile încep procesul de fertilizare in vitro, clinicile cărora li se adresează creează un anumit număr de embrioni. Dintre care doar unul sau doi sunt implantați, iar ”rezervele” sunt înghețate. Protrivit The Times (Londra), în Marea Britanie sunt creați 100 000 de embrioni în fiecare an. Un studiu din 2021 a estimat că, la ora actuală, există o jumătate de milion de embrioni depozitați.

Ia să ne gândim puțin la asta. Este vorba despre o jumătate de milion de ființe umane aflate în stadiul cel mai vulnerabil al vieții lor – înghețate în recipiente cu azot lichid. Oare cât respect pentru demnitatea umană denotă presupunerea că le putem transforma nestingheriți în materie primă pentru amuzamentul oamenilor de știință?

Cu toate că cercetarea embrionilor este puternic reglementată în Marea Britanie, aceștia sunt extrem de solicitați pentru investigarea dezvoltării prenatale, testarea medicamentelor și cercetarea bolilor genetice. Sunt o marfă valoroasă. Cercetătoarea Kathy Niakan, de la Universitatea din Cambridge, a declarat pentru The Guardian că este frustrată de risipa acestui materialul de cercetare de prim rang. Există zeci de mii de embrioni umani de bună calitate, de care pacienții nu mai au nevoie și care ar putea fi incredibil de valoroși pentru cercetare”, a spus ea.

Un alt motiv este prestigiul. Organismul de supraveghere a fertilității din Marea Britanie, the Human Fertilization and Embryology Authority (Autoritatea pentru fertilizare umană și embriologie), sprijină establishmentul științific al țării. Face lobby pentru modificări ale reglementărilor privitoare la embrioni spunând, totodată, că ”dacă nu vor fi luate în considerare schimbările care au avut loc, există riscul ca Regatul Unit să-și piardă statutul de lider mondial în domeniu”. Printre cele 15 modificări propuse de HFEA se numără și crearea unei bănci de embrioni – un fel de depozit căruia cuplurile îi vor putea dona embrionii de prisos, ajutând astfel oamenii de știință să nu-și piardă ”statutul de lider mondial”. În acest moment, cuplurile trebuie să își dea acordul pentru proiectele de cercetare specifice. Ar fi mult mai ușor dacă emrionii ar fi doar donați unei bănci, care ulterior i-ar aloca conform necesităților.

Ceea ce este înfiorător. Sute de mii de embrioni umani congelați, catalogați și încadrați astfel încât să poată fi folosiți pentru sporirea prestigiului științific al Marii Britanii. Este o chestiune dificilă. Deseori, cuplurile consideră decizia supărătoare și o amână cât mai mult posibil. Indiferent de ceea ce cred ei despre ființa umană și statutul de persoană, acești embrioni au făcut parte din visul lor de a-și alcătui o familie… Și, așa stând lucrurile, oamenii de știință și HFEA s-au angajat într-o campanie cinică de relații publice, cu trei strategii.

În primul rând, siropul grețos vândut presei. Kathy Niakan a zugrăvit în The Guardian o imagine sumbră a programelor de cercetare mutilate și a pacienților traumatizați emoțional, dintre care ”unii au fost atât de îndurerați de faptul că nu și-au putut îndeplini visul de a dona pentru cercetare, încât au fost nevoiți să apeleze la consiliere, iar alții au plătit taxe suplimentare de stocare, doar pentru a câștiga timpul necesar întregului proces și tuturor documentelor”, a spus ea. ”Nu ar trebui să-i aducem într-o asemenea situație. Cineva trebuie să intervină pentru ușurarea procesului.”

Deloc surprinzător, jurnalistul credul nu a întrebat care a fost numărul exact al pacienților traumatizați emoțional. Este mai degrabă probabil că adevărații traumatizați sunt cercetătorii ale căror planuri de cercetare au fost încetinite. Or, asta este doar jurnalism de doi bani.

Al doilea: frunza de smochin a democrației.

În scopul consolidării argumentelor favorabile înființării băncii de embrioni, HFEA a efectuat o consultare majoră, cerând oamenilor să comenteze propunerea. A existat un total de 5.860 de răspunsuri. Niakan și HFA au susținut că aproximativ jumătate din donatorii de embrioni și profesioniștii medicali au susținut ideea. De asemenea, au fost pomenite încurajările venite din partea unor grupuri de presiune: Wellcome Trust, Progress Educational Trust, Medical Research Council și o bancă ”premiată” de spermă. HFEA a concluzionat că: ”În general a existat un anumit sprijin pentru consimțământul generic privitor la banca de embrioni și la provocările constituite de actualul regim al consimțământului pentru cercetare.”

În realitate, în urma consultării s-a constatat că, de fapt, populația nu susține în niciun caz toate acestea; 86% dintre respondenți opunându-se creării băncilor de embrioni pentru cercetare.” O studiere mai atentă a datelor HFEA sugerează că până și sprijinul primit din partea profesioniștilor medicali și a pacienților a fost anemic – doar aproximativ 50%  și-au manifestat susținerea. Concluzia care se poate trage din acest așa zis sondaj nu este aceea că publicul ar fi favorabil băncii de embrioni ci că, cu cât oamenii știu mai multe, cu atât mai mult le displace ideea. Cu toate acestea, reacția HFEA a constat în încercarea de a defini cine este publicul, respingând răspunsul celor 86% și calificându-l drept ”un răspuns organizat care reflectă o opoziție mai largă față de utilizarea embrionilor umani în cercetare”.

Deci, ce rost avea această ”consultare”, dacă rezultatele urmau să fie oricum ignorate? Ceea ce îmi reamintește de întrebarea atroce a lui Bertolt Brecht: ”Nu ar fi, oare, mai simplu, zicea el, ca în locul dezordonatelor dezbateri democratice, guvernul să dizolve poporul și să-și aleagă altul în loc?”

Banca de embrioni este doar una dintr-o serie de propuneri ale HFEA înaintate guvernului în vederea promovării unei legislații ”de viitor” privitoare la embrioni. Și cu aceasta ajungem la cea de-a treia strategie: manipularea orwelliană a limbajului.

”Promovarea unei legislații de viitor” sună prudent și sensibil. Dar înseamnă efectiv eliminarea reglementărilor actuale, scoaterea lor de sub jurisdicția Parlamentului și preluarea lor de către HFEA. ”Așadar, cu privire la reglementările de viitor în acest cel mai sensibil dintre domenii, am propus mai degrabă flexibilitate decât noi limite specifice, astfel încât legea să poată ține pasul cu schimbrile științifice, sociale și tehnologice pe care deocamdată nu putem nici măcar să ni le imaginăm”, a spus președintele HFEA, Julia Chain.

Dar acest viitor presupune evoluții precum: spermatozoizi și ovule create din celule stem, inginerie genetică, creșterea embrionilor în vase Petri pe un interval de timp nelimitat, combinarea celulelor umane cu cele animale și modificarea genomuui uman.

Un minim respect pentru viața umană în stadiul ei embrionar presupune ca deciziile privitoare la cercetări de o asemenea sensibilitate să fie luate de reprezentanții aleși în mod democratic și nu de niște birocrați fără chip.

Alegătorii nu ar trebui să se lase încă o dată păcăliți de către oamenii de știință.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Michael Cook a lucrat ca editor de carte și de reviste. A publicat în presa din SUA, Marea Britanie și Australia. În prezent este editorul buletinului informativ despre bioetică, BioEdge, și al MercatorNet. De asemenea, scrie o rubrică de bioetică pentru Australasian Science și contribuie ocazional cu articole de opinie și site-uri web din SUA, Marea Britanie și Australia.