Jon Miltimore

Mulți dintre noi am urmărit îngroziți videoclipul devenit viral. Un urs polar înfometat, cu niște coaste ascuțite, vizibile sub blana alb-gălbuie, căutând hrană pe pământul sterp.

Priviți, așa arată schimbările climatice” – scria National Geographic.

Din cauza topirii banchizelor, precipitată de schimbările climatice – explica revista – o mare parte a acestor mamifere mor de foame. Era citat și un studiu din Science, care sugera că urșii polari au nevoie de un aport caloric mult mai mare decât se credea anterior.

Videoclipul, filmat de Paul Nicklen și Cristina Mittemeier pe insula Somerset, a stârnit proteste globale împotriva decimării urșilor polari din cauza încălzirii globale.

Imaginile au fost vizionate de 2,5 miliarde de oameni, a estimat National Geographic. Scurtmetrajul rămânând până în prezent cel mai vizionat film de pe acest site.

Ce a urmat

Ne reamintim acest videoclip, dar cei mai mulți dintre noi nu sunt conștienți de ceea ce a urmat.

Așa cum a explicat recent Michele Moses în The New Yorker, oamenii de știință au acuzat National Geographic că ”umbă cu fofârlica”. Mulți dintre ei au observat că nu există nicio dovadă că starea ursului ar fi rezultatul schimbărilor climatice. Ursul putea fi pur și simplu bătrân, sau putea suferi de o boală degenerativă.

Un an mai târziu Mittemeier a recunoscut că așa este.

Nu pot să zic că acest urs a murit de foame din cauza schimbărilor climatice” – a scris ea în National Geographic. Poate că am greșit nespunând întreaga poveste – adevărul este că noi căutam o imagine emblematică pentru viitor și că habar nu aveam ce s-a întâmplat cu acest urs polar”.

Ursul polar ca simbol

Mittemeier căuta o imagine reprezentativă a viitorului pe care și-l imagina, un viitor devastat de schimbările climatice. Și l-a găsit în acel urs bolnav și lihnit de foame.

După cum subliniază Moses de la The New Yorker, de atunci încolo, urșii polari au devenit ”un simbol indiscutabil al schimbărilor climatice”.

Povestea schimbărilor climatice a fost relatată, parțial, prin intermediul imaginilor cu urși polari”, scrie Moses. ”Și nu e de mirare: în habitatul lor strălucitor, de gheață, ei reprezintă frumusețea fabuloasă pe care temperaturile în continuă creștere amenință să o distrugă.”

Probabil că acea imagine a unui singur urs bolnav și flămând a contribuit la isteria schimbărilor climatice mai mult decât orice raport guvenamental sau alt tip de informație oficială. Din păcate, videoclipul respectiv nu ne spune, însă, nimic, despre starea reală a populațiilor de urși polari.

Ce spun numerele

Deși presa abundă de titluri care proclamă dispariția urșilor polari, cifrele spun o poveste diferită.

The State of the Polar Bear Report 2018 estimează numărul de urși polari la peste 30 000.

Datele guvenamentale și cele ale grupurilor de conservare arată că populația de urși polari este de aproximativ cinci ori mai mare decât era în anii 1950 și de trei sau patru ori mai mare decât în anii 1970, anul în care urșii polari au intrat sub protecția tratatelor internaționale.

De fapt, în ciuda faptului că, în anul 2008, urșii polari au fost plasați sub protecția legii privind speciile pe cale de dipariție, populația de urși polari a fost stabilă în ultimele trei decenii.

În 1984, populația de urși polari era estimată la 25 000. În 2008, când urșii polari au fost desemnați ca specie protejată, The New York Times a remarcat că numărul a rămas neschimbat. ”Există peste 25 000 de urși în Arctica, dintre care 15 000 se plimbă pe teritoriul Canadei”.

În 2015, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii estima existența a în medie 26 500 de urși (între 22 000 și 31 000 urși). În The State of the Polar Report 2018, zoologul Susan J. Crockford vorbește despre o nouă estimare de peste 30 000 urși.

Așadar, chiar dacă luăm în considerare cifra cea mai mică, vorbim despre cel mai mare număr de urși din 1973, când ursul a devenit protejat la nivel internațional.

Numărul și starea de sănătate a urșilor polari contrazice previziunile cercetătorilor care au spus că, în următoarele decenii, două treimi dintre urșii polari vor dispărea, din cauza temperaturilor în creștere și a topirii banchizelor de gheață din regiunea arctică.

Este puțin probabil ca vestea cea bună, anume că urșii se simt bine merci și se înmulțesc, să facă la fel de multe furori precum imaginile acelui biet urs bolnav, care căuta de mâncare pe insula Somerset. Cu toate acestea povestea renașterii populației de urși polari merită să fie spusă și aplaudată de toată lumea.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici