La împlinirea a 145 de ani, de la înfiinţarea PNL, celebrată şi prin inaugurarea Muzeului Naţional „Brătianu”, cu sediul în Vila „Florica”, fosta reşedinţă a familiei, din Ştefăneşti, liderul liberalilor, premierul Ludovic Orban, exclama cu emfază: „românii vor avea unde să se întâlnească, de acum, cu istoria”. Şi după cum se ştie, doctrina economică, promovată de liberali, în prima jumătate a secolului trecut, a fost „prin noi înşine”, artizanul implementării ei fiind Vintilă Brătianu, fost primar al Capitalei, ministru de Finanţe şi chiar prim-ministru. Retrospectiv privind, vedem că doctrina liberală exprimată prin deviza ”prin noi înşine” era de fapt o protejare a capitalului autohton, în faţa celui străin, şi o încredere deplină în disponibilităţile resursei umane naţionale. Elita liberală era conştientă că resursele financiare –necesare dezvoltării ţării- erau limitate, dar stimula iniţiativa privată, mediul de afaceri, capabil să genereze locuri de muncă şi investiţii. Fără să recunoască în vreo împrejurare „strategia” menţionată, aceasta n-a fost străină nici comuniştilor, Nicolae Ceauşescu rămânând convins de disponibilităţile creatoare şi spiritul de iniţiativă al specialiştilor, din toate domeniile de activitate. Naţionalist, de esenţă suveranistă, credea cu convingere, că gradul de industrializare al ţării, depinde de calitatea învăţământului tehnic, de cercetarea ştiinţifică, şi în context de anvergura specialiştilor. Din păcate, sloganul interbelic chiar clamat de liberali, în spaţiul public, nu este altceva decât… un slogan, fiindcă –nu-i aşa- adoptăm recomandările Comisiei Europene, ajustate la metehnele dâmboviţene şi pe cât posibil asfixiem sau marginalizăm investitorii autohtoni. Recent, liberalii au atacat la Curtea Constituţională, împreună cu „colegii” de la USR, proiectul legii privind cumpărarea de terenuri agricole de către străini. Poziţia PNL, exprimată de liderul de grup parlamentar de la Camera Deputaţilor, Florin Roman, a fost aceea că legea menţionată –„una cu destinaţie specială pentru baronii PSD, mari latifundiari – urmăreşte ca terenurile să fie vândute la preţuri de nimic doar lor”. Că deputatul Florin Roman, o mediocritate cumplită şi gălăgioasă, extrasă de la un ziar local din Alba-Iulia, n-ar trebui să fie lăsat să vorbească liber, de la pupitrul Camerei Deputaţilor, decât dacă are textul aprobat, de persoane cu expertiză pe tema în discuţie, ar fi de dorit. Fiindcă afirmă doar enormităţi supărătoare. Preţul terenurilor agricole a crescut mult în ultimii ani. La terenurile cu potenţial agricol, preţul unui hectar sare de 4500-5000 de euro. Cel puţin, prin părţile locului. Dar care este „nenorocirea”, că avem latifundiari autohtoni care contează efectiv în ceea ce numim securitatea alimentară a ţării? Într-un moment în care şi aşa dependenţa de importurile de produse agro-alimentare afectează balanţa comercială. Mai deunăzi, preşedintele ASAS, prof. univ. dr. Valeriu Tabără, afirma că are „mari îndoieli” în ceea ce priveşte cunoaşterea reală a stocurilor din rezervele de stat, care cumpără grâu prin intermediari, la preţul de peste 900 lei/tonă, în timp ce preţul de piaţă este de cel mult 750 lei/tonă. Observaţie interesantă. „Latifundiarii”, de care pomenea deputatul Florin Roman, au făcut ca producţia de cereale a României să atingă bara de 30 milioane tone şi anul trecut şi acum doi ani, punând-o pe harta ţărilor care realmente contează în exportul de cereale. Cum niciodată România n-a fost „un grânar al Europei”, cum… se povesteşte, din necunoaştere, (vezi „România şi Europa. Acumularea decalajelor economice între 1500-2010” – Bogdan Murgescu) şi n-avea cum, în condiţiile unor randamente scăzute la unitatea de suprafaţă, -statisticile sunt grăitoare- abia în ultimii ani s-a depăşit sensibil un deziderat jinduit, acela de peste o tonă cereale pe cap de locuitor. Din păcate nici liderul liberalilor, Ludovic Orban, nu probează sclipirile economice ale înaintaşilor, arătându-se deranjat de „Legea suspendării înstrăinării participaţiilor statului la companiile şi societăţile naţionale” –bănci şi orice alte societăţi la care statul are calitatea de acţionar, indiferent de cota de participare directă- pentru doi ani. Şi asta într-un moment în care capitalul privat românesc, potrivit Ziarului Financiar, a scăzut la 44% la nivelul economiei, iar capitalul străin a ajuns la 55%, cum arată studiul „Capitalul privat românesc”. Am privatizat tot ce se putea privatiza, şi mai mult decât atât. S-au făcut şi erori, unele regretate. Consilierii premierului pe chestiuni economice sunt persoane bănuite de ştiinţă de carte, cadre didactice pe la ASE Bucureşti, şi e greu de crezut că împărtăşesc astfel de demersuri, cel puţin discutabile. Îşi boţesc iremediabil, singuri, propria imagine. Oricum, liberalii aruncă în derizoriu doctrina economică a înaintaşilor, şi clamarea ei nu este altceva decât pură ipocrizie. O ţară, în care capitalul străin devine dominant, este o ţară cu suveranitatea ameninţată.
Un articol de Mircea Canțăr
