Nu este nimic surprinzător că un gânditor și totodată activist de talia lui Bernard-Henri Levy a decis să se pronunțe împotriva agresiunii dictată de Vladimir Putin în Ucraina, pentru că nu am nicio îndoială că în calitatea sa de critic convins al totalitarismului a sesizat de mult timp că Rusia de astăzi este mai mult decât un autoritarism cinic, este o dictatură în devenire.

La fel cum nu este nimic senzațional în faptul că demersului i s-au raliat un critic acerb al autoritarismului cu mască religioasă, prigonit prin „fatwa”[3], sau artiști cunoscuți pentru activismul lor social – ei sunt vocea convingătoare a conștiinței occidentale în fața barbariei unui imperiu care se află în căutarea războiului cu orice preț.

Sursa: then24.com

Prin manifest cei patru nu se limitează să denunțe barbaria războiului declanșat de Kremlin și obiectivele injuste, nelegale și implicit criminale ale conflictului pe care l-a pornit, ci solicită comunității internaționale, Occidentului în principal, să inițieze și să pună în aplicare „zece măsuri” care să îl oblige pe Vladimir Putin să oprească războiul.

Pentru cei care nu au venit încă în contact cu textul manifestului, am să rezum în cele ce urmează măsurile de îngrădire ale pulsiunilor de violență plănuite de Kremlin pe care le-a gândit Bernard-Henri Levy[4]:

(i) Curtea (penală, n.m.) internațională trebuie să analizeze toate procedurile care fac posibilă inculparea pentru crime de război a lui Vladimir Putin și ai lui;

(ii) Țările care oferă ajutor militar Ucrainei trebuie să se asigure că livrările lor corespund cu nevoile de luptă ale ucrainenilor, în special armament tactic ușor de manevrat și nu echipament greu, care să fie distrus înainte de a fi folosit;

(iii) Informațiile din băncile de date publice sau ale serviciilor secrete occidentale care se referă la adevărata față a oligarhilor ruși, să fie rapid și masiv diseminate către opinia publică din Rusia;

(iv) Pe lângă sancțiunile impuse liniilor aeriene, și transporturile navale ruse trebuie să fie sancționate, iar accesul lor să fie interzis în porturile americane și europene;

(v) Companiile americane și europene trebuie să își înghețe, indiferent de costuri, afacerile din Rusia și cele pe care le fac cu Rusia;

(vi) Marile rețele sociale trebuie să blocheze și să interzică toate conturile care permit guvernului rus, instituțiilor afiliate, proxiurilor și lobiștilor lor să își difuzeze propaganda;

(vii) Microsoft trebuie să blocheze accesul la sistemele și serviciile sale din Rusia, companiile din vest care oferă servicii de cloud să blocheze accesul Rusiei la acestea;

(viii) Sancționarea de persoane individuale nu trebuie să se limiteze la politicieni și oligarhi, ci trebuie extinse la comandanții militari și responsabilii administrativi, care sunt de asemenea complici la devastările și carnagiul din Ucraina;

(ix) Toate conturile străine, indiferent de valută, ale oficialilor ruși trebuie înghețate de urgență;

(x) Importurile de petrol rusesc în Europa trebuie stopate imediat, iar europenii să își dezvolte fără întârziere soluții alternative de aprovizionare cu gaze naturale.

În plus, solicită semnatarii: donați orice sumă aveți la dispoziție voluntarilor ucraineni; sprijiniți prin orice mijloc posibil societatea civilă din Rusia și cetățenii ruși să protesteze împotriva războiului.

„Războiul de agresiune al lui Putin împotriva Ucrainei libere nu se limitează doar la componenta lui militară. Este un conflict între două concepte privind societatea, între două viziuni asupra a ceea ce înseamnă o viață bună sau rea, în esență un conflict între două forme de civilizație. Viitorul nostru este în cumpănă, la fel și soarta tuturor celor din lumea aceasta care cred în democrație și încă mai cred în libertate și doresc pacea”, îți încheie Bernard-Henri Levy pledoaria.

Desigur, se poate spune că deja Occidentul a făcut și face ceea ce Levy, Rushdie, Penn sau Sumner cer în cele zece puncte ale manifestului lor. Zilnic statele occidentale instituie sancțiuni noi, tot mai diversificate și mai punctuale și fac presiuni și asupra altor țări care încă cooperează cu Rusia să și-o limiteze.

Liderul majorității democrate din Senatul Statelor Unite, Chuck Schumer, a menționat după votul acordat bugetului propus de Casa Albă, că poporul ucrainean luptă pentru viața sa și pentru supraviețuirea tinerei sale democrații, iar Congresul are obligația morală să sprijine această luptă.

Astfel, s-a votat pentru acordarea unui ajutor de 13,6 miliarde de dolari Ucrainei, pentru sprijin economic, de apărare și umanitar. Pachetul de ajutor prevede inclusiv 4 miliarde de dolari pentru ajutorul refugiaților sau strămutaților ucraineni și lărgește autoritatea prezidențială în privința transferului de echipamente militare pentru apărarea Ucrainei și partenerilor NATO din regiune.[5]

În „Declarația de la Versailles”, remisă publicității după Consiliul European informal din 10 – 11 martie 2022, și europenii au dat asigurări că își vor spori ajutorul acordat Ucrainei atât în perioada de conflict cât și post-conflict[6]:

„… salutăm decizia procurorului Curții Penale Internaționale de a deschide o investigație. (…) Cerem Rusiei să înceteze acțiunea sa militară și să retragă toate forțele și echipamentele militare de pe întreg teritoriul Ucrainei imediat și necondiționat și să respecte pe deplin integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei, în cadrul frontierelor sale recunoscute pe plan internațional. (…)

UE și statele sale membre vor continua să ofere sprijin politic, financiar, material și umanitar coordonat. Ne angajăm să oferim sprijin pentru reconstrucția unei Ucraine democratice după încetarea agresiunii ruse. Suntem hotărâți să ne intensificăm și mai mult presiunea asupra Rusiei și Belarusului. (…)

Oferim protecție temporară tuturor refugiaților de război din Ucraina. (…) UE și statele sale membre vor continua să își manifeste solidaritatea și să ofere sprijin umanitar, medical și financiar tuturor refugiaților și țărilor care îi găzduiesc. (…)

La 28 februarie 2022, exercitând dreptul Ucrainei de a-și alege propriul destin, președintele Ucrainei a transmis cererea Ucrainei de a deveni membră a Uniunii Europene. Consiliul a acționat rapid și a invitat Comisia să-și prezinte avizul cu privire la această cerere în conformitate cu dispozițiile relevante din tratate. În așteptarea acestui aviz și fără întârziere, vom continua să ne consolidăm legăturile și să ne aprofundăm parteneriatul pentru a sprijini Ucraina să își urmeze calea europeană. „

Conform Camerei Preliminare a II-a a Curții Internaționale Penale, se confirmă că, la plângerea a 41 de state, la data de 2 martie ac. a deschis o acțiune de cercetare privind crime comise de partea rusă în conflictul din Ucraina, vizând o perioadă care începe cu data de 21 noiembrie 2013.[7]

Avocatul francez Patrick Baudouin, președinte de onoare al Federației internaționale a drepturilor omului, într-o declarație acordată cotidianului „Le Parisien”, consideră că în mod cert armata Rusiei comite crime de război în Ucraina; ceea ce mai rămâne de făcut acum că procurorii Curții Penale Internaționale au decis să deschidă un dosar de cercetare, este să fie identificate probele necesare.

Probele care pot fi produse – de statele care au formulat plângeri, de organizații umanitare, de statul agresat Ucraina, prin audierea cetățenilor ucraineni afectați – vor contribui atât la identificarea făptuitorilor și a gradului lor de implicare, cât și a naturii crimelor: crime de război, crime împotriva umanității, genocid etc..

Pe de altă parte, cu 13 voturi pentru și 3 împotrivă, Curtea Internațională de Justiție (principalul organ judiciar al Națiunilor Unite) cu sediul la Haga, s-a pronunțat miercuri, 13 martie ac., la plângerea formulată de Ucraina printr-o hotărâre în care condamnă acțiunea militară a Rusiei ca fiind nejustificată și solicită imperativ oprirea ostilităților atât directe (ale armatei ruse) sau a aliaților și asociaților săi.[8]

Occidentul, acționând coordonat și utilizând mecanismele de reglementare ale conflictelor oferite de cadrul instituțional internațional instituit după cel de-al doilea război mondial, ajută Ucraina și a scos în afara legii acțiunile militare ale Federației Ruse duse pe teritoriul Ucrainei, rămânând ca, în timp, toate faptele penale comise de Vladimir Putin și asociații săi să fie aduse în fața judecătorilor la Curtea Penală Internațională, unde să fie instrumentate și pedepsite ca atare.

Dar a făcut Occidentul tot ce putea face? Acesta este de fapt sensul manifestului Levy – Rushdie – Penn – Sumner, marea întrebare din spatele îndemnului pentru liderii occidentali de a lua decizii (măcar zece) curajoase, rapide și hotărâte prin care să descurajeze efectiv și eficient Moscova. Ori, aici mai sunt multe de spus și încă și mai multe de făcut.

Manfred Weber, președintele grupului partidelor populare din Parlamentul European, într-o declarație acordată „Digi24”, recunoaște că statele europene sunt încă departe de a se fi decuplat financiar de Rusia:

„… întrebarea cheie în fața noastră este acum problema energiei. Plătim Rusiei peste 600 de milioane de euro în fiecare zi, ca țări europene, pentru a finanța cererea noastră de energie. (…) Eu însumi sunt de părere că cel puțin ar trebui să luăm în considerare oprirea livrărilor de cărbune și petrol din Rusia, deoarece acestea sunt simplu de găsit pe piața globală, la fel, și surse alternative care să răspundă necesităților noastre. Așadar, să facem acest lucru cel puțin în cazul cărbunelui și petrolului, să nu mai cheltuim atât de mulți bani pentru Rusia.”[9]

Steffen Hebestreit, purtătorul de cuvânt al guvernului german, a declarat, potrivit agenției de presă „EFE”, că pentru Germania trimiterea de militari ai NATO în Ucraina ar constitui o linie roșie pentru că, odată ce militarii ai NATO ar ajunge acolo, „nu se va mai putea face diferența între ceea ce este o misiune de salvare, umanitară și ceea ce este o misiune de luptă”.[10]

Și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a făcut o declarație similară după o reuniune a miniștrilor apărării din statele Alianței, insistând că nu vor fi desfășurate trupe sau mijloace aeriene în Ucraina, ceea ce se intenționează este consolidarea substanțială a prezenței militare a organizației în țările de pe flancul estic, prin desfășurarea suplimentară de trupe și echipamente militare.

După bombardamentul armatei ruse din apropierea graniței cu Polonia, ministrul de externe ungar a găsit de cuviință să le dea cu tifla celor care ajută Ucraina, declarând: „Atacurile evidențiază importanța deciziei de a nu permite tranzitul prin țară (Ungaria, n.red.) a armelor letale către Ucraina” și a continuat cu afirmația că guvernul Orban va menține această decizie.[11]

Într-un discurs adresat mai mult cetățenilor maghiari, care în marea lor majoritate susțin politica guvernului Orban – deci implicit abordarea față de conflictul din Ucraina –, Peter Szijjarto a insistat că atacul rusesc asupra Centrului Internațional pentru Menținerea Păcii și Securității de lângă Leopolis „ar putea fi o demonstrație că rușii vor să distrugă transporturile de arme pe care Ucraina le primește din Occident”.

Ori, nu-i așa, guvernul Orban se teme să „pună în pericol populația și mai ales minoritățile maghiare care trăiesc în regiunile vestice din Ucraina”, în cazul în care ar autoriza tranzitarea teritoriului pentru convoaiele de ajutoare destinate armatei ucrainene.

O parte a stângii europene, așa cum o dovedește manifestul Levy-Rushdie-Penn-Sumner, la fel ca și democrații din Statele Unite sunt nu doar critice, ci și extrem de deschise să acționeze eficient și dur pentru a-l descuraja pe Vladimir Putin în intențiile sale imperialiste, care se traduc în aventurile militare ce pun în pericol pacea lumii.

O altă parte a stângii, și aici este cazul mai alese a celei germane, digeră cu greutate noul context chiar dacă este profund critică cu regimul Putin, însă rămâne în continuare favorabilă menținerii unor punți de legătură cu Federația Rusă, chiar dacă este conștientă că implicit finanțează mașina de război rusă și alimentează ambițiile lui Vladimir Putin.

În schimb – așa cum FIDESZ și Viktor Orban o dovedesc cu asupra de măsură, dar chiar și alte partide, cum ar fi Adunarea Națională a lui Marie le Pen – dreapta conservatoare și suveranistă europeană se dovedește atașată putinismului, eșuând să ia o poziție clară în apărarea democrației și libertății, puse în pericol de acțiunile militare ale Kremlinului împotriva statului suveran Ucraina.

Așa se face că Occidentul își trasează propriile linii roșii în comportamentul față de statul agresor Rusia – deși acest stat amenință de fapt stabilitatea întregului continent prin atacul asupra Ucrainei – în loc să procedeze invers: să fixeze și apoi să comunice public Moscovei ce linii roșii nu ar trebui să încalce în Ucraina, pentru a nu provoca inclusiv o reacție militară din partea NATO.

Și care ar putea fi aceste linii roșii? În primul rând utilizarea armelor de distrugere în masă în Ucraina, adică armamentul tactic nuclear, armele chimice sau biologice. O altă linie roșie ar putea fi atacul armatei ruse asupra Georgiei și Moldovei, pentru a extinde conflictul, ori ocuparea militară efectivă a Belarusului, forțând includerea acestui stat în Federația Rusă.

Tot linii roșii ar trebui să fie purtarea cu mare intensitate a luptelor dincolo de Nipru, adică în nord-vestul, vestul și sud-vestul Ucrainei, aproape de granițele unor state care fac parte din NATO.

Trasarea acestor linii roșii – cerută deja de Polonia și respinsă deocamdată de mai multe state europene, așa cum am arătat – reprezintă probabil singura soluție de a evita declanșarea unui al treilea conflict mondial, pentru că instituie o scară graduală de intrare în acțiune a NATO în apărarea integrității statelor care fac parte din Alianță pe flancul de est al Europei.

Conflictul cu Rusia al Occidentului este inevitabil, este un fapt împlinit la acest moment. Și cum nu poți evita inevitabilul, Statele Unite și Uniunea Europeană trebuie să facă pași în plus și mai hotărâți pentru a-l confrunta pe Putin, mai ales acum, când lupta curajoasă a ucrainenilor l-a arătat slab și ezitant, cu puține soluții.

Occidentul nu ar trebui să pună presiune pe Volodimir Zelenski pentru a accepta condiții de încetare a luptelor care să vulnerabilizeze integritatea Ucrainei și să știrbească idealurile naționale ale ucrainenilor, dând în același timp o gură de oxigen regimului totalitar al lui Vladimir Putin.

Pentru că o astfel de eroare îl va ajuta pe Putin sau pe oricine din cercul actual de la Kremlin îi va succeda în funcție, să revină peste câți ani în ofensivă și mai determinat, cu siguranță mai puternic și cu lecțiile învățate după actualul eșec din Ucraina, țintind de această dată direct teritoriul Uniunii Europene. Cu adevărat, destinul lumii libere se joacă acum la Kiev.


[1] Filozof, scriitor, publicist, om de cinema, director al revistei la Regle du jeu

[2] Shean Penn a fost prezent în Ucraina în primele zile ale războiului declanșat prin invazia declanșată la ordinul lui Putin, pentru a documenta și filma un documentar privind atrocitățile conflictului înghețat generat de prima invazie a Ucrainei, în 2014

[3] Sentință juridică emisă de lideri religioși musulmani, recomandare cu caracter de precept

[4] https://www.telegraph.co.uk/world-news/2022/03/09/bernard-henri-levy-sean-penn-salman-rushdie-sting/

[5] https://www.digi24.ro/stiri/externe/statele-unite-vor-trimite-ucrainei-un-ajutor-financiar-de-peste-13-miliarde-dolari-1869619

[6] https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2022/03/11/the-versailles-declaration-10-11-03-2022/

[7] https://www.icc-cpi.int/ukraine

[8] https://evz.ro/breaking-news-verdict-in-cazul-razboiului-din-ucraina-curtea-internationala-de-justitie-se-pronunta-astazi.html

[9] https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/manfred-weber-tarile-europene-platesc-zilnic-peste-600-de-milioane-de-euro-rusiei-1873115

[10] https://www.g4media.ro/stoltenberg-nato-nu-da-curs-solicitarii-poloniei-de-a-demara-o-misiune-in-ucraina-insa-pregateste-o-consolidare-substantiala-a-prezentei-sale-militare-in-tarile-de-pe-flancul-estic.html

[11] https://www.g4media.ro/ministrul-ungar-de-externe-atacul-rusesc-asupra-bazei-militare-din-iavoriv-confirma-ca-nu-trebuie-sa-vindem-arme-ucrainei.html

Cristi Felea – editorialist

Sursa aici

Accesul la ziarul nostru este liber, dar dacă ți-a plăcut articolul, poți să faci cinste cu o cafea aici!