Producătorii masivi de alimente dețin prea multă putere – iar autoritățile de reglementare abia dacă înțeleg ce se întâmplă. Suna familiar? În ultimii câțiva ani, oamenii de știință au tras cu frenezie o alarmă pe care guvernele refuză să o audă: sistemul alimentar global începe să arate ca sistemul financiar global până în 2008. În timp ce colapsul financiar ar fi fost devastator pentru bunăstarea umană, colapsul sistemului alimentar nu suportă comparatie.

Cu toate acestea, dovezile că ceva merge prost au crescut rapid. Creșterea actuală a prețurilor la alimente arată ca cel mai recent semn de instabilitate sistemică. Mulți oameni presupun că criza alimentară a fost cauzată de o combinație între pandemie și invazia Ucrainei. Deși aceștia sunt factori importanți, ei agravează o problemă de bază. Ani de zile, a părut că foamea se îndrepta spre dispariție. Numărul persoanelor subnutrite a scăzut de la 811 milioane în 2005 la 607 milioane în 2014. Dar în 2015, tendința a început să se schimbe. Foamea a crescut de atunci: la 650 de milioane în 2019 și înapoi la 811 milioane în 2020. Acest an este probabil mult mai rău.

Acum pregătiți-vă pentru veștile cu adevărat proaste: acest lucru s-a întâmplat într-un moment de mare abundență. Producția globală de alimente a crescut constant de mai bine de jumătate de secol, învingând confortabil creșterea populației. Anul trecut, recolta globală de grâu a fost mai mare ca niciodată. În mod uluitor, numărul persoanelor subnutrite a început să crească exact în momentul în care prețurile mondiale la alimente au început să scadă. În 2014, când mai puțini oameni erau înfometați decât oricând de atunci, indicele global al prețurilor la alimente s-a situat la 115 puncte. În 2015, a scăzut la 93 și a rămas sub 100 până în 2021. Doar în ultimii doi ani a crescut. Creșterea prețurilor la alimente este acum un factor major al inflației, care a ajuns la 9% în Marea Britanie luna trecută. Mâncarea devine inaccesabilă chiar și pentru mulți oameni din națiunile bogate. Impactul în țările mai sărace este mult mai rău. Deci, ce s-a întâmplat? Ei bine, alimentația globală, ca și finanțele globale, este un sistem complex, care se dezvoltă spontan din miliarde de interacțiuni. Sistemele complexe au proprietăți contraintuitive. Sunt rezistente în anumite condiții, deoarece proprietățile lor de auto-organizare îi stabilizează. Dar pe măsură ce stresul crește, aceleași proprietăți încep să transmită șocuri prin rețea. Dincolo de un anumit punct, o mică perturbare poate răsturna întregul sistem peste pragul critic, după care se prăbușește, brusc și de neoprit. Acum știm suficient despre sisteme pentru a anticipa dacă acestea ar putea fi rezistente sau fragile. Oamenii de știință prezintă sistemele complexe ca pe o plasă de noduri și legături. Nodurile sunt ca nodurile dintr-o plasă de modă veche; legăturile sunt șirurile care le leagă. În sistemul alimentar, nodurile includ corporațiile care comercializează cereale, semințe și produse chimice agricole, marii exportatori și importatori și porturile prin care trec alimentele. Legăturile sunt relațiile lor comerciale și instituționale. Dacă nodurile se comportă într-o varietate de moduri, iar legăturile lor între ele sunt slabe, este probabil ca sistemul să fie rezistent. Dacă anumite noduri devin dominante, încep să se comporte în mod similar și sunt puternic conectate, este probabil ca sistemul să fie fragil. În abordarea crizei din 2008, marile bănci au dezvoltat strategii similare și modalități similare de gestionare a riscului, urmărind aceleași surse de profit. Au devenit strâns legate între ele în moduri pe care autoritățile de reglementare abia le înțelegeau. Când Lehman Brothers a eșuat, a amenințat că va doborî pe toată lumea. Așadar, iată de ce se transmite o frică rece printre cei care studiază sistemul alimentar global. În ultimii ani, la fel ca și în finanțe în anii 2000, nodurile cheie din sistemul alimentar s-au umflat, legăturile lor au devenit mai puternice, strategiile de afaceri au convers și s-au sincronizat și trăsăturile care ar putea împiedica colapsul sistemic („redundanță”, „modular, “sisteme de rezervă”) au fost eliminate, expunând sistemul la șocuri „contagioase la nivel global”. După o estimare, doar patru corporații controlează 90% din comerțul global cu cereale. Aceleași corporații au cumpărat semințe, produse chimice, procesare, ambalare, distribuție și vânzare cu amănuntul. În decurs de 18 ani, numărul legăturilor comerciale dintre exportatorii și importatorii de grâu și orez sa dublat. Națiunile se polarizează acum în super-importatori și super-exportatori. O mare parte din acest comerț trece prin puncte de sufocare vulnerabile, cum ar fi Strâmtoarea Turciei (acum obstrucționată de invazia Ucrainei de către Rusia), canalele Suez și Panama și Strâmtorile Hormuz, Bab-el-Mandeb și Malacca. Una dintre cele mai rapide schimbări culturale din istoria omenirii este convergența către o „Dietă Standard Globală”. În timp ce mâncarea noastră a devenit mai diversă la nivel local, la nivel global a devenit mai puțin diversă. Doar patru culturi – grâu, orez, porumb și soia – reprezintă aproape 60% din caloriile cultivate de fermieri. Producția lor este acum foarte concentrată într-o mână de națiuni, inclusiv Rusia și Ucraina. Dieta Standard Globala este cultivată de Global Standard Farm, furnizată de aceleași corporații cu aceleași pachete de semințe, substanțe chimice și utilaje și vulnerabilă la aceleași șocuri de mediu. Industria alimentară devine strâns legată de sectorul financiar, crescând ceea ce oamenii de știință numesc „densitatea rețelei” a sistemului, făcându-l mai susceptibil la eșec în cascadă. În întreaga lume, barierele comerciale au căzut, iar drumurile și porturile s-au modernizat, eficientizând rețeaua globală. Vă puteți gandi că acest sistem neted ar spori securitatea alimentară. Dar a permis companiilor să reducă costurile de depozitare și stocuri, trecând de la stocuri la fluxuri. În mare parte, această strategie just-in-time funcționează. Dar dacă livrările sunt întrerupte sau există o creștere rapidă a cererii, rafturile se pot goli brusc. O lucrare din Nature Sustainability raportează că în sistemul alimentar, „frecvența șocurilor a crescut de-a lungul timpului pe uscat și pe mare la scară globală”. Cercetând cartea mea Regenesis, am ajuns să realizez că această serie crescândă de șocuri contagioase, exacerbate de speculațiile financiare, este cea care a determinat foamea la nivel mondial.

Acum, sistemul alimentar global trebuie să supraviețuiască nu numai fragilităților sale interne, ci și perturbărilor de mediu și politice care ar putea interacționa între ele. Pentru a da un exemplu actual, la mijlocul lunii aprilie, guvernul indian a sugerat că ar putea compensa deficitul din exporturile globale de alimente cauzat de invazia Rusiei în Ucraina. Doar o lună mai târziu, a interzis exporturile de grâu, după ce recoltele au fost afectate într-un val de căldură devastator. Avem nevoie urgent să diversificăm producția globală de alimente, atât din punct de vedere geografic, cât și din punct de vedere al culturilor și tehnicilor agricole. Trebuie să rupem strânsoarea corporațiilor masive și a speculatorilor financiari. Trebuie să creăm sisteme de rezervă, producând alimente prin mijloace complet diferite. Trebuie să introducem capacitatea de rezervă într-un sistem amenințat de propriile sale eficiențe. Dacă atât de mulți oameni pot fi flămânzi într-un moment de recompensă fără precedent, consecințele eșecului major al recoltei pe care defalcarea mediului ar putea-o provoca sfidează imaginația. Sistemul trebuie să se schimbe. Invazia Ucrainei de către Rusia a transformat brusc lumea. Milioane de oameni au fugit deja. O nouă Cortina de Fier se șlefuiește la loc. Războiul economic se adâncește, pe măsură ce conflictul militar se intensifică, numărul victimelor civile cresc și dovezile crimelor de război îngrozitoare cresc.

Sursa aici

Accesul la ziarul nostru este liber, dar dacă ți-a plăcut articolul, poți să faci cinste cu o cafea