Rick Sterling

Rick Sterling este un jurnalist independent din zona Golfului San Francisco

 

În aprilie 1965, președintele Statelor Unite, Lyndon Baines Johnson, explica motivele intensificării implicării SUA în Vietnam. În discursul său cu tentă orweliană, Peace without Conquest, LBJ susținea că: ”trebuie să luptăm pentru o lume în care fiecare țară își poate modela propriul destin. Libertatea noastră va fi sigură numai într-o astfel de lume… Ne-am luat angajamentul național de a ajuta Vietnamul de Sud să își apere independența și intenționez să mă țin de această promisiune. Dezonorarea acestei făgăduieli, abandonarea unei națiuni mici și curajoase în brațele dușmanilor săi și pradă terorii ce va să vină ar fi o greșeală de neiertat.”

Johnson a explicat în continuare: ”De asemenea, ne aflăm acolo pentru a întări ordinea mondială… A lăsa Vietnamul în voia sorții ar zgudui încrederea tuturor acestor oameni în valoarea angajamentelor noastre, în valoarea cuvântului Americii”.

Fără să fi învățat nimic din eșecul înregistrat cu un deceniu mai devreme, în războiul din Coreea, armata americană a început bombardarea asiduă a Vietnamului și a trimis la fața locului sute de mii de soldați.

În primăvara anului 1965 muriseră deja în acel conflict aproximativ 400 de soldați americani. Războiul se bucura încă de susținere în rândurile opiniei publice, cei care protestau împotriva lui fiind doar o infimă minoritate. Mai erau doi ani până la celebrele critici ale lui Martin Luther King. Cu trecerea anilor, după recrutarea a sute de mii de tineri și după ce zeci de mii de soldați americani și-au găsit sfârșitul acolo, războiul a devenit detestat și respins de populația SUA.

Până în cele din urmă, au murit peste 58 000 de americani și trei milioane de civili și soldați vietnamezi. Costul în vieți umane și resurse irosite a fost imens. ”Măreața societate” pe care LBJ spera să o construiască (o serie ambițioasă de inițiative politice, legislație și programe inițiate de președintele american, n.m. N.B.) a fost abandonată, prin deturnarea vieților, energiilor și resurselor înspre Războiul din Vietnam.

Astăzi SUA și NATO cheltuiesc zeci de miliarde de dolari pe arme pentru Ucraina, încercând să contracareze intervenția militară rusă. SUA și aliații occidentali oferă sprjin suplimentar în informații și consiliere militară. Deși nu există încă trupe oficiale americane (așa cum nu au existat nici în Vietnam, în primii ani), există operațiuni speciale și multe alte forme de sprijin militar.

Vorbele președintelui Biden și ale celorlalți lideri ai administrației actuale sună la fel cu cele ale lui LBJ în stadiul incipient al războiului din Vietnam. În declarațiile sale adresate Congresului, în care a cerut finanțare suplimentară pentru Ucraina, Biden a spus: ”Avem nevoie de acest proiect de lege pentru a sprijini Ucraina în lupta ei pentru libertate… Costul acestei lupte nu va fi mic, dar cedarea în fața agresiunii va fi și mai costisitoare, dacă permitem să se întâmple”. Arătând clar că obiectivul SUA nu este doar ”libertatea” Ucrainei, Biden a continuat: ”Investițiile în libertatea și securitatea Ucrainei sunt un preț mic pe care-l avem de plătit pentru a pedepsi agresiunea rusă, pentru a reduce riscul unor viitoare conflicte”.

Atât în Vietnam cât și în Ucraina, SUA au instalat sau au promovat guverne pro-americane pentru a contracara națiunile ”adversare”. În anii 1950, în Vietnam, SUA au împiedicat un referendum la nivel național, care ar fi unit țara fără război. În 2014, SUA au jucat un rol esențial în promovarea loviturii de stat din Ucraina, care a răsturnat un guvern ales democratic, ducând la secesiunea Crimeei și la războiul civil din estul Ucrainei. În vreme ce majoritatea occidentalilor își imaginează că animozitățile din Ucraina au început în februarie 2022, în realitate acestea au început în februarie 2014. Documentarul Ucraine on Fire, realizat în 2016 și interzis de youtube descrie lovitura de stat.

Mass media occidentală a înfățișat SUA și Vietnamul de Sud ca fiind câștigătoare ale războiului din Asia de Sud-Est până când ofensiva Tet din 1968 a dezvăluit minciunile și realitatea. În mod similar, mass media occidentală prezintă ucrainienii, pentru care sprijinul public a devenit copleșitor, drept câștigătorii de fapt ai războiului. În realitate Rusia și republicile secesioniste (Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk) au preluat controlul asupra sud-estului Ucrainei. Între timp, președintele ucrainean Zelensky a supravegheat întemnițarea, torturarea și uciderea oponenților. Cel mai mare partid de opoziție a fost interzis. Mulți ucrainieni se opun politicii sale și continuării războiului. Există zvonuri despre tentative de asasinare a președintelui, așa cum s-a întâmplat și în Vietnamul de Sud.

Acum este limpede că escaladarea lui LBJ din 1965 a fost o greșeală uriașă și costisitoare. Războiul inutil a făcut pagube imense Vietnamului, Cambodgiei și Laosului. Cu ramificații negative enorme în Statele Unite.

Vor continua SUA și aliații să escaladeze conflictul din Ucraina, să parieze pe o intervenție la celalalt capăt al pământului cu scopul de a vătăma Rusia? Nu am învățat nimic din Vietnam și celelalte dezastre ulterioare din politica SUA/Occidentală din ultimii 40 de ani?

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

sursa: aici