Ted Snider

În vreme ce SUA se străduiește să mențină lumea unipolară pe care o conduce, pretutindeni în jur începe să-și facă apariția o lume multipolară. Africa și Brazilia o râvnesc din răsputeri. China și India le susțin. Germania o cere în șoaptă, Franța cu voce tare. Iranul și Arabia Saudită se alătură Organizației de Cooperare Multipolară din Shangai. Dar, cel mai uimitor semn al realității noii lumi multipoare pare a fi creșterea explozivă a BRICS.

BRICS este o organizație internațională al cărei scop principal este echilibrarea hegemoniei SUA într-o nouă lume multipolară. Rădăcinile sale datează din 1996, când s-a format Grupul Rusia-India-China (RIC). În 2009, împreună cu Brazilia, a avut loc primul summit al BRIC, pentru ca în 2010, odată cu alăturarea Africii de Sud să se formeze BRICS – probabil singurul organism internațional major în care reprezentanții Africii și Americii Latine au o voce egală.

Grupul nu este nici o alianță, nici un bloc, și nu este împotriva Statelor Unite. Dar încearcă să pună capăt lumii unipolare conduse de americani și să o înlocuiască cu o lume în care există mai mulți poli, formată din națiuni ale căror voci sunt egale. BRICS are membri de pe aproape fiecare continent, națiunile sale reprezentând 3,2 miliarde de oameni, sau aproape 41% din populația planetei.

Și lucrurile nu se opresc aici. La cea mai recentă reuniune a miniștrilor de externe BRICS au fost invitate, de asemenea, Indonezia, Kazahstan, Egipt, Nigeria, Senegal și Thailanda. Turcia, membră NATO, încearcă și ea să se alăture. La summitul lor anual din Africa de Sud, din iunie, cei cinci membri BRICS vor discuta despre extindere și despre cele nouăsprezece țări care și-au exprimat interesul de a adera. Treisprezece țări au solicitat oficial aceasta, iar șase au făcut cereri informale. Printre țările care au solicitat oficial aderarea se numără Iranul și Arabia Saudită. Se știe că Argentina, Emiratele Arabe Unite, Algeria, Egipt, Bahrain și Indonezia și-au declarat interesul. Este vorba, așadar, de încă 600 de milioane de oameni, ceea ce ar împinge ponderea BRICS la mult mai mult de 41% din populația globală. Lista, include, de asemenea, Mexicul și cel puțin alte trei națiuni africane. Iar Rusia a declarat că Pakistanul, Bangladeshul, Nigeria, Sudanul și Venezuela se află, de asemenea, pe listă.

Creșterea BRICS nu se limitează, însă, la apartenență și la ponderea populației lumii. Considerat imposibil cu doar câțiva ani în urmă, BRICS a depășit acum G7, condus de SUA, având cel mai mare produs intern brut din lume. În 2021, PIB-ul combinat al BRICS a atins 42 de trilioane de dolari, sau 31,5% din PIB-ul global, față de 41 de trilioane de dolari, sau 30,7%, cât are G7. Se așteaptă ca această tendință să continue. Bloomberg raportează că, pe baza celor mai recente date ale FMI, în 2023, BRICS va contribui cu 32,1% din PIB față de 29,9%, contribuția G7.

În 2014, BRICS și-a lansat propria bancă, The New Development Bank, ca alternativă la Banca Mondială și la FMI. Asistența financiară a Băncii Mondiale și a FMI, controlate de Vest, vine adesea cu impunerea alinierii ideologice sau a unor ajustări structurale economice sau politice. Președintele brazilian și membru fondator al BRICS, Lula Da Silva, a explicat că Noua Bancă de Dezvoltare ”este produsul unui parteneriat între țările BRICS în vederea creării unei lumi cu mai puțină sărăcie, mai puține inegalități și mai multă durabilitate”, spre deosebire de FMI-ul acuzat de Lula că ”asfixiază economiile țărilor”. Potrivit Ministerului de Externe al Chinei, banca BRICS a ”aprobat 99 de planuri de împrumut, în valoare totală de peste 34 de miliarde de dolari, în principal pentru proiecte de infrastructură”.

Dar semnficiația BRICS depășește impactul său economic, fiind conceput inițial ca un antidot pentru hegemonia SUA în afacerile internaționale. Cele două nu se exclud reciproc, deoarece mai mulți membri ai BRICS au cerut o monedă proprie ca mecanism de emancipare față de hegemonia SUA.

Membrii grupului au avut un impact semnificativ inclusiv în reacția globală la războiul dintre Rusia și Ucraina și impulsul pentru multipolaritate. Președintele Braziliei a criticat SUA pentru că ”încurajează războiul” din Ucraina în loc să ”vorbească despre pace”. El a provocat SUA ”primind în mod pozitiv propunerea chineză”, de a ajuta la negocieri, și susținând multipolaritatea, preconizând totodată un efort comun sau un ”club pentru pace”, care ar putea include membrii BRICS. Brazilia nu s-a alăturat SUA pentru a sancționa Rusia și nici nu a votat împotriva Rusiei în cadrul ONU.

Lula a fost un promotor înverșunat al multipolarității și al unei ”ordini internaționale mai drepte și mai echitabile”, El a făcut apel la ”multilateralism” și la ”consolidarea BRICS și a altor instituții multilaterale”.

Lula a mai sugerat că ”banca BRICS să aibă o monedă pentru a finanța comerțul dintre Brazilia și China, între Brazilia și a lte țări BRICS”, astfel încât statele să nu fie obligate ”să alerge după dolari, când ar putea tranzacționa cu propriile monede”.

De asemenea, India a refuzat să condamne Rusia la ONU. Departe de a o sancționa, India și-a crescut importurile, în special cele de petrol, astfel încât Rusia a devenit al patrulea partener comercial al Indiei (din al optsprezecelea). Prim ministrul indian Narendra Modi a spus că ”relațiile dintre Rusia și India s-au îmbunătățit semnificativ”, iar India și-a numit recent relația cu Rusia ”printre cele mai stabile dintre relațiile majore ale lumii în epoca contemporană”.

India și-a reiterat ”angajamentul față de o lume multipolară”. La fel ca partenerul său BRICS, Brazilia, India a încercat să retrogradeze dolarul american prin promovarea comerțului cu rupia și prin plătirea unei părți din petrolul cumpărat de la ruși în ruble.

China a sprijinit diplomatic și economic Rusia, oferindu-i o ieșire din regimul de sancțiuni. Comerțul dintre China și Rusia a crescut la 190 de miliarde de dolari pe an. Președintele chinez Xi Jinping nu numai că a reafirmat ”natura specială a parteneriatului Rusia-China”, dar a mai semnat și ”o declarație privind aprofundarea parteneriatului strategic și a legăturilor bilaterale care intră într-o nouă eră”.

Africa de Sud a respins presiunea SUA de a se alătura regimului de sancțiuni și s-a abținut de la votul împotriva Rusiei la ONU. În februarie, Africa de Sud a organizat exerciții militare comune de antrenament cu Rusia și China în largul coastelor sale. Forțele armate ale Africii de Sud au spus că exercițiile sunt un ”mijloc de consolidare a relațiilor deja înfloritoare dintre Africa de Sud, Rusia și China”.

Președintele sud-african Cyril Ramphosa s-a alăturat celor care cereau negocieri și a criticat SUA spunând că ”războiul [din Ucraina] ar fi putut fi evitat dacă, de-a lungul anilor, NATO ar fi ascultat avertismentele propriilor lideri și oficiali, care au atras atenția asupra faptului că extinderea sa spre est ar mări (și nu micșora) instabilitatea din regiune”.

Asemenea restului partenerilor săi din BRICS, Africa de Sud a continuat apelurile pentru o lume multipolară.

Crescând, atât ca dimensiune, cât și ca putere economică, BRICS amplifică vocea majorității globale în apelul său pentru o lume multipolară.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

sursa: aici

Ted Snider are o diplomă de licență în filosofie și scrie despre istoria și politica externă a SUA.