Un virus misterios ”cotropește lumea”, iar experții spun că este mai greu de tratat decât gripa – titrează Express.
Nu știm prea multe despre Grace Piercy, Kit Roberts și Rory Gannon de la Express, dar ei au multe de spus despre cel mai ”recent virus” care – cu părere de rău că îi dezamăgim – nu este nici pe departe chiar atât de misterios.
În primul rând să le cităm afirmațiile:
”Se spune că o <<boală incurabilă>> se răspândește rapid, lăsând în urma sa o sumedenie de pacienți bolnavi, a avertizat un expert în sănătate. Dacă aveți ghinionul de a o contracta, s-ar putea să trebuiască să aveți multă răbdare.”
„Virusul este destul de contagios și mai periculos decât alte virusuri – săpunul, apa sau dezinfectanții obișnuiți nu îl pot ucide, așa că tinde să reziste mai mult în mediul înconjurător.”
V-ați prins deja?
„Afecțiunea se răspândește prin contact apropiat.”
Hmm, deci de data asta nu pe calea aerului?
Printre alte simptome s-ar putea număra diareea sau conjunctivita, dar ele pot fi foarte variate, deoarece există peste 60 de tulpini.”
Mai aveți vreo îndoială?
Cei de la Express vorbesc despre…….. Adenovirus.
Ceea ce omit ei este însă că adenovirusurile au fost descoperite pentru prima dată în 1953, când cercetătorii de la US National Institutes of Health, conduși de Wallace P. Rowe, le-au izolat din țesutul adenoid uman.
Au fost numite adenovirusuri deoarece au fost găsite inițial în adenoide, fiind curând recunoscute ca principalele cauze ale infecțiilor respiratorii, conjunctivitei și ale altor boli.
Există peste 80 de tipuri de adenovirusuri umane recunoscute, cu aproximativ 60 de serotipuri bine stabilite, în funcție de actualizările clasificării. Ele sunt grupate în șapte specii: Adenovirus uman A-G.
Sunt virusuri ADN, deci suferă mutații mai lent decât virusurile ARN. Adenovirusurile se schimbă, dar nu se transformă. Ele produc tipuri stabile, nu variante cu evoluție rapidă, motiv pentru care a vorbi despre „variante de adenovirus” reflectă de obicei un ”limbaj COVID” de împrumut, mai degrabă decât realitatea virologică.
Adenovirusurile provoacă de obicei infecții plictisitoare, de zi cu zi – răceli, iritații oculare sau diaree – și nu nu boli misterioase, provocate de noi „variante” apărute brusc. În plus de asta, în ciuda nivelului atât de scăzut al informațiilor privitoare la bolile bărbaților care au relații sexuale cu alți bărbați, mass-media ar putea afla, încetul cu încetul că, deși ne gândim adesea la aceste virusuri ca la agenți ai „răcelii și gripei”, anumite tipuri au o afinitate specifică pentru tractul genital și rectal și sunt din ce în ce mai recunoscute ca o cauză a infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS), în special în rândul categoriei mai sus menționate. Adenovirusul este o cauză de lungă durată a bolii asemănătoare gripei (ILI), în special la copii, fiind urmărit timp de decenii. ILI este o categorie de simptome, nu un diagnostic, iar fiecare creștere a tusei și a febrei nu necesită un nou agent patogen, o nouă variantă sau o nouă teorie. Faptul că adenovirusurile își fac treaba lor de adenovirusuri este ceva foarte normal și nicidecum un mister. Este păcat că jurnaliștii nu cunosc aceste lucruri și nu s-au sinchisit să-și verifice informațiile înainte de a scrie pe această temă.
Adenovirusurile sunt învelite într-o capsidă proteică dură, pe care săpunul nu o poate descompune. Săpunul și apa pot îndepărta fizic adenovirusul de pe mâini (prin spălare), dar nu îl inactivează, așa cum se întâmplă cu virusurile încapsulate. Atunci când vrem să distrugem adenovirusurile, este preferabilă dezinfecția suprafețelor cu înălbitor (hipoclorit de sodiu). Acesta acționează prin oxidarea învelișului proteic și a materialului genetic al virusului, „distrugând” virusul într-un mod în care alcoolul nu o poate face.
Adenovirusurile circulă pe tot parcursul anului. Nu preferă iarna, precum virusul gripei, și nu devin brusc mai active doar pentru că a venit Crăciunul.
Faptul că mass media scrie despre ele, nu înseamnă că avem de-a face cu niște virusuri noi, sunt exact aceleași și au același comportament. Doar titlurile de presă sunt noi.
Carl Heneghan este profesor de medicină a Universitatea din Oxford, director al CEBM (Centre for Evidence-Based Medicine) și medic generalist de urgență. Apare frecvent în mass media.
Tom Jefferson este epidemiolog clinician.
Traducerea si adaptarea: Nedeea Burcă
Sursa: aici
