CONSTANTIN BUCUROIU (I) – Zero euro din cele 13 miliarde posibile!

Azi, Vocea Românului publică prima parte a unui interviu cu Președintele Alianței Sindicatelor din Industria de Apărare, Constantin Bucuroiu.

O pledoarie pentru exceptarea Industriei de Apărare de la Legea 109 (ceea ce ar presupune un mandat al directorului pe doi-patru ani, cu obiective foarte clare), pentru reorganizarea Romarm, precum și pentru imperativul unei bugetări multianuale.

Totodată, Constantin Bucuroiu critică lipsa de coordonare la nivel de grup Romarm și încrâncenarea de a nu face offset, în ciuda faptului că banii obținuți ar putea fi folosiți la cercetare-dezvoltare. Cu atât mai mult cu cât, în prezent, aceasta lipsește cu desăvârșire la nivelul Industriei românești de Apărare.

România fiind, totodată, unică prin faptul că nu a atras nici fonduri europene pe zona de Apărare (zero euro din cele 13 miliarde posibile).

 

CONSTANTIN BUCUROIU (I)

 

Domnule președinte, cum vedeți dumneavoastră continuarea activității în Industria de Apărare Românească, mai ales în contextul modului de numire a managerilor în fabricile care au mai rămas cu capital majoritar de stat?

 

Este un lucru pe care, în ultimul timp, l-am tot dezbătut prin ședințele de CA sau în orice întâlnire pe care am avut-o cu miniștri, secretari de stat și direcțiile din cadrul Ministerului Economiei, care se ocupă de Industria de Apărare . Este clar că dacă Industria de Apărare nu va fi exceptată de la 109 și să mergem pe un mandat al directorului pe cel puțin doi ani, sau patru ani ar fi cel mai indicat, cu obiective foarte clare, criterii de performanță, în care acel director, acel manager să vină cu un plan pe care să-l poată pune în aplicare…. Vedeți dvs., la două luni, patru luni, cât primesc ei în momentul de față, este exact ca un antrenor de fotbal pe care l-ai pus astăzi și mâine îi ceri să dea în meciul următor trei goluri. Echipa nu va putea să facă niciodată lucrul ăsta. Și asta le cerem tuturor miniștrilor care au fost la economie, inclusiv premierilor. Am cerut ca Industria de Apărare să fie exceptată de la 109, managerul să fie ”selectat” pe criteriul de competență… Vedeți, dacă spunem acuma ”selectat”, selecția poate să vină totdeauna și cu un iz politic și atunci lucrurile să nu funcționeze, așa că e bine să fie condiționat de activitatea pe care a depus-o în Industria de Apărare, experienta în sectorul producție de Apărare, în așa fel încât să poată prezenta un CV exact în domeniul pe care el va trebui să-l păstorească… Numai așa consider că lucrurile ar putea funcționa. În momentul de față, toată lumea vine, toată lumea așteaptă, se mai uită la salariu, că la altceva nu are în momentul acela, două-trei luni de zile, și zice: ”profit și eu cât pot, că și așa mă dau ăștia afară”. Nu trebuie să plece de la o asemenea gândire, trebuie să vină cu ideea foarte clară:”am venit în Societate, îmi pun toate cunoștințele mele la bătaie și realizez în doi-patru ani lucruri care vor fi ca o carte de vizită personală”. Și va putea să arate realizări, performanță, profit. Criteriile nu funcționează, atunci sunt destule metode ca să putem să sancționăm, să luăm toate măsurile de relansare.  Asta cerem noi, sindicatele, vis-a-vis de conducerea întreprinderilor, a directorilor generali în cauză dacă noul ministru Claudiu NĂSUI numit la ministerul economiei acum va înțelege, find un ministru tânăr care sper că vine cu un potențial dat de tinerețea sa, cu idei constructive și propuneri îndrăznețe pentru Industria de Apărare… Până la proba contrarie, știți cum e… eu nu pot să-i dau decât prezumția de nevinovăție și încredere, până vedem ce idei are. Trebuie neapărat rezolvată, dacă nu sindicatele vom face demersurile necesare în Parlament ca să readucem în Senat modificarea la 109, sau exceptarea Industriei de Apărare.

Ați vorbit cu noul ministru?

 Am trimis noului ministru o adresă care conține un număr important de puncte care cuprinde problematica industriei de Apărare ce a rămas nerezolvată și care necesită rezolvare urgentă pentru a relansa acest sector important. Am cerut o întâlnire, am primit răspunsul de la ministru, prin care cere un timeout pentru a lua informații despre tot ceea ce noi solicităm, răspunsuri sau măsuri urgente. Pentru Industria de Apărare, este foarte necesar să ai o cunoaștere aprofundată pentru a interveni cu măsuri care să ducă la rezultate, vis-a-vis de programul Guvernului referitor la societățile din Industria de Apărare. Noi i-am dat acest timp dar, în același timp, i-am spus să nu abuzeze prea mult, că răbdarea… știți cum e… Și nu e răbdarea liderilor de sindicat, că aici n-ar fi o problem, este vorba de răbdarea oamenilor noștri. Noi, care reprezentăm alianța sindicatelor din Industria de Apărare, am construit, ce am construit până acum ca să salvăm Industria de Apărare, cu multă răbdare. Dar nu ne permite timpul. Societățile nu sunt într-o situație atât de favorabilă încât să ne permitem să treacă foarte mult timp până la decizie. Este vorba despre buget. Dacă nu ne întâlnim înainte de aprobarea bugetului, după aprobarea bugetului degeaba ne mai întâlnim. Avem probleme cu continuarea investițiilor. Am început de pe timpul ministrului Mihai Tudose, cu un program de investiții pe Industria de Apărare, Nicolae Bădălău a înțeles și a continuat mai departe cu brio, Guvernul Orban a susținut același plafon de sume, dacă ne oprim, nu am făcut nimic. Ne ducem înapoi. Investițiile din Industria de apărare nu pot spune că sunt 100% un adevărat succes. Menționez acest lucru și susțin cu tărie asumându- mi responsabilitatea. Mulți directori nu au știut ce să facă cu banii. La nivel de grup Romarm nu a fost o coordonare controlată astfel încât să contribuie la o organizare pe orizontală în sensul constituirii unui holding puternic care să poată realiza contracte militare importante.  Am 15 unități. Dacă le las pe toate să cumpere CNC-uri îmi dau seama că, la un moment dat, nu am ce face cu aceste utilaje. Lucru care se întâmplă în momentul de față. Și atunci, Romarm-ul, de-a lungul timpului, trebuia să coordoneze această activitate de investiții și modernizare, mai ales pe utilaje și instalații, în funcție de fiecare societate. Măi, tu ce vrei să faci de investiția asta? Păi vreau să-mi iau niște CNC-uri. Tu ce vrei? Păi eu vreau să-mi iau niște prese, care îmi trebuiesc pentru una-alta, dar pot să le folosesc și pentru Plopeni, pot să le folosesc și pentru Cugir, sau pentru oricine altcineva din sectorul industriei de Apărare. Tu ți-ai făcut o linie de tratament termic. Păi de ce să merg prin toate garajele care există prin diverse zone, la x sau y unde au rămas asemenea instalații de tratament termic și să nu mă duc în Industria de Apărare, societatea care dispune de o asemenea instalație? La un moment dat cineva s-ar putea să zică: păi da, dar costul de acolo este mai mare decât în partea cealaltă. Da, dar hai să vedem benficiile pe grupul de unități. Că de aia suntem o companie națională, să avem, totuși, o coordonare a grupului în așa fel încât atunci când tragem linie sub toate, să fim pe plus sa reprezinte un succes al sectorului. Așa le omorâm pe toate, separat, n-am făcut nimic, n-am realizat nimic.

 Cam la cât s-ar ridica valoarea investițiilor din ultimul an în Industria de Apărare Romarm?

 Deci au fost investiții pe an între 60 de milioane cea mai mică sumă și 200 de milioane lei pe an.

Sumă bună.

 O sumă foarte bună. Și dacă este continuată cu cap, așa cum am spus, lucrurile se vor rezolva. În ceea ce privește modernizarea și ceea ce a cerut CSAT-ul, că până la urmă, noi, sindicatele nu cerem altceva. A cerut program de reorganizare a Companiei Romarm. Noi considerăm că ceea ce a prevăzut CSAT-ul în solicitare este exact ceea ce ne dorim și noi, sindicatele. Și, în 2018, când s-a prezentat un program de reorganizare cu care noi nu am fost de acord și am sesizat CSAT-ul, că acel program nu îndeplinește performanțele pe care ar trebui să le aducă, CSAT-ul ne-a dat dreptate, a blocat programul, și l-a dat înapoi pentru refacere. Deci asta ne dă nouă tăria să credem că specialiștii care au verificat spusele noastre și programul, ne-au dat dreptate. Este un atu pentru noi că am oprit un lucru care nu își avea rostul. În momentul de față, dacă noul Guvern nu vine cu o sumă, să zic eu, la 200 de milioane, 160-200 de milioane pe anul acesta, prin aport de capital, că și aici este o problemă. Aport de capital. De ce? În felul acesta, eu vreau să cumpăr o instalație specială, pe care o fac într-o firmă anume. Ei, în momentul în care mă duc și comand mașina, firma respectiva îmi spune: nu o am pe stoc. Eu trebuie să o execut într un termen de timp mai lung, nu pot s-o termin anul acesta.

Instalație, să zic de muniție, o termin la anul. Dacă se dau banii pe aport de capital, societatea poate să meargă cu banii aceia și să îi cheltuiască și în anul următor. Astfel își îndeplinește obiectivul. Dacă nu sunt pe aport de capital și sunt prin bugetare anuală atunci el la sfârșitul anului, ce n-a cheltuit trebuie să dea înapoi.

Deci o bugetare multianuală.

 Exact. Și vă dați seama că nici o societate, nici o firmă din lume nu riscă în condițiile în care îi spui: da, dar am o problemă… și atunci clar, răspunsul va fi nu. Din punctul meu de vedere dacă s-ar investi 250 de milioane de euro în Industria de Apărare, dar coordonat, cu un program foarte clar, ce vreau eu să fac din cele 15 societăți din CN Romarm?… Păi vreau următorul lucru…Și atunci am nevoie de șapte, de nouă, 15 societăți, este foarte clar că știu ce îmi doresc să realizez. În funcție de ce-mi propun, fac un program care să le dea o șansă să își păstreze forța de muncă și să meargă către producția duală. Și atunci pe cele șapte, opt, nouă, nu știu câte vor fi, pe care le opresc, le coordonez în așa fel încât să fie un circuit închis în cadrul Companiei Naționale, încât să nu pot pronunța vreodată ideea că nu pot să fac. Ceea ce apare în momentul de față. Se duce la societatea X, vreau produsul cutare. Păi nu pot să-l fac. De ce nu poți să-l faci? Păi, n-am capacitate, sau n-am cutare lucru… Da, dar dacă nu poți tu s-o faci, te duci la colegul tău, care este cu tine în companie și te duci și la celălalt, voi trei nu puteți să realizați?

Coordonare..

Deci asta înseamnă coordonare, ceea ce a lipsit cu desăvârșire până acuma Companiei Romarm. Directorul general Țuțu Gabriel poate să realizeze acest program unitar de organizare. Situația nu stă mai bine nici în celelalte șase unități de aeronautică, deși acolo avem Aerostarul, care este destul de bine pus la punct, avem Romaero, unde dacă a avut probleme, a avut datorită unei lungi perioade de lipsă de contracte. O”amorțeală”… Lipsă de implicare, ar fi putut să stea mult mai bine decât stau în momentul de față, dar acuma sunt pe un program important, este clar, vor merge mai departe. Craiova trebuie să demonstreze , acum există program, IAR 99, Șoimul, modernizarea… dacă nu rezolvăm modernizarea Șoimului, s-ar putea să fie o mare problemă. Eu am stat de vorbă cu dl. Ministru Ciucă, în discuția respectivă a dat mare atenție și implicare programului Șoimul. Pentru că este o șansă dacă nu se realizează, nu o vor mai avea niciodată. Și e un program de 54 de milioane de euro. Eu zic că implicarea acolo trebuie să fie de maximă seriozitate. Asta e temerea noastră în momentul de față, dacă suntem atât de serioși și noi, că noi tot acuzăm în stânga, în dreapta, dar de multe ori trebuie să ne uităm la noi în oglidă și și să ne întrebăm: măi, noi suntem atât de serioși? Îl întrebam pe un director și, de fapt, întrebarea asta am repetat-o și la alții. Noi, sindicatele am făcut o alianță. Și ne întâlnim o dată pe lună. Și stăm toți la masă. Și discutăm probleme și ni le aducem la cunoștință și le punem pe caiet împreună și mergem cu ele cu aceeași voce. Am întrebat: Păi voi, directorii, într-un an de zile, nu v-ați adunat o dată la o masă rotundă așa, toți?

De necrezut!

Niciodată! Deci nu s-au adunat. Singurul om care a făcut lucrul acesta a fost directorul general Ioana Marius. Nu a fost de loc rău fiecare director de filială a venit cu o propunere, problemă, soluție. S-au cunoscut, au avut comunicare. Lui Țuțu ii spun mereu: adună-i pe directori, pune-i la aceeași masă, întreabă-i pe fiecare ce are, ce nu are, de ce nu are, cine poate să îl ajute, dacă nu are el și așa mai departe. Asta îi spun și lui Țuțu : oameni buni, adunați-vă la aceeași masă, faceți socializare, comunicare… Vă dau cuvântul meu: sunt directori care nu se cunosc!

 E de necrezut așa ceva!

Cincisprezece unități! Sunt directori care nu s-au văzut niciodată. Și atunci? Am Automecanica și Mija. Mija are prese și poate să servească și pe Automecanica. Are galvanizare și poate să o ajute și pe Automecanica. Le-am spus la directori, și i-am dus acum față în față, i-am mobilizat în felul ăsta, pe direcția asta și acum se întâlnesc, se întâlnesc cel puțin de două-trei ori pe lună. Și discută: măi, poți să mă ajuți și pe mine cu următorul lucru, și se vede cum funcționează. Făceau piese de la Mija, prin niște garaje la Slatina. Și le-am spus, de ce faci tu piese la Slatina când noi suntem industrie de apărare și avem societăți care nu funcționează? Gândește-te că avantajul se creează pentru fiecare, este vorba de acel nucleu care se dă pentru servicii aduse. Unii zic, bani dați degeaba,- eu zic pentru serviciile pe care le face, Industria de Apărare este a statului român, iar noi trebuie să o întreținem și să o ținem în permanență la cald. Și atunci banii ăștia ar circula într-un fel. Băi câți bani ai tu pe lucrări? Păi mi s-a dat atât. Și ai nevoie de ei? Nu am. Hai să-i mutăm la societatea „x”, care trece printr-o perioadă mai puțin fastă. Și, în felul ăsta, lucrurile pe toate direcțiile ar funcționa extraordinar de bine. Asta le cerem. Nu le cerem prea mult. I-am spus domnului ministru Năsui: Domnule, noi suntem sindicate de construcție, nu ne place să ieșim în piață, să vă înjurăm, să dăm cu bâta, să fim agresivi. Noi vrem să ne așezăm la masa dialogului, să vă spunem care sunt problemele și dvs., cu specialiștii din jur pe care îi aveți, și avându-ne alături, să construim împreună. Mihai Tudose a fost unul din oamenii care au înțeles bine problema asta. Aici fac o paranteză cu Tudose. Noi ne-am împrietenit foarte bine în urma unei greve, pe care trebuia să o stingă d-na director general Șerban Floarea și n-a reușit. Am avut un dialog cu Tudose și de acolo ne-am împrietenit. La un moment dat i-am spus: Domnule premier, noi, oamenii din industria de apărare vrem o întâlnire cu d-voastră. Zice: E posibil, lasă-mă câteva zile și-ți dau răspunsul. Și pe data de 15 noiembrie 2017, mă sună și-mi spune: Costică, este bine pe 1 decembrie? Și atunci chiar am avut o explozie: Măi, frate, lasă-mă, măi naibii, faci mișto de mine, cum de 1 decembrie? Că ești la paradă, la Președinte, la dineu, sau cu nu știu cine la partid…. Măi Costică, tu ai chef să ne întâlnim, sau ai aruncat-o doar așa? Bine domnule! Tu să-mi spui locul unde! Și am organizat, la intrare în Bran este un complex turistic Maridor. Un complex mare turistic. Am aranjat acolo. La ora 13, după paradă, mă sună: Costică, mă duc să-mi iau un pulover pe mine și am plecat către voi. Însoțit de doi băieți din gardă, consilierul și șefa de cabinet. A venit acolo. A stat două zile. De 1 și 2 decembrie am fost împreună acolo. Am discutat tot ce era de discutat pe Industria de Apărare. Dar, de acolo când s-a plecat s-a plecat cu o sumă extraordinar de mare către Făgăraș, care era închisă, și nu mai producea, și mergeam la sârbi să luăm pulbere, că dacă nu, trăgeam cu praștia, de acolo s-a plecat cu programele de investiții pe celelalte societăți, de acolo s-a plecat către Automecanica pentru reparație transportoarele din dotare într-un ritm mult mai accentuat.. Ce poți să spui? Jos pălăria! Și încă un lucru care mi-a plăcut. I-a transferat chestia asta lui Bădălău și i-a spus: Măi, vezi că ai niște băieți acolo care nu sunt tâmpiți, chiar vor binele Industriei de Apărare. Că el avea vorbele lui și de multe ori îi spuneam: Știi ce, hai până aici, hai să ținem cont de vârstă, că erau vreo 12 ani între mine și el. Și așa am făcut lucrurile acestea, nu înjurând sau dând cu bâta, la masă. Fiecare a venit cu ideile pe care le are. Eu am 50 de ani de industrie de apărare.

 Mulți înainte!

 Mulțumesc! Vă dați seama, 50 de ani… e ceva!

Totuși, am cheltuit 7 miliarde pentru achiziții de armament din afară. Care a fost rolul Oficiului de Compensare, ce a adus în Industria noastră de Apărare, din tehnologia care ar fi trebuit să o primim?

 Ei, aici n-am făcut nimic. Și este o încrâncenare în a nu face. Pornind de la faptul că multe programe de achiziții au fost guvern la guvern și exceptează…, dar și programele de achiziții care au fost conform legii, trebuiau să aibă offset cel puțin 85%… Că sunt alții mai tari ca noi, s-au dus la 120%… Polonezii. Noi am acuzat aici factorii de decizie, indiferent care au fost aceia, ce culori politice, că nu ne interesează culorile politice, pentru că au adus un mare deserviciu Industriei de Apărare românești. Bun, luăm de la X transportorul blindat, noi ne-am mulțumit cu faptul că ștergem cauciucurile și punem prelata pe ele.

Nu! Trebuia programul de achiziție să fie realizat cu pași foarte clari. Plus că nu s-a luat cea mai bună decizie cu Piranha, faptul că a venit la UMB, fără Automecanica, s a văzut că nu se poate. Ori făceai un program combinat UMB-Automecanica Moreni, și atunci lucrurile funcționau. Pentru că cei de la General Dynamics, când au fost la noi la Moreni au rămas impresionați de ceea ce se întâmplă în Automecanica Moreni, când au văzut că fiecare om este la locul lui, fiecare produce, fiecare are obiectul muncii, are activitate practică de productie, în fiecare minut ceva se realizează … Ceea ce la București nu s-a mai întâmplat în utimul timp, având în vedere programul de tancuri, program blocat, cu efecte negative asupra specialiștilor, prin plecări în altefirme care a afectat capacitatea de a produce a UMB. . A fost o mare greșeală. Al doilea lucru: dacă noi, fiecare program de achiziții îl luam cu compensare din industria românească, am fi dat plusul necesar pentru fiecare societate, pentru a nu sta pe loc. O dată să-și piardă forța de muncă, al doilea capacitatea să intre pe pierdere mare de la lună la lună și, în același timp, să nu mai facă cercetare dezvoltare. Din programele astea se puteau obține bani săfacă cercetare dezvoltare.Uitați-vă că noi, în momentul de față, România, nu avem cercetare dezvoltare la nivelul industriei românești de apărare.

Am văzut că nici nu au atras fonduri europene pe zona de apărare!

Nu au fost în stare să atragă nimic. Din 13 miliarde, zero. Cred că suntem unici în Europa.

Practic de treaba asta ar fi putut să se ocupe Romarm-ul împreună cu Ministerul Economiei?

Exact, Romarm-ul și Ministerul Economiei trebuiau să cheme pe toată lumea la o masă, indiferent din ce zonă era și, împreună trebuiau să intre în program . Trei firme se puteau uni pentru a participa împreună în program de cercetare-dezvoltare. Dar dacă tu în țară nu ai cercetare dezvoltare…. că la noi în România nu mai există, fiecare societate mai are doi, trei patru, maximum cinci specialiști în cercetare… INCAS-ul care cât de cât… Sunt din zona privată, sunt câteva societăți care au început, într-adevăr, să vină cu elemente noi pe cercetare dezvoltare. Și am văzut cum încearcă să vină prin forțe proprii cu elemente noi. Dar sunt societățile de exemplu din Compania Romarm, care acum își doresc să facă o unitate de cercetare dezvoltare. Este gândirea directorului general Țuțu Gabriel și sindicatele susțin ideea. Acum, în 2021 gândiți-vă câți pași am pierdut noi în acești ani fără cercetare dezvoltare în ultimii 30 de ani. Unde ne-am dus. Și dau un exemplu: transportorul blindat. În 1997 eram în Turcia și îi învățam să facă transportor blindat. Cincizeci de oameni de la Automecanica Moreni, în Turcia, timp de vreo șase luni de zile, au făcut cinci transportoare blindate 6×6. Și s-a întâmplat ce s-a întâmplat la vremea respectivă, în care vinovații se pare că tot noi am fost… Turcii s-au dus în fața noastră cu 30 de ani. Noi am rămas pe loc, iar ei au investit, două miliarde dolari anual în cercetare pe industria de apărare, în zona de transportoare și autovehicule blindate. Prin efortul celor din industria turcească au realizat produse de exceptie. Cu suma de două miliarde pe an investiție, când nouă nu ni s-au dat opt milioane de euro ca să facem TBT-ul… opt milioane de euro… Deci programul cu Reihnmetall reprezenta 37 milioane, cercetarea 9 milioane de euro, instruirea angajaților din Automecanica. Am întrebat eu: bun, dar pe cine instruiți? Că în momentul în care am întrebat câtă forță de muncă inginerească ia de la noi, a zis că cinci-șase băieți, maximum. Nouă milioane de euro pentru cinci – șase oameni? Nu înțeleg. Eu cer pentru tot programul opt, hai să zicem 10-12 milioane, bani care ar fi dus la realizarea celor trei demonstratoare, care două să meargă la armată, unul să fie distrus prin testele de explozie, celălalt să fie pentru mobilitate, și unul la Automecanica care, în paralel cu armata, să-l testeze. Păi mi se pare că e diferența de la cer la pământ. Plus că mi-a pus și clauză acolo, la articolul 8, că în momentul când ei au intrat în societate ca partener în societatea mixtă, Automecanica, care rămâne alături, nu are voie să producă nimic similar. Poate cineva a zis că am luat-o razna, că eu am fost dintre cei care s-au bătut cu adevărat să ieșim din acest parteneriat pagubos…

Poate că asta au și dorit, să vă blocheze și în felul ăsta n-ați mai ieșit pe piață…

Gândirea e destul de logică..

Păcat!

Foarte mare păcat.

Și în momentul de față, care e situația cu Reihnmetall?

 Am încheiat. Și pot să spun că am fost cel care a contribuit cel mai mult la încheierea acestei asocieri. De ce? Trei ani de zile în care neamțul nu a venit cu nimic absolut. Noi cel puțin am pus hala la dispoziție, am pus oamenii la dispoziție, am pus utilaje la dispoziție.Deci noi ne-am ținut de cuvânt. Ei trei ani de zile nu au mișcat un deget. În afară de faptul că, de la lună la lună, de la an la an, măreau sumele, a ajuns de pe la 200 și ceva de milioane de euro, pe la 330 de milioane de euro, nimic absolut. Nu vă ascund aici, vă spun cu sinceritate că, la un moment dat, am spus că: Dacă iese programul ăsta, frații mei (erau șapte delegați de la Reihnmetall) la vară, eu, ca sindicat, că la mine nu este mită dacă fac lucrul ăsta, vă duc în Delta Dunării două săptămâni de zile. Au zis că n-au văzut niciodată Delta Dunării. Să pescuim și să ne facem de cap. Dar tot eu m-am bătut după aceea cel mai tare să scap de ei, când am văzut că lucrurile nu merg. Și chiar m-am bătut. Am mers până acolo încât am amenințat că voi merge și, fiind din punct de vedere sindical la nivel european și internațional , voi merge și voi demonstra la Bruxelles, la reihnmetall, oriunde în lumea asta, până când se vor hotărî să renunțe. Pentru că mă țineau pe loc…

 

Va continua

Interviu realizat de Cornel Moisă