Vedeți soluții pe termen scurt și pe termen lung pe care guvernele României ar trebui să le implementeze pentru a opri acest fenomen care în mod clar afectează atât consumatorul casnic, cât și economia românească.
În primul rând, o creștere mai mare de cinci puncte procentuale creează șoc și pericol de destructurare economică. Această creștere pe care noi, acum, o resimțim, aplicată așa, peste noapte, în luna august, o creștere de 200-300% este un real pericol pentru economia României, pentru că în costurile de producție cu o tehnologie neperformantă în comparație cu cea vest europeană și mai puțin eficientă în comparație cu cea vest europeană, noi nu ne putem permite să creștem prețurile, pentru că nu avem șansa să recuperăm acest handicap tehnologic, logistic, de eficiență pe care îl au în fața noastră statele vest-europene. Nu putem să depășim acest handicap al prețului atât de puternic majorat la energie. Este știut, crești prețul la energie, pierzi din competitivitatea economică. Or, în cazul nostru, nu este pur și simplu o pierdere de competitivitate, este o blocare de activitate, pentru că o parte din furnizorii noștri din producția internă, furnizori la export, au deja încheiate contractele pe o anumită structură a costurilor, o majorare șoc a costurilor îi face să nu-și mai poată onora contractele. Dacă nu-și onorează contractele, unii dintre ei vor intra în insolvență, unii vor intra în faliment. Sunt deja șapte mii de companii care au intrat în faliment în ultima săptămână. Problema este că noi, la acest nivel al costurilor nu mai putem să procesăm nimic pe teritoriul României, adică toate activitățile noastre care ne-ar mai fi putut ajuta să valorificăm materiile prime de pe teritoriul României, și mă refer aici de la grâu, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, porumb, toată zona agricolă, până la zona industrială, cu care mai puteam să ne permitem să mai rezistăm în piață cu anumite componente. N-o să mai putem să procesăm și nu mai putem procesa chiar alimentele de bază. Când nu-ți poți procesa alimentele de bază, vei fi obligat să vinzi grâul, floarea soarelui, materia primă, o vinzi, o dai unui alt stat european, din păcate dăm în Ungaria, dăm în Franța, dăm în Spania grâu sau floarea soarelui și primim înapoi ulei și pâine congelată. Or, acest lucru creează un lanț vicios și ne va îngenunchea din punctul de vedere al pierderii de activitate, pierdere la bugetul de stat și pierdere de resursă umană, pentru că atunci când închizi activități, oamenii aceia sunt disponibilizați și vom fi în continuare furnizări de resurse umane în vest. Această problemă este, după părerea mea, o problemă de securitate națională, ea trebuie să fie subiect de analiză imediată în CSAT, în care să se stabilească un set de măsuri cu aplicare urgentă, și un set de măsuri pe termen mediu și lung. Setul de măsuri de aplicat imediat este să îngheți prețul, după părerea mea producătorul să pună ce preț vrea el, dar nu peste o limită, stabilită, dau exemplu anul trecut s-a vândut cu 80 de lei, îngheț prețul la 80 de lei și toate prețurile de peste 80 de lei, cum se practică astăzi, 247, 245 și așa mai departe, tot ce este peste 80 de lei trebuie colectat la bugetul de stat cu destinație consumator vulnerabil, iar consumator vulnerabil, de data aceasta, în această categorie poate intra și industria, pentru că am vulnerabilizat-o cu aceste prețuri. Al doilea set de măsuri, și care este resimțit foarte acut este cel al stabilirii și realizării unui plan de acțiune pentru investiții. Investițiile în producție au fost cele mai sărace în ultimii treizeci de ani, producătorul a fost lăsat în brațele statului român, deși atunci când a fost propus și impus procesul de privatizare atunci s-a spus că trebuie realizat din două motive: unu, pentru că statul este un prost manager și doi, pentru că trebuiesc monitorizate costurile pe fiecare tip de activitate în lanțul valoric de la producție până la consumator. Da, numai că s-a privatizat întâi distribuția, adică zona unde avem cash-ul de la populație, și nu a fost niciun interes pentru zona de producție, care și astăzi în procent de 75% este tot în mâna statului, după 30 de ani. Dacă statul era ineficient trebuia să ne batem ca să scoatem statul și din zona de producție, nu numai din zona de distribuție. Ori, rămânem în zona de producție, o zonă fără investiții… acum am ajuns să fim importatori net din exportatori net de energie electrică, și plătim prețuri foarte mari ca urmare a creșterii prețului pe emisiile de bioxid de carbon care sunt folosite astăzi ca element coercitiv pentru a scoate fosilul din mixtul energetic. Cu alte cuvinte, de la 7 euro/tonă de emisii, la 63 cât e astăzi, acest preț nu a mai putut fi suportat de către producătorii de energie pe bază de cărbune, și nu a mai încăput în piață. Nenorocirea este că atunci când el a adăugat la prețul lui de prducție, oricum cel mai mare din piață, la acel preț s-a aliniat și hidroenergia și nuclearul, deși ei nu aveau nicio rațiune să se ducă acolo cu prețul.
Mai ales că energia nucleară e cea mai ieftină cu putință.
Ei, și atunci am înregistrat o creștere, tot subiectivă, la cea mai ieftină energie din piață, care s-a dus la aceeași cotă cu prețul energiei pe bază de cărbune. Și de aceea înregistrăm creșteri de două sute la sută la producția de energie, care se adaugă prețurilor majorate de la gaze naturale și influențează direct și cei 17% de enegie electrică produsă pe bază de hidrocarburi. Deci noi acum suntem într-un șoc, realmente un șoc, fără ieșire dacă nu se intrevine în mod drastic cu măsuri administrative. Situația este recunoscută ca fiind excepțională! Fiind excepțională, se impun măsuri excepționale. O măsură excepțională este să nu mai ții seama de regulile de piață și să intervii administrativ până se depășește perioada de criză.
Ceea ce se întâmplă în multe țări europene în acest moment.
Ceea ce deja câteva state europene au și promovat aceste măsuri și au și declarat public acest lucru. Și sunt state cu tradiție în respectarea regulilor de piață. Deci au ajuns la această concluzie. Prin urmare, fiind o situație excepțională, CSAT-ul trebuie să decidă să impună măsuri excepționale administrative pe care trebuie să le ia guvernul, se colectează tot ce este peste acel preț înghețat, dacă cineva mai majorează, tot ce se majorează se colectează la bugetul de stat și de acolo dirijat exclusiv, exclusiv pe zona de consumator vulnerabil. Iar la investiții trebuie făcut un plan de acțiune urgent, în care zonele prioritate trebuiesc definte, și început lucrările acolo și susținute pe seama surselor de finanțare în special acum din axa 10 de dezvoltare din PNRR și care este dedicat special zonelor care au avut exploatări de cărbune. Adică, la ce mă refer? Avem Iernutul, într-o fază de 80% realizată lucrarea și înghețată, aia trebuie deblocată și terminată cu termen. La 1 iunie ați terminat investiția. Lucrări în hidroenergie, finalizate 95% și înghețate pe diverse motive. Imediat deblocate și duse la bun sfârșit lucrările respective! Deblocate și începute lucrările în regenerabil onshore/offshore, dar mai ales offshore pe vânt. Toate aceste lucrări de investiții sunt cruciale, sunt obligatorii pentru a ne reechilibra din punct de vedere al abundenței de energie în piață și al siguranței în funcționarea sistemului energetic național. După care, trebuie rapid discutate și prioritizate sistemele de dezvoltare ale segmentului național de transport și de interconectare a acestuia. Pentru că noi acum suntem strangulați. Noi am închis capacitatea de la Deva, dar noi nu putem importa mai multă energie și ca atare suntem strangulați undeva la 2,1 terawați anual pe zona de interconectare. Și, ca urmare, neputând importa mai mult, suntem în situația în care suntem limitați de la import, pierdem capacități de producție din intern și rămânem vulnerabilizați exact pe zona unde avem cea mai mare foame de energie, în încercarea de a ne redresa economic. Ori, cele două măsuri, creștere de preț la gaze, creștere de preț la emisii de bioxid de carbon în momentul de față sunt lovituri de berbec date competitivității economiei românești. Nu e de ales, trebuie să recunoaștem deschis că la noi situația este mai gravă decât în alte părți, că trebuie să avem intervenție administrativă, că trebuie să ne dirijăm banii cu prioritate către aceste investiții și că trebuie să impunem un preț, cel puțin pentru șase luni, pentru trecerea iernii, pentru că altfel, ele se vor duce într-o stare de revoltă, revolta va agrava starea de fapt a tuturor lucrurilor, în sensul că până acum majorările practicate la nivelul a 2,7; 4,5; 7 cel mai mult nu au determinat o reacție virulentă, vehementă a populației, dar în momentul în care populația este obligată și le-au venit deja facturi cu 200 % mai mari, le va afecta bugetul familiei, și așa în România, până la 4 milioane de lei în această marjă, pe gospodărie, avem 86% din populația țării, iar acum facturile se duc cu un cost peste 4 milioane, deci vor da banii aproape numai pentru utilități. De unde mai dau bani pentru mâncare, sau pentru medicamente, sau pentru haine, sau pentru educația copiilor? Ori dacă se ajunge la foame, aici se dezvoltă niște sentimente ancestrale care duc direct în revoltă. Vă amintesc că în Bulgaria, la o creștere de doar 13% a prețurilor, a fost dat jos guvernul. Ori asta ne mai lipsește, o criză guvernamentală, generată de criza economică. Ar adânci și mai mult criza, și ar vulnerabiliza și mai mult nivelul de trai. Sunt situații, încă o dată, excepționale, și pentru care CSAT-ul este singura instituție acum menită, într-o situație atât de dificilă, sensibilă, care vizează securitatea națională, să se reunească, să recunoască starea de fapt și să impună acest set de măsuri la care să participăm cu toții, absolut toți. Aici cred că toate forurile… ceea ce faceți dvs. acum, prin informare, prin popularizarea acestor cauze și conștientizarea lor… dar și insitutele Academiei, care înțeleg acum că lucrează la un studiu de impact încercând să atragă atenția asupra felului în care se propagă în economie și în segmentul social acete creșteri fără precedent… Toată lumea trebuie să participe, cu toții trebuie să participăm în a a identifica, pe de o parte, cauzele, pe de altă parte soluțiile pentru a depăși acest moment destul de dificil pentru România.
D-le Iulian Iancu, vă mulțumim foarte mult și nu rămâne decât să sperăm că toți cei care au pîrghiile administrative în mână vor face ceea ce trebuie pentru a redresa situația și pentru a permite reluarea ciclului de dezvoltare a României.
Și eu îmi doresc acest lucru și vă mulțumesc foarte mult că sunteți atât de preocupați și de implicați în a informa și a ajuta publicul larg să conștientizeze aceste cauze și potențialele măsuri.
Interviu realizat de Cezar Corâci
