Bună ziua, domnule Dragoș Frumosu. Ne puteți detalia un punct de vedere legat de comunicatul pe care l-ați trimis ieri.
În afară de ce scrie în comunicat, ar mai fi de adaugat ceva, numai că o să aflu doar în câteva ore… n-aș vrea să dăm eronat o știre. Există informația că Organizația Internațională Mondială a Sănătății Animalelor ne interzice statutul de pestă porcină normală, nu africană, care ar însemna o tragedie pentru că, în primul rând, s-ar putea să nu mai primim din import, ceea ce ar fi foarte grav, că n-avem în țară necesarul, sau am putea să primim din import, dar să nu putem procesa decât termic, pentru țară și să nu mai facem exporturi. Atunci ar avea de suferit foarte multe afaceri.
Este ciudat că nu există deocamdată un plan comun de acțiune al UE ci, dimpotrivă, fiecare țară pare să se fi izolat, căutând măsuri individuale. În acest context, probabil că rolul guvernului României ar trebui să fie mult mai mare, în a soluționa problemele cetățenilor, atât cele care țin de siguranța alimentară, cât și cele care țin de siguranța funcționării în continuare a economiei. Ce așteptați de la UE și ce așteptați în continuare de la guvernul României?
Din punctul meu de vedere, este evident că fiecare stat s-a baricadat în granițe pentru că, în primul rând, discutăm despre hrană. Dacă iau în calcul, de exemplu, că centrul și nordul Italiei, partea cea mai bombardată și distrusă de acest virus, producea mâncare pentru 30% din Europa, este logic să presupun că se gândesc la populația lor, și astfel fiecare stat își face strategia proprie privind starea de sănătate și alimentația. Sunt cele două lucruri esențiale de care trebuie avut grijă în această perioadă de pandemie. Acuma, ce va face guvernul nostru, mi-e greu să spun, pentru că guvernul nostru, de mai bine de două săptămâni, în opinia mea, a venit cu niște măsuri teoretice bune, dar numai teoretice, fără fundamentare în practică și fără o metodologie rapidă de aplicare. Doi, ar fi normal și drept ca și în România, guvernul să fie cel care, împreună cu câțiva factori responsabili din două trei domenii de activitate să facă un plan, un program de măsuri, în ceea ce privește sănătatea și mâncarea, pentru că avem un procent foarte mare de îmbolnăviri cu covid 19 în rândul cadrelor medicale, ceea ce este foarte grav, pentru că acești oameni, pe care toți în lume îi consideră eroi pentru sacrificiile pe care le fac ar fi trebuit să fie primii protejați. Deci, discutăm despre, eu îi spun impotență, sau neglijență, ca să mă exprim mai elegant, a factorilor de decizie. A fi trebuit să aducă aceste echipamente de protecție în spitale înainte să ne cuprindă valul… zic asta vizavi de declarațiile unor specialiști care spun că s-ar putea ca spre sfârșitul săptămânii să avem un vârf, iar peste două săptămâni să avem un alt vârf, deci noi ajungem la primul vârf în condițiile în care și astăzi se îmbolnăvesc medici și asistenți în spitale sau se închid spitale. Lucru care este foarte grav. Și atunci revenim, cred că pe linia a doua, și nu numai, în spatele miniștrilor, sunt mulți nepregătiți, mulți puși pe criterii de lipit afișe, spun metaforic, ca să fiu înțeles. Mi-e greu să răspund la o întrebare pe care mi-o pun personal: de ce oamenii ăștia nu apelează la specialiști, de ce oamenii ăștia nu apelează la cercetători? Adică avem niște medici, profesori, doctori de mare valoare, oameni care au deținut în urmă cu ceva ani funcții de conducere în Organizația Mondială a Sănătății pe domeniul lor de activitate, oameni cu experiență deosebită, oameni care au creat vaccinuri la Cantauzino. A ieșit puțin mai înainte profesorul doctor de la oncologie care este într-un stadiu foarte avansat cu identificarea unui vaccin…
Deci avem în țară niște somități pe care nu le folosim, la care nu apelăm, sau mai există o variantă pe care noi n-o cunoaștem… s-ar putea să se fi apelat la ei, dar oamenii să fie atât de scârbiți și de sictiriți încât nu mai răspund. Pe de altă parte, mi-e greu să cred că face cineva așa ceva, mai cu seamă că acești titani ai medicinei românești, știu cu adevărat ce înseamnă jurământul lui Hipocrate. Plecând de la lucrurile astea, care par minore, ne lipsește acel plan. Acel plan de care avem nevoie, ceea ce am și scris în comunicat, inclusiv pe partea de industrie alimentară, nu există o consultare, nu există o strategie… Industria Alimentară obligatoriu trebuie să lucreze. Industria alimentară nu trebuie să se închidă. Este un mesaj pe care vreau să îl înțeleagă toată lumea și să îl transmitem tuturor. Și atunci, ca să o fac să funcționeze, am nevoie și aici de niște măsuri de protecție, pentru că dacă, ferească Dumnezeu, intră un angajat într-o fabrică fără să știe că e purtător de virus, în secunda următoare am închis fabrica. Pe de altă parte trebuie să-i fidelizezi pe oamenii ăștia care, cum spuneam și în comunicat, provin în marea lor majoritate din comunele și satele din preajma marilor orașe și există riscul ca pentru o sumă de 15-18 000 net să nu-ți mai vină la muncă. Și atunci trebuie să încurajăm sectorul prin scutirea de taxe și impozite a societăților comerciale din industria alimentară, pe o perioadă de șase luni, și vedem după aia ce va fi, și prin scutirea angajaților din industria alimentară de taxe pe o perioadă de șase luni, astfel încât netul lui pe această perioadă să crească, ca să pot să-l stimulez. După care vedem ce facem. Eu aș vrea să știu dacă producția mea pentru poporul român este de atâta carne de pasăre, de atâta carne de porc, de atâtea mezeluri, de atâta lapte, de atâtea produse lactate etc… deci, mă refer la produsele de bază… Ce capacități avem? Hai să vedem ce facem, hai să creăm culoare de transport, în mod special pentru alimente, cu destinație clară către comerciant. Astfel de măsuri ar trebui să fie și la comerciant. Și angajații din comerț sunt sacrificați, să fim serioși, pe niște salarii mizerabile… Este cert că un patron nu poate acum să crească posibilitățile financiare ale angajaților, că s-ar distruge complet, și atunci statul trebuie să vină în sprijinul lor, să-i ajute, pentru că în felul acesta salvăm populația.
Înțeleg că ceea ce propuneți dvs. sunt niște zone de risc la nivelul securității naționale, cum ar fi securitatea alimentară, care ar trebui protejate. Cu alte cuvinte, așa cum statul a luat măsuri la graniță, ar trebui să ia în ceea ce privește spitalele, societățile comerciale cu profil alimentar unde toți lucrătorii ar trebui testați, cei care intră, pentru a proteja aceste zone, a crea niște insule de sănătate și de stabilitate.
Foarte corect. Sunt deja societăți comerciale de industrie alimentară care fac deja lucrul ăsta, este evident..
Dar nu se face în spitale, ceea ce pare absurd
… asta spun, dar într-un procent foarte mic, și atunci riscul crește foarte mult. Este evident că trebuie să facem aceste lucruri pentru spitale și pentru mâncare, ca să putem să ne asigurăm, fiindcă în perioada asta noi avem nevoie de spitale, medicamente și mâncare. Și aș mai sublinia ceea ce am declarat și în comunicatul de presă, este necesară plafonarea prețurilor. Cu specificația foarte clară, cel puțin în cazul mâncării, trebuie să existe un comitet care să fie în permanență în contact cu factorii de decizie, astfel încât dacă există riscul și unele zone în care depindem de importuri, materie primă și nu numai, crește prețul la materie primă, atunci prin acest comitet din industrie transmițând guvernului, să se găsească o soluție, pentru ca oamenii ăia să primească o subvenție pentru diferența de preț.
Care este în acest moment permisă de UE. Nu cumva primul lucru care ar trebui controlat și limitat ar fi marja comercială a marilor distribuitori? Pentru că acolo ar trebui întâi și întâi să umble guvernul, fără a supăra pe nimeni, să reducă beneficiul marilor comercianți, într-un mod rezonabil, negociat chiar și cu ei.
Fără discuție. Aș mai adăuga ceva acum. Sigur că totul trebuie negociat și discutat, este clar, dar aș mai adăuga un lucru esențial, oamenii ăștia ar trebui să fie și ei puțin responsabili, atâta timp cât ani de zile au realizat profituri uriașe în România fără să plătească un leu statului român. Spun generic, un leu. Eu cred că trecând peste pericolul acestui virus, peste care Dumnezeu știe cum vom trece, vom vedea, avem șansa fantastică să așezăm niște lucruri. Deci dacă luăm niște măsuri foarte drastice împotriva bișnițarilor care folosesc perioada asta critică și distribuie alimentele, și nu numai, la prețuri mari, dacă dialogăm și încheiem niște acorduri cu retailerii, dacă facem un plan pentru industria alimentară și asigurăm aprovizionarea rafturilor comercianților, putem ca producția românească să înceapă să existe într-un procent cât mai mare pe rafturi…
Ceea ce va face ca după sfârșitul pandemiei să existe o creștere a producției alimentare
Toate lucrurile astea ar trebui puse pe hârtie de specialiști, de Ministerul Finanțelor, de cei care lucrează în domeniu, și să vadă dacă nu cumva sprijinind acum industria alimentară și o altă parte mare a economiei, nu cumva, chiar dacă pierdem niște bani acuma, peste o jumătate de an…
Este investiție în economia națională
Poate să fie o investiție bună care să aducă mai mulți bani.
Există o oarecare îngrijorare a cetățenilor legată de producția de pâine, pentru că, de multe ori, modul în care aceasta este transportată și comercializată pare impropriu pentru acest moment. Credeți că în fabricile de pâine sunt asigurate condiții de igienă suficiente pentru a preîntâmpina contaminarea cu coronavirus?
Eu aș spune că da. Mai ales în marile fabrici, care asigură cea mai mare cantitate de pâine pentru români, există inclusiv secții care au un nivel de protecție și de organizare, nepermițând, prin etanșare și prin aparatură, ca mediul respectiv să fie contaminat. Deci, din punctul meu de vedere, da, sunt sigur că este mult mai benefic să cumpărăm pâinea ambalată, care ar avea un grad de protecție puțin mai mare. Este riscant, din punctul meu de vedere, să cumpărăm pâinea aia ieftină, pentru că acolo e multă evaziune fiscală și acolo poate să existe un risc mai mare… și spun că de aia e pâinea foarte ieftină pe piață, pentru că grâul se ia la negru, făina se ia, sau se produce la negru, și atunci prețul este mult sub prețul marilor producători. Oamenii statului nostru îi controlează tot pe cei corecți, și tot de la ei pleacă cu amenzi și nu opresc această evaziune. Ar trebui să avem un preț real al kilogramului de pâine. În momentul de față, în România, el este cu cel puțin 40-50% sub prețul real. Deci, ca sfat, evitați lucrul ăsta și cumpărați de la marii producători, marii procesatori care știu despre ce este vorba. Dar eu cred că așa cum este obișnuită industria alimentară românească, desigur că avem și excepții ca orice pădure cu uscături, exceptând, așadar, puținele cazuri, oamenii din industria alimentară românească știu să muncească și știu să pună sănătatea și siguranța alimentară înaintea banilor, sau a speculei, ca să spun așa.
Am fost sesizați că există hipermarketuri care nu acceptă comenzi decât cu plata în avans, livrând după aproape zece zile lucrătoare. Din punct de vedere economic, acest fapt, într-o perioadă de criză, este un lucru aparent ciudat pentru că, în fapt, asta înseamnă că banii cetățenilor, dintre care mulți dintre cei care cumpără produse alimentare sunt persoane fără venituri foarte mari, sunt folosiți fără niciun fel de dobândă mai mult de o săptămână, într-o perioadă de maximă criză, și fără garanția absolută, credem noi, a livrării ulterioare a produselor. Ce părere aveți despre acest fenomen?
Este o măsură caracteristică retailerilor care, inclusiv la produse alimentare fac asta, este o chestie clasică, dar dacă discutăm despre situația comerțului făcut cu transport de la magazin acasă, mi se pare foarte grav. Dacă îi întrebăm pe ei, vor avea o explicație pertinentă: nu am garanția că pot să duc în două ore un produs, că-mi lipsește făina…
Da, dar ai putea să nu iei banii în această situație
Să nu iei comanda
Să nu iei comanda, așa cum fac unii retaileri mai serioși…
Aici instituțiile statului… toate lucrurile astea se reglementează prin ordonațe, legi…
Prin ordonanțe militare într-o asemenea perioadă.
Constituția României spune că, în stare de urgență, se pot lua măsuri excepționale, inclusiv care contravin unor prevederi legale. Dar, din nefericire, guvernul se mișcă…dacă președintele scoate două cuvinte la o oră, guvernul se mișcă și el cu două cuvinte într-o săptămână. De asta spun: sau sunt depășiți de situție, sau nu au personal suficient calificat, pe care să se bazeze, pentru că nu poate un ministru, să fim sinceri acum, nu poate să rezolve tot, sau este o chestiune de delăsare, de saturație… n-avem ce să facem, că n-avem aia, n-avem aia, n-avem aia, hai să dăm din gură și vedem cum o trece…
În loc să controleze mii de mici comercianți, este mult mai ușor să discuți cu cele sub zece mari rețele de retaileri din România, să stabilești niște practici comerciale, care să fie corecte echitabile și morale pentru o asemenea perioadă de mare criză…
