Deci, domnule președinte Frumosu, o întrebare: de ce ați ales să reintrați, practic, în activitatea politică?
Da, o bună întrebare, mai ales că în urmă cu vreo opt-zece ani chiar îmi propusesem să nu mai fac lucrul ăsta. E o poveste lungă. În primul rând am observat că indiferent ce-ai face de pe margine, cu câte probleme reale ai veni, oricâte probleme importante ai aduce în opinia publică și cu care ai merge către clasa politică – pentru că, până la urmă, clasa politică este decidentul luării unor măsuri, elaborării sau modificării unor legi, pentru că așa este firesc și așa se întâmplă într-o țară democratică –, nu aveai sorți de izbândă.
Și acuma am să dau foarte scurte exemple. Mă gândesc la agricultura românească și la industria alimentară, pentru că ele sunt în strânsă legătură și, nu în ultimul rând, la cercetarea în agricultură, pe care am distrus-o… Le-am distrus, de fapt, în 30 de ani, bucățică cu bucățică… După aceea mă gândesc la un proiect foarte important la care am lucrat și pentru care am derulat și un proiect pe fonduri europene, asta pentru a avea posibilitatea de a angaja, și de a plăti, evident, specialiști în domeniul social, un proiect de modificare a legii dialogului social, o lege proastă existentă astăzi, o lege care nu mai poate apăra drepturile oamenilor, o lege cu articole care se bat cap în cap, o lege în care chiar dacă câștigi, dacă obții o sentință judecătorească favorabilă, există portițe și patronii pot refuza negocierea…
Adică, vă dați seama că este un moment foarte prost… Nu cred că în sectorul privat există, în momentul de față, mai mult de un contract colectiv de muncă la nivel federativ și nu cred că există două-trei organizații în sectorul privat care, în conformitate cu prevederile actualei legi, să mai aibă reprezentativitate, ceea ce este un lucru esențial pentru a apăra drepturile angajaților și pentru a fi prezent la negocieri. Și atunci, desigur, este o alandala, lucru pe care l-am sesizat demult, imediat după anul 2011, când guvernul Boc a modificat această lege.
Un lucru promis de toate guvernele următoare, că legea va fi modificată, ceea ce nu s-a întâmplat…
Un proiect încheiat acum un an, un an și jumătate, pe care l-am dat tuturor partidelor politice, comisiilor de specialitate, Ministerului Muncii, Secretariatului General al Guvernului, grupurilor parlamentare, de la care nu am primit niciun răspuns.
Plecând de la considerentul ăsta și discutând cu o bună prietenă, care este europarlamentar astăzi, cu Maria Grapini, mi-a spus la un moment dat: Știi că și eu eram președinta unui patronat, și mi-am dat seama, după mulți ani de zile, că dacă nu ești în mijlocul celor care iau decizii, nu poți să faci nimic pentru oamenii pe care îi reprezinți.
Și gândindu-mă și făcând o analiză la toate lucrurile astea, mi-am spus: Domnule, merită să mai fac un pas. Merită să mai încerc.
Având multe nemulțumiri vizavi de ceea ce se întâmplă, și mă refer strict la partea pe care o reprezint de vreo 27 de ani, deși ca profesie este cu totul și cu totul altceva, dar m-am format, să spunem, în domeniul ăsta, pe de o parte lucrând o perioadă, pe de altă parte, participând la foarte multe ședințe de dialog social la Ministerul Agriculturii, cu proiecte legislative, cu propuneri, cu discuții… Sigur că primești la un moment dat informațiile care, din punct de vedere practic, sunt mult mai valoroase, și atunci am zis: Domnule, da, merită să fac pasul ăsta!
În momentul în care am decis, desigur că m-am gândit unde să-l fac. Și a venit această propunere de la Partidul Puterii Umaniste…
De ce ați ales partidul acesta?
Deci, venind această propunere de la Partidul Puterii Umaniste Social Liberal, am făcut și din punctul ăsta de vedere o analiză. Domnule, este un partid care de la constituire, chiar dacă a trecut prin mai multe modificări, a apărat foarte mult drepturile întreprinzătorilor români, ale micilor antreprenori și ale celor de nivel mediu. Deci, interesele afacerilor mici și mijlocii au fost reprezentate de foarte multe ori de acest partid.
Pe de altă parte sunt niște oameni despre care nu poți să spui foarte multe lucruri vizavi de implicarea lor în acte de corupție, în lucruri care ne-au nemulțumit pe toți în perioada din urmă.
Sunt niște oameni acolo care, din punctul meu de vedere, merită respect, niște oameni cu curaj, niște oameni cu coloană vertebrală, dacă pot spune așa, care nu se gândesc decât să promoveze interesele afacerilor românești, să promoveze crearea unor locuri de muncă în România, astfel încât să plece cât mai puțini români la muncă în străinătate, să promoveze interesele noastre care, până la urmă, înseamnă educație, înseamnă sănătate, înseamnă un loc de muncă decent, înseamnă un venit decent…
Fiindcă de asta avem nevoie. Nu avem nevoie toți de afaceri de sute de milioane de euro în spate. Avem nevoie de locuri de muncă decente, care să ne aducă un venit decent, care să ne ajute să trăim de la o lună la alta, să ne permită să cumpărăm ce ne trebuie pentru familie, să nu rămânem în pană de bani, așa mai deschis spus… înainte de a lua salariul celălalt, să nu ne chinuim să plecăm la muncă în străinătate, pentru că acolo câștigăm doi euro mai mult, dar suportăm niște condiții de multe ori greu de înțeles, lăsându-ne familia în țară… Și vedeți că se întâmplă multe lucruri atunci când părinții, sau chiar numai unul dintre părinți este plecat la muncă în altă parte, distanța și revederea la perioade foarte lungi conduc la apariția problemelor în familie…
Deci, discutând, am decis să intru în familia umaniștilor care astăzi, din punctul meu de vedere, este o familie de oameni care vor să schimbe România, de oameni care vor să facă bine poporului român, de oameni care vor să promoveze și să ne încurajeze să promovăm afaceri mici și mijlocii, de oameni curajoși și de oameni curați. Cred că este nevoie pentru că, după 30 de ani în care ușor, ușor, multe domenii de activitate au fost distruse bucățică cu bucățică, eu aș spune cu bună știință… din dorința ca unii dintre politicieni să facă niște afaceri în avantaj personal. Și, atunci, desigur că lucrurile astea parcă nu mai merg.
Personal, lăsând la o parte politica, lăsând la o parte pasul pe care l-am făcut în urmă cu puțin timp, am ajuns la concluzia că aceste partide care de 30 de ani sunt pe piața noastră, ca să spun așa, parcă ar fi înțelese: acum suntem noi, lăsați-ne, ne certăm peste tot, dar, de fapt, fiecare își vede de treaba lui.
Ar trebui niște măsuri radicale și foarte clare, pentru că nici nu putem fi jigniți, nici nu putem fi mințiți, nici nu putem fi aduși în pragul sărăciei, nici nu putem fi prostiți la infinit.
Am fost înrăiți, ne urmărim vecin cu vecin, prieten cu prieten, chiar și neamuri. Deci am fost aduși într-o situație în care eu cred că aproape ne-am pierdut umanitatea, am depășit orice putere de înțelegere.
Noi, românii, am fost întotdeauna un popor cald, un popor primitor, am fost niște oameni care ne-am ajutat între noi…Mi-aduc aminte de perioada când eram tânăr, mi-aduc aminte de vremurile de stagiatură, când cunoșteam puțină lume, eram la vreo 400 de km de casă… Dacă aveai nevoie de o cană de ulei, puteai să ceri la orice vecin, până îți luai rația aia nenorocită. Adică, cum să spun, am ajuns într-o asemenea situație încât mulți regretăm anumite lucruri bune care se făceau până în 90. Pe care le-am distrus și am ajuns să facem numai rele.
Care sunt obiectivele dvs. imediate sau pe un termen scurt și mediu în cadrul acestei activități politice?
În primul rând, fiind numit de curând șeful Departamentului Industriei Alimentare în cadrul partidului, sigur că mă gândesc la un dialog cât mai rapid cu oamenii din industria alimentară și din agricultură….
Mă gândesc că trebuie să te întâlnești cu ei ca să le cunoști cu adevărat problemele. Ca să vii cu un lucru bun, trebuie să fii într-un permanent dialog. Pentru că, să știți, și în mișcarea sindicală, în relație cu patronatele, în relație cu instituțiile statului, dacă cineva vrea să facă ceva, trebuie să stea la masa dialogului. Numai cu argumente adecvate reușești să convingi.
Iar pentru agricultură avem nevoie de foarte multe lucruri. Împreună cu câteva organizații, am creionat un program, am scos în evidență o parte din problemele cu care se confruntă agricultura românească astăzi, o parte dintre problemele pentru care trebuiesc luate măsuri imediat, pe termen scurt, pe termen mediu și apoi pe termen lung… pe care din punctul meu de vedere nu putem să le rezolvăm decât stând la o masă cu toții… Dar nu o masă care să se transforme în Marea Adunare Națională, ci pe domenii de activitate. Pe cultura mare, pe creșterea porcului, pe industria laptelui, pe industria cărnii și așa mai departe… să identificăm problemele existente pe zonele astea și apoi, împreună, să le adunăm într-un program și, așa cum spuneam, acest program să aibă termen de soluționare, să fie bugetat anual și să fie agreat de întreaga clasă politică. Făcând să dispară chestia asta urâtă care la patru ani de zile revine: ce au făcut aia de dinainte e prost, schimbăm noi tot. Nu, haideți să ne obișnuim: ce au făcut cei de dinainte, au făcut și bun și rău, ce au făcut rău venim și îndreptăm, ce au făcut bine continuăm, încercând să facem și mai bine. Adică, să plusăm la chestia aia fiindcă, desigur, oricât de bine ai crede că faci ceva, întotdeauna există loc de mai bine. De completare, de modificare, în situații întâlnite. Asta pentru că avem un potențial extrordinar, putem să scoatem capul și putem să ajungem pe primele două locuri ca forță în industria alimentară la nivelul UE.
Dacă nu mișcăm lucrurile astea și, v-am spus, inclusiv a celor legate de cercetare, desigur că vom pierde foarte mult și, nu peste mult timp, vom ajunge la concluzia că în loc să construim, am dărâmat absolut totul. Și cineva va răspunde pentru că, totuși, să distrugi o economie, să nu iei niște măsuri pe care ți le tot cer unii, nu mi se pare în regulă.
Desigur că sunt multe proiecte de făcut, plecând de la problemele care există pe această zonă și nu numai. Deci, din punctul meu de vedere, cele mai importante sunt pe agricultură, pe industria alimentară, și problemele sociale pe care, de asemenea, le cunosc foarte bine. Desigur că împreună cu un colectiv bine sudat al Partidului Puterii Umaniste Social Liberal putem să contruim câteva proiecte legislative în termen foarte scurt, pe care să le promovăm, având în vedere că acum partidul are în vedere și un grup parlamentar.
Veți candida undeva?
N-aș putea, deocamdată, să vă spun, este posibil, nu în prima parte a alegerilor, deci nu la alegerile locale. Vom vedea ce se întâmplă până în iarnă, pentru că, probabil, mai devreme de sfârșitul lui noiembrie, începutul lui decembrie, nu vor fi celelalte alegeri… poate chiar mai târziu, la începutul anului viitor.
Deci este prematur să mă gândesc și să spun ce se va întâmpla. Cert este că voi face tot ce pot, astfel încât să reușim să realizăm câteva proiecte, câtă vreme am simțit că, la acest partid, în momentul în care vii cu un proiect bun, care merită să fi luat în seamă, ca să spun așa, urmează imediat intenția de promovare și mergi în Parlament.
La alte partide lucrurile astea sunt întârziate, nu știu din ce motive, pe motiv de interese sau motiv de de ce ăla și nu noi... N-aș putea să spun, pe mine, sincer să fiu, nu mă interesează dacă fac un proiect bun să fiu în mod deosebit evidențiat ca inițiator. Pe mine mă interesează să fac ceva bun pentru țară și mă interesează ca acel ceva să fie promovat de partidul din care fac astăzi parte, deci de partidul Puterii Umaniste Social Liberal.
Pentru că în felul ăsta arătăm că lucrurile bune se fac în echipă.
Mulțumesc mult pentru interviu.
Cu mare plăcere. O zi bună!
Nota Redacției:
Ziarul nostru rămâne deschis promovării opiniilor reprezentanților tuturor partidelor politice!
Putem fi contactați la adresa de e-mail: redactia@vocearomanului.ro