Este evident că lucrurile nu încep acum. Ele sunt în continuarea unor lucruri deja începute. Există grupuri de lucru tehnice, care ele sunt în situația să fie familiarizate, pe de o parte cu interesele diverșilor participanți în subiectul ăsta. Pe de altă parte, în ce mod Comisia, pe de o parte, și Parlamentul European, pe de alta, au interpretat această posibilitate de a finanța cu finanțare publică tehnologii dual use în partea unui program de Defence. Și au făcut parte, sau nu, din colective care au redactat agende strategice de dezvoltări tehnologice pe diverse subiecte, sau au pus la cale o viziune strategică cu privire la dezvoltarea nu știu ce și nu știu ce.
Repet, aceste lucruri fac parte, sau făceau parte înainte de covid, din munca de zi cu zi a unora care ”conviețuiau împreună”, ca să zic așa, în contextul ăsta, și acolo era un interes să avem un anumit tip de reprezentare a intereselor noastre economice. Unele mesaje au fost transmise.
Deci, au existat grupuri tehnice de lucru pe diverse subiecte, care au aprofundat direcțiile și au făcut planurile, cum spuneam, strategiile și propuneri, într-un anumit fel, care să fie preluate. Acuma, în ce măsură, pe de-o parte, astea sunt posibil a fi modificate e un subiect, dar în mod concret, modul de implementare, cel puțin din punctul nostru de vedere, suferă în momentul ăsta. Pentru că…
Vorbim despre?
Vorbim în continuare de programul de Defence. El nu trebuie privit ca un atribut al Ministerului Apărării. Nici vorbă. Există țări care nu sunt reprezentate în grupurile de analiză, structură, dezvoltare sau cum or fi ele, de către Ministerul Apărării, sunt reprezentate de un Minister din țara respectivă, unii funcționează pe baza Ministerului de Externe, de pildă.
Deci, repet, chiar dacă se numesc tehnologii în sprijinul unor activități de Defence, ele nu sunt absolut asociate cu ceea ce în România, mai ales, se înțelege prin responsabilitatea Ministerului Apărării. Are legătură cu elementele specifice ale Ministerului Apărării, dar ele sunt un atribut până la urmă, al Ministerului Economiei. Ele sunt în final o modalitate prin care o activitate economică este făcută cu o finalitate strategică la nivelul fiecărei țări, sau al unui grup de țări. Lucrurile astea de ce vi le spun? Pentru că aicea, iarăși – mă refer la sectorul din care noi facem parte – păi cum să faci politică economică europeană, câtă vreme România nu e membră la ASD – AeroSpace and Defence Industries Association of Europe – ASD.
Deci, principalul grup de lobby, din această perspectivă, din Europa, care este ASD-ul, nu are participare din partea României.
De ce?
E o istorie lungă. Acuma, până la urmă nici nu prea contează să spui istoria din spate, și care au fost motivele, pentru că nimeni nu recunoaște, să zicem, că a avut sau n-a avut o vină. Dar realitatea este foarte simplă, România nu este membră la ASD. Că ar fi putut să fie? Cu siguranță! Că există șanse reale să ne primească oamenii ăia în niște grupuri foarte particulare! Păi, ceea ce ne-am dorit….
Într-un fel neoficial, am făcut acest lucru, dar participarea trebuie făcută oficial. De ce spun oficial. Pentru că ASD, el are în spate o anumită structură care, într-un fel arată într-un mod real cum se petrec lucrurile. Sunt mari agenți economici multinaționali. Cum este Tales. Sau cum este Airbus. Ei sunt membri în ASD. Dar sunt și companii industriale cu reprezentare mai mult sau mai puțin națională. Cum e cazul Cehiei. Ca să dăm exemple dinastea. Și care, per ansamblu, pe diversele grupuri care sunt acolo, că nu sunt chiar la grămadă, evident că sunt promovați în această structură de interes. Culmea este că din punct de vedere tehnic, al persoanelor implicate în aceste structuri, toată lumea dorește, în mod real, participarea României. Apropos, acuma n-aș vrea să greșesc, dar cred că și Bulgaria e în ASD în ultima vreme. De asta, ca să dau un exemplu chiar real.
Și de aici da, noi am încercat să avem un interes cu fabricile tradiționale de aviație din România. Și de aici OPIAR-ul (Organizatia Patronala din Industria Aeronautica) să devină implicat în a deveni membru la ASD. Că cineva invocă sau nu ideea că trebuie să plătești o anumită cotizație și care, până la urmă, nici măcar cotizația nu reprezintă o problemă, ci, mai degrabă, dedesubturile recunoașterii cotizației… toate aceste încercări de a scoate pe tapet tot felul de probleme, de la nu știu ce legi pentru nu știu ce, până la nu știu ce alte tipuri de nu știu ce, ar trebui neglijate. Pentru că a venit momentul, ca să zic așa, să uităm de așa ceva. De ce? Evident că nu poți să te duci la ăia să le spui: eu declar un anumit număr de personal implicat în producția pentru sectorul militar, dar după aia vreau să spun: stai să vezi că nu sunt plătiți decât 30% în sectorul militar, că cică vine ălalaltu din spate și zice da, dar noi ți-am dat șomaj tehnic pentru 60% și e clar că tu minți pe undeva…
Adică, în momentul în care începi să te joci cu cifrele și încep să apară tot felul de raportări, mai mult sau mai puțin oficiale, nu e simplu.
Dar nu mai bine se opresc, adică nu mai bine intrăm și noi în legalitate, ca să zic așa, în mod oficial, ca să ne ocupăm locul pe care vrem să-l ocupăm, pentru că avem un număr semnificativ de personal implicat în programe de Defence?
Or, o dată, este partea economică care de fapt îți face parteneriatele, pentru că acolo se împart proiectele…
Deci acolo se vede în mod real dacă vrei să colaborezi pe un program militar, cu o anumită firmă, să zicem Airbus, sau cu Tales, sau cu multe altele, care altfel vede lucrul în momentul în care agentul economic din România e membru și participă cu el. Plus că acolo ar fi și momentul să se încheie această polemică de ce România nu este în acorduri reale de achiziții cu companii din Europa?
Principala acuză, întotdeauna, este că: păi râdem, glumim, pe bani europeni, dar, în final, achizițiile sunt în altă parte. Au dreptate.
Acuma, în paranteză fie spus, într-un fel, că vicepreședinte OPIAR, m-a delegat să mă mai duc, din când în când, la câte-o ședință din asta, dar o face cu substrat, că ăia sunt călare pe noi cu reproșurile: când? când? când? Și, ca să zic așa, nu-i ușor să răspunzi la niște întrebări mai mult sau mai puțin tendențioase de acest tip, mai ales că lumea e mică și informațiile circulă, adică nu poți să spui că stai să vezi, că e un proces de nu știu ce… toată lumea cunoaște foarte bine aceste lucruri. Apoi, chestia asta, după mine, ar arăta participarea de tip ASD, ar arăta, într-adevăr, cum un agent economic din România înțelege noul context. Pentru că el trebuie să se detașeze, vă spun în continuare, de situația că tot ce ține de producția pentru apărare e un atribut exclusiv al statului. Nu, până la urmă e un atribut exclusiv al agentului eonomic și revin la ce v-am spus anterior: eu îmi doresc să văd în mod real un agent economic din România solicitat în mod real să livreze ceva într-un proces de achiziție prin încredințare directă, ca să bată, așa, orice posibilitate, către armata română, și el să zică eventual că nu vrea. Nu vreau pentru că…. nu știu… nu vreau eu! Când o să avem așa ceva? Cum ar suna una de asta? Pentru că acolo s-ar vedea în mod real în ce măsură agentul economic are independență, are capabilitatea să-și facă propria viziune și strategie și să influențeze atât statul, cât și pe viitorul cumpărător, sau știu eu ce…
Aici este principala problemă!
Aici Ministerul Economiei ar trebui să aibă un rol important
Apoi da, rolul ăsta al Ministerului Economiei, tot aicea se vede mai bine. Pentru că politicile economice la care toată lumea face referire, păi ele în momentele astea se văd! Pentru că una înseamnă să vin cu măsuri dinastea, nu că sunt populiste, ăsta e un cuvânt greșit, probabil, dar sunt măsuri generice, de nu le înțelege nimeni, ca să zic așa, și alta este să vină cu o chestie concretă, reală, și care-și dovedește valoarea pe moment. Adică imaginați-vă că una este să dai ajutor de stat pentru nu știu ce chestie, sau să acorzi nu știu ce salarii compensatorii, care înseamnă o sumă imensă, comparativ cu faptul că în mod real poți să găsești un pol de competitivitate, și cu o mică sumă de bani să rezolvi o problemă pe viitorii 20 de ani. Or, chestiile astea niciodată n-au fost în mod real argumentate și luate în considerare, întotdeauna s-a invocat… cunosc criticile astea.. păi da, domnule, dar ne împiedică legislația, da, dar nu se poate, da, dar acordul cu nu știu cine ne împiedică, dar stai să vezi că nu știu ce hârtiuță a scris unul nu știu când! Dom’le da, astea-s adevărate, dar tot atunci au aflat că dacă cineva vrea, chiar se poate! Adică, indiferent că, pe lista lungă, s-a semnat nu știu ce chestie, s-a făcut nu știu ce chestie, există întotdeauna supremația sau suveranitatea asumată a celui care vrea să facă ceva. Or, asta nu s-a întâmplat!
Pentru intrarea în această asociație ar trebui să fie Ministerul Economiei cel care să insiste…
Ministerul Economiei n-are cum pentru că, teoretic, e o decizie a agentului economic, dar, dacă agentul economic depinde de Ministerul Eonomiei care, de fapt, o face prin intermediul organismului nu știu care, care organism vine și spune că la el se aplică ordonanța nu știu care și, de aicea, noi nu ne băgăm… Păi întrebarea e: păi, atunci de ce existați pe pământ? Asta e un subiect interesant. Al doilea subiect…
De ce nu se bagă? Spune-ți-ne concret, cine e organismul respectiv care a spus că nu se bagă?
Acționarul.
Ministerul Economiei.
Structura de acolo. Că ține de Ministerul Economiei azi, că a ținut de Ministerul Economiei nu știu când și că urmează … astea-s detalii. Până la urmă e acționarul.
De ce nu vrea să se bage? Care e motivația?
Pentru că n-are niciun interes. El a ajuns acționar, ca să zic așa, nu că din întâmplare, el chiar și-a dorit-o, dar fără o realitate economică în spate…
Și dacă ar intra acolo ce ar pierde el din atribuții?
El vrea să fie ferit de orice fel de răspundere. Se ascunde în spatele unei anumite situații în care zice: eu vin să vă aplic, cum ar veni, birocratic, legislația. Eu vin să vă aplic birocratic nu știu ce concepte de management. Eu vin să analizez pe baze de nu știu ce.
Da, e posibil așa ceva, dar ce nevoie ai, în calitate de acționar, de așa ceva? Ăsta este audit intern, expert contabil, consultant de nu știu ce. Problema nu este să te duci… e ca și când cineva se duce la un jurist și juristul începe să-i spună: asta nu se poate, asta nu se poate, asta nu se poate. Păi, prima întrebare e: păi și atunci de ce te-am mai angajat? Te-am angajat să-mi spui cum se poate, nu cum nu se poate! Că aia era evident că nu se poate!
Acolo de fapt arată problema… că altfel dvs., dacă ați fi acționar, pe o acțiune, ca să zic așa, independentă, păi ați vrea să vă maximizați profitul, nu să vă găsiți un scaun într-o curte și să mai treceți din când în când pe acolo… Că-i pe banii dvs… și ați zice: măi, dar… pe banii mei?! Cu banii mei cum facem?
Deci în spate, repet, e această problemă care va fi multă, multă, multă vreme, dacă nu înțelegem că, totuși, acționarul trebuie să-și joace rolul.
Un exemplu?
Uite, dau un alt exemplu. Păi, am muncit o țară întreagă, până la urmă, ca să ajungem în situația să avem niște aeronave care uite au intrat într-un program oficial pentru prima dată – pentru prima dată! – atribuit relativ într-un mod normal către producător care are un produs în înzestrarea Ministerului Apărării, care îi face un fel de midlife upgrade, un fel de, să zicem, modernizare. Da? Și după lupte seculare care durară, care făcură, care nu știu ce, clientul, utilizatorul, că până la urmă utilizatorul poate să fie oricine, domnule, a semnat contractul! Imaginați-vă, dar tot timpul această discuție a fost complicată pentru că de, odată ce Ministerul Economiei este acționarul majoritar la ăia, și Ministerul Apărării e tot în țara asta, ideea era că nu știu cum vorbeau unii pe dedesubt în raport cu agentul economic care era, săracu, trimis de colo colo. Domnule, dar s-a semnat contractul!
Deci, indiferent de sumă, indiferent de condițiile scrise în contract, indiferent, indiferent, indiferent, indiferent, măi e un agent economic care a prins un contract! De ce ce zic asta? E același lucru ca o firmă din – dați o țară să nu se supere cineva – are același contract de achiziții cu Ministerul Apărării să-i livreze. Au bătut palma? S-au înțeles? Ei, nu! Primul lucru când se întâmplă o astfel de chestie, în cazul mai ales, ăsta de aici, au început iar să se înjure între ei de clauzele din contract și că de ce guvernul nu face nu știu ce. Măi, care guvern? Că e Ministerul Apărării, care are clientul și a semnat contractul și acuma ăla vrea marfa, firesc, nu? Negocierile au avut loc, ca să zic așa, după toate regulile de piață… păi și-acu treceți la treabă! Nu, că trebuie să vorbim cu nu știu cine, că, de fapt, stai să vezi, că nu e bine și trebuie nu știu cine să…. Buuuuun!!!! Deci sunteți pe piață, da? Adică, vorbim de garanții de bună execuție, de garanții de avans, de nu știu ce, de nu știu ce… Păi, tu acționar, fă de așa natură încât acuma ajută-l pe ăla din fabrica ta. Eu dac-aș fi acționar și fabrica mea ar avea un contract de genul ăsta, păi aș fi în fiecare dimineață în curtea aia de-acolo să-l întreb pe directorul pe care l-am mandatat cumva să facă treburile: băi, ai găsit la dobânda cea mai mică?, ai găsit nu știu ce garanție de nu știu ce, sau dată la nu știu ce? Nu! Ăștia ce făcură?! Se duseră să găsească ei o soluție salvatoare care e de două ori mai scumpă decât pe piața liberă. Adică, altfel spus, să garanteze alții cu tot felul de intrumente, care tot agentul tău economic, ăla care de fapt tocmai a semnat contractul, e pus în situația să zică: păi nu se poate măi, că pierdem bani, venim cu bani de acasă, cum să facem asta? Și te uiți și zici păi sistemul ăsta de creditare e cu banca nu știu care, care nu era de-a voastră? Sau instrumentul ăla de contractare era emis de… nu era în folosul nostru? Sau bun, hai să zicem că nu le aveți. Dar politica economică nu e la nivel național? Nu e în sprijinul agentului economic? Păi ăsta are contract! Nu-l ajut pe ăla care are contract? Nu pot să fac oficial, la nivel de politică economică, inclusiv covid, sau ce se întâmplă acum, să mă duc la un agent economic care are un contract semnificativ și să-l ajut în mod real, să arăt la alții: măi, uite ce fac eu ca politică economică, îl ajut pe asta, deoarece cred în el…
În alte cazuri s-a putut…
Eu nu mă bag în subiecte, eu vorbesc de subiectele care scot în evidență lucrurile care se puteau face în mod real! Și e uimitor: de ce nu s-a implicat în mod real, pe de-o parte acționarul, pe de altă parte, la nivel de politică oficială, cineva să vină s-o pună pe tapet, că până la urmă tot le fac, până la urmă tot cu derogări de ceva și cu soluții de ceva și nu știu ce!
Dau un exemplu, iarăși, și mai tâmpit.
Am încercat, în contextul ăsta, să vedem cum e cu creditarea bancară. Păi dacă o bancă se duce la un agent economic și face analiză de risc, păi hai să fim normali la cap! Ăla vine și zice, nu dom’le, analiza de risc la noi e supremă! Măi, dar cum îi faci tu analiză de risc unei fabrici care n-a mai avut contractul ăsta și care trebuia să aibă contracte de astea?! Și căreia îi merge prost tocmai că n-a avut contracte de-astea, că dacă îi mergea bine, nu venea la tine?! Pe de altă parte, dacă are contractul ăsta, noi sperăm să îi meargă bine, dar analizează contractul ăsta! Nu veni tu cu istoria bancară din ultimii nu știu câți ani, când ăsta făcea altceva!
Deci cum să tragi tu concluzii că el are capacitate, performanță și ce se întâmplă cu privire la un contract economic nou, pe baze noi, și care vizează în mod strategic o anumită chestie, și tu îi pui în cârcă nu știu ce activitate cu fier vechi prin curte? Și să spui: stai să vezi că nu e bancabilă. Măi, deci o luăm de la capăt! Cum poți să vii tu ca analiză de risc să faci asta? După care… Păi și chestia asta, hai să zicem c-o faci. Dar cum rămâne cu partea aialaltă, că oricum îți trebuie aprobare din altă țară, că banca voastră care face analiza asta, de fapt nu ia decizia aici, de ce vă faceți că nu înțelegeți?! Adică îi mai și chinuiți pe oamenii ăștia și îi treceți prin toate nenorocirile, când voi deja știți că v-a zis ălalaltu că noi nu finanțăm așa ceva în România, că e acordul lui pește prăjit?! Că de fapt aici e problema. Adică mai și păcălești cum ar veni, oamenii, doar-doar să arăți că, dom’le, nu se poate!
E rea voință!
Să arăți că nu se poate!
După aia, a fost suficient cazul ăsta să încercăm în mod real să găsim un fel de garanție, printr-un instrument asociabil, că garanțiile astea de bună execuție pot fi acoperite prin diverse metode de garantare. Pe de altă parte, garanțiile pentru avans se acordă numai cu scrisoare de garanție bancară. Unde e o adevărată mitocănie, adică altfel spus ce nevoie ai de scrisoare de garanție bancară, în contextul în care banca ta îți dă scrisoare de garanție bancară, luându-ți banii tăi, pe care urmează să-i primească ea?! Că eu nu înțeleg asta! Adică, altfel spus, costul unei scrisori de garanție bancară, în mod real, pentru un avans pe care îl primești într-un astfel de contract, e de așa natură că mai bine te duci la cămătar, decât să te duci la bancă! Să fie clar! Dar apare cealaltă problemă: Polița de asigurare. Pe ideea unei garanții, o instituție de tipul celorlalte, din piața nu știu care. Păi, în două zile toți au avut același preț! Adică, altfel spus, a fost suficient, ca să zic așa, să afle primul că uite, despre ce e vorba, ca toată lumea să aibe exact același preț! Păi ce piață liberă e asta?
Va urma
