Continuare partea I
Admițând că vor trece pragul electoral, nu vor avea o pondere mare, chiar făcând parte dintr-o coaliție guvernamentală, să modifice decisiv politica, politicile partidelor care vor avea cea mai mare pondere în guvernele respective. Deci este evident că liniile directoare, cel puțin pentru perioada următoare, sunt trasate de marile partide.
Revenind acum la programele lor, în opinia mea nu apar lucruri care să-mi dea încredere pentru viitor. La ce mă refer? Am încercat să identific în programele lor soluții pentru una dintre cele mai mari probleme pe care România de astăzi și de ieri le are. Fiscalitatea. România are un cod fiscal, un cod de procedură fiscală și un sistem de administrare slabe care, din păcate, nu reușesc să urce procentul bugetului consolidat al României la un nivel rezonabil ca pondere la produsul intern brut. Cum mai spuneam și în alte declarații publice că dacă, spre exemplu, România peste noapte ar avea, la actualul produs intern brut și ăsta, repet, afectat de pandemie, dacă ar avea o altă filozofie fiscală, care să fiscalizeze corect, principial averea (mă refer și la averea persoanelor fizice și la averea persoanelor juridice, ăsta e un subiect), deci dacă România ar fiscaliza corect economia sa măcar la nivel mediu european, păi numai pe bugetul de anul ăsta, așa sărac cum e el și afectat, ar fi avut un plus de peste 120 de miliarde de lei ca venit. Dacă am merge pe o plasă de reguli fiscale la nivel mediu european. Nu merg la nivelul Franței… dar la nivel mediu european…
Ceea ce vreau să spun e că nu am văzut asumarea de către partidele politice a vreunei reforme fiscale, un subiect, o chestiune de consistență. Singurii care vin cu ceva sunt cei din PSD și USR, care susțin reducerea fiscalității pe salariile mici din România. Ambele formațiuni politice vin cu aceleași teze, altminteri justificate, pentru că dacă te uiți pe situația impozitării salariilor mici la nivel european, România este pe primul loc în taxarea acestora. Dar și măsura aceasta susținută de cele două partide nu aduce venituri la buget, ci dimpotrivă, ei chiar estimează că această măsură care lasă mai mulți bani salariaților (care din păcate sunt îngrozitor de mulți) va fi la nivelul salariului minim, le lasă acestora mai mulți bani și crește puțin deficitul. De ce am început cu chestiunea asta? Pentru că dacă vrei să discuți despre dezvoltarea acestei țări, trebuie să te uiți la resursele financiare pe care le ai. În momentul în care toți din clasa politică, pentru liniștirea mediului de afaceri, spun: nu ne băgăm, nu ne atingem, nu facem nicio reformă fiscală consistentă, nu ne atingem de banii voștri, vedeți-vă liniștiți de modelul ăsta de business, care e unic în Europa… Am spus mereu în ultima vreme că România, în momentul de față, are o problemă majoră pe modul în care este fiscalizată averea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, are de asemenea o problemă majoră cu fiscalizarea economiei în ansamblul său și are o lege a societăților comerciale extrem de subțire, care permite celor care administrează companii să închidă anul financiar ducând în cheltuieli aproape orice le trece prin minte, ducând la sfârșitul anului financiar companiile la impozit zero. Ca să zic așa, pe zona asta, când iei la scărmănat, domnule, să-ți vină de pe profit, constați că multe activități economice din România nu sunt profitabile cu toate că scopul sau filozofia creării unei societăți comerciale e tocmai aceasta. Nu creezi o societate comercială de tip ONG și ai grijă ca pe parcursul unui an de zile, ea e societate comercială, dar tu operezi ca pe un ONG și ai grijă să o încarci cu o mulțime de costur, multe dintre ele neverificate. În momentul în care ai o plasă fiscală ca aceea pe care o are România e greu să îți generezi veniturile de care ai neevoie pentru instituții publice și dezvoltare. Și atunci în momentul în care tu ca partid îți asumi că nu umbli acolo, singurele tale surse pentru investiții și dezvoltare pe care ți le asumi în programul tău politic sunt cele din banii europeni sau din bani împrumutați, fie că sunt sau nu rambursabili. Și atunci partidele politice, acum, în campania asta electorală, și mă refer la principalii jucători în mesajul lor și în soluțiile pe care le-au propus au luat bine merci ca ținte și repere banii pe care România îi are alocați pe următoarea perioadă de programare de șapte ani. Așa facem. Asta dezvoltăm. Sunt diverse opțiuni dar toată lumea s-a cantonat în aceste resurse financiare. Dar toată lumea! Mă refer, repet, la jucătorii mari. În momentul acesta dați-mi voie să ridic niște mari semne de întrebare privind acuratețea unei astfel de abordări pentru că, în momentul de față, avem un guvern în exercițiu, care a lucrat în această perioadă de timp la elaborarea unui document cheie pe care România urmează să și-l asume în următoarele zile, Planul Național de Relansare și Reziliență. Asta înseamnă vreo 31 de miliarde de euro, deci amar de bani, iar obiectivele, măsurile, sunt stabilite de un guvern și de un partid politic. Iar acest partid politic lansează către Bruxelles această abordare. Eu nu-mi aduc aminte să fi existat vreo dezbatere politică în România, și am reproșat asta celor de la PSD, atunci când m-au invitat la evenimentul lor de lansare… Reproșat! Le-am atras atenția. Zic: măi, vorbiți despre niște lucruri pe care vreți să le faceți pe un buget pe care alții îl asumă, cu alte obiective, alte ținte, alte măsuri. Și s-ar putea să ne trezim că onor comisia europeană acceptă planul nostru de măsuri obiective asumate de guvernul acesta și când veniți voi și vreți să schimbați filozofii, și să veniți cu noi obiective, cu noi măsuri, pe aceiași bani, să ne ducem în procedurile europene, pentru că aia vor spune ok, ați făcut evaluări intermediare și ați constatat că vi s-au schimbat obiectivele, atunci trebuie să refaceți aceste programe. Dar refacerea programelor cu schimbarea obiectivelor, și așa mai departe, înseamnă muncă și timp, inclusiv pe procedurile europene, care ne vor duce la pierderi de resurse financiare. Pentru că pierzi timpi importanți în rescriere de programe, în negocieri cu comisia, până când ți le acceptă, până când îți dau ok-ul și atunci, în loc să tragi banii ăia, să îi folosești, tu stai să modifici programul. Și am întrebat: Nu v-am văzut ca partid parlamentar cerând în această perioadă de timp Guvernului României să vină cu draftul de program și să existe o dezbatere în Parlamentul României, chiar dacă programul și-l asumă Guvernul. Dar fiindcă suntem în prag de alegeri generale ceea ce își va asuma Guvernul României trebuie să aibă legătură și cu voința politică pe care în România Parlamentul o girează. Președintele României se plânge, vai ce-au făcut ăștia de la PSD, vai cum hărțuie Guvernul. N-am înțeles de ce PSD n-a hărțuit Guvernul și pe subiectul ăsta. Sau de ce președintele nu și-a asumat, ca mediator în societatea românească, un astfel de gest. Bă nene, eu am fost la Consiliul European și am negocit alături de alți șefi de state și de guverne, uite, felia asta pentru România, având în vedere, însă, că în momentul de față avem un guvern, cum se plânge d-sa, minoritar, că uite ce face PSD-ul în Parlament.. Păi dacă e un guvern minoritar, de ce n-ai chmat tu măi la Cotroceni, frumos, partidele politice parlamentare, chemai și partenerii sociali… Apropos, eu in numele BNS-ului cer de mai bine de o lună de zile, pentru că din 1 octombrie Guvernul poate să prezinte către comisie, acest program, și nu mă refer doar la Guvernul României, ci la toate guvernele europene, și am spus: domnule, hai să vedem și noi ce ați făcut în acel document? N-am fost implicați, consultați, n-am discutat, hai să vedem. Alaltăieri am avut o discuție cu organizațiile patronale și ieri la CNS toată lumea a cerut premierului acces la acest document. Bă, nene, eu înțeleg că îl faceți în spatele ușilor închise și stabiliți obiective de investiții și măsuri dar, totuși, documentul ăsta nu-i al vostru, sau doar al vostru, e al României, e programul României. Iar ca acest program să aibă sorți de izbândă, el trebuie să fie dezbătut public, transparentizat și asumat politic. Încă nu știm cum o să apară ecuațiile politice după alegerile din 6 decembrie.
Admițând că ar continua același guvern, totuși, discutăm despre decalajul între bugetele Uniunii Europene pe 7 ani și ciclurile electorale din România. Este clar că un plan pe 7 ani o să fie implementat, probabil, și de alții. Cel puțin de două guverne. Deci este evident că o dezbatere publică ar trebui să aibă loc, nemaidiscutând de faptul că ignorarea partenerilor sociali este o greșeală, pentru că economia se bazează și pe încredere, și pe acceptanța de către cei mulți a măsurilor pe care le propun guvernele.
Sigur că da. Ieri, în momentul în care dl van Groningen, în numele patronatelor, a cerut acces la acest document și discuții pe el, premierul ne-a comunicat că îl vom primi în câteva zile, vom avea aproximativ o săptămână pentru a face observații pe el, astfel încât Guvernul să și-l asume. Eu în continuare consider că un astfel de document nu avea voie să nu fie pe agenda instituției prezidențiale și nu avea voie să nu determine așezarea la masă a principalilor jucători politici putere/opoziție din România, cât și a partenerilor sociali naționali reprezentativi. Asta cere și Comisia. Nu vă spun faptul că în urmă cu zece minute am răspuns unei solicitări. Eu, printre altele sunt și raportor la Comisia Europeană pe așa numitul semestru european. Și, periodic, prezentăm niște analize, nu numai eu, în România, ci la nivelul fiecărui stat membru. Există un raportor de pe linia lucrătorilor, un alt raportor de pe linia patronatelor. Care dialoghează periodic cu comisia pe reforme, pe recomandări specifice de țară, pe evaluările pe care la rândul ei comisia le face pe fiecare stat membru. Și acum vreo lună jumate, când am avut ultima întâlnire de lucru, cel puțin cei de la Comisie au spus că: așteptăm, până în 20 noiembrie, și de la Patronate, și de la Sindicate, așteptăm un punct de vedere privitor la draftul programului Național de relansare și reziliență.
Cel pe care nu l-ați văzut.
Nu l-am văzut nici noi, nici patronatele. Și atunci ce va apărea din partea mea sau a reprezentantului patronatelor la Comisia Europeană? Comisia insistând, chiar și șefa Comisiei insistă pe implicarea partenerilor sociali și consultarea lor mai ales pe aceste programe de relansare și reziliență. Care-s programe cheie pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene. Măi, implicați-i pe ăia, consultați, stați de vorbă cu ei, discutați, poate au soluții mai bune, poate vin cu alternative pe care Guvernul trebuie să le ia în considerare. Discutați, măi, cu ei. Pentru că ăștia înseamnă înainte de toate bani de investiții, e normal să începi să te gândești: oare nu cumva banii de investiții vor merge în principal către ”clienții noștri”? Mai ales că am rezolvat problema cu alegerile locale, știm cum arată harta politică națională în urma alegerilor locale. Se pot întreba unii, pot ridica semne de întrebare. Pot deveni suspicioși. Revenind la finalul răspunsului meu, pentru mine e o dezamăgire faptul că n-am regăsit o chestiune asumată vis-a-vis de o reformă fiscală atât de necesară în România și așa am încercat să explic pe larg, consecința este că toată lumea vorbește în planurile de viitor doar despre banii europeni.
Vă mulțumim foarte mult și o să așteptăm un punct de vedere asupra programului național pe care guvernul Orban îl trimite și veți avea posibilitatea să-l consultați.
Suntem pregătiți, chiar ne-am propus să facem o evaluare teritorială a alocării resurselor pentru că, până una alta, alocările europene presupun ca filozofie nu numai pentru România, ci și pentru fiecare stat membru al UE, și eliminarea disparităților economice și sociale regionale. Și, parcă o să vedem că iarăși grosul banilor se duce către anumite județe din România și către anumite regiuni… am așa un presentiment. Nu ar fi bine deloc.
Așteptăm cu nerăbdare să vedem un punct de vedere ulterior. Vă mulțumin foarte mult.
Un interviu realizat de Cezar Corâci