continuarea interviului precedent
Da, dar în cazul EXXON. Cel puțin în cazul EXXON-ului ar fi absurd pentru că garanțiile de securitate România le asigură, prin baza americană de la Deveselu, prin extinderea…
Să nu ne păcălim. Noi vorbim aici de un agent economic care-şi face analiza de business în boardul propriu asupra gestionării unor obiective după criterii exclusiv de business .
De acord, dar garanţiile de securitate le dă America, statul din care provine EXXON-ul. Nu numai România, care probabil că n-ar da suficiente garanţii.
Aici trebuie să ne uităm că aceste companii, eu consider că au fost oneste când au zis că a fost decizie de business. Îi analizez din punct de vedere al business-ului. Dacă au descoperit rezerve uriaşe în continentul african, în comparație cu cele din Europa, atunci e foarte îndreptățită decizia.
De acord, dar pentru România este…
Pentru România este o abordare strategică, inclusiv de securitate.
Important e cui vorbim de aceste companii.
Este crucial, este elementul la care am ţinut cel mai mult. Adică nu ne este indiferent dacă în locul EXXON-ului intră Romgaz-ul, ceea ce eu îmi doresc personal, am şi făcut propunerea asta oficial, sau MOL-ul. Adică MOL deja s-a pronunţat public. „Domnule, gazele din Marea Neagră trebuie folosite la procesare chimică în Ungaria”!
Sau Gazprom-ul?
Dacă este OMV este implicit şi Gazprom-ul pentru că ei au fost strategic mereu împreună.Vezi și ultima decizie a SUA de a sancționa OMV tocmai datorită susținerii pentru GAZPROM în proiectele ce vizează alimentarea cu gaz natural Uniunea Europeană.
Dacă e MOL?
Dacă e MOL, atunci e vecinul nostru, care pe lângă conotaţia de natură economică, este și cea de cooperare strategică.De ce nu ar valorifica gazul natural prin procesare chimică, dar la noi, în România. Nu putem accepta ca un motor economic să fie făcut în cealaltă ţară din moment ce cheia este materia primă din România. Ei nu pot să facă acel obiectiv economic fără materia primă care este gazul natural. A, îl pot luat din altă parte, adică din Rusia. Da, se poate. Dar, dacă-l revendică pe cel din România propunerea mea este să facem procesarea pe teritoriul României. Aşa este firesc. Pentru că este o materie primă care trebuie să se închidă în procentul cel mai important în economia românească, în locuri de muncă, în echilibru macroeconomic în plus valoare, etc.
Are România vreun cuvânt de spus în aceste tranzacții?
Da. Se poate aici pentru că de fiecare dată EXXON-ul ca operator licențiat de Agenția Naţională de Resurse Minerale trebuie să ceară aprobarea Agenţiei Naţionale pentru tranzacţii şi atunci sunt două abordări:
- Ei sunt companie din SUA adica statul care ne este partener strategic şi
- Este totuşi o autoritate a statului român care trebuie să se pronunţe
Deci în mod normal, dacă suntem reprezentaţi corect putem fi avantajați la finele acestui transfer. Pot intervini însă problemele de vulnerabilitate, despre care vorbeam şi mai înainte, respectiv despre riscurile legate de competenţa reprezentanţilor instituţiilor statului român, atunci vom putea controla transferul concesiunii și al condițiilor din Acordul Petrolier.Din păcate, guvernamental am avut foarte mult timp incompetenţi în funcție cheie. Acest fenomen a condus în ultimii 30 de ani la un proces distructiv pentru România. Deci acestea sunt riscurile. Însă, în mod normal, nici EXXON-ul nu are intenţia să joace incorect faţă de România și nici România nu şi-a pierdut instrumentul de control.
Cum și-a jucat România cartea în marile trasee de transport a produselor energetice.
Am reuşit să transformăm România într-o “pată albă” pe harta noilor coridoare de transport hidrocarburi. Asta am reuşit. Acum România este o pată albă în sensul că ne-am aşezat în vitrină şi-am ţipat la toţi, noi considerându-ne în această zonă cei mai importanţi actori geostrategici.
Şi de neocolit geografic.
Şi am sfârşit prin a rămâne o pată albă, toate traseele ne ocolesc.
Inclusiv South Stream.
Inclusiv South Stream la vremea respectivă. Adică noi ce-am văzut? Puteam să fim tranzitul dinspre Marea Caspică, respectiv proiectul TAP si TANAP trebuia să se închidă în Nabucco. S-a jucat pe lângă noi şi noi n-am știut să ne jucăm cartea diplomatică, astfel încât Rusia a negociat cu Ungaria separat, cu Austria separat, cu Bulgaria separat și au omorât proiectul Nabuco. Au creat proiectul Turkish Stream, care a înlocuit proiectul South Stream, iar acum ni se face solicitarea să ne fie traversat teritoriul României cu o conductă, care nu lasă nici un metru cub de gaz natural dinspre Bulgaria în România, şi care se duce direct în Moldova, Ucraina sau mai exact Transnistria. Cam cât de mare să fie sfidarea ca să ajungem într-o astfel de situaţie? Cu alte cuvinte pe nord suntem ocoliţi şi s-a ajuns la varianta Nord Stream, pe sud este Turkish Streamul unu şi doi, cu care suntem iar ocoliți. Nu avem nici un proiect la care să fim racordaţi pe zona de transport gaz natural sau de transport de petrol, cu alte cuvinte am sfârşit prin a ne vulnerabiliza pe termen lung securitatea energetică a ţării.Dacă nu suntem atenţi şi permitem şi un export masiv de gaze din producţia proprie o să intrăm într-o vulnerabilitate uriaşă de risc privind dependenţa de materia primă energetică, ceea ce este cel mai mare pericol pentru abordarea strategică şi de securitate a României.
Aş fi vrut să vă întreb dacă are şanse România să devină un hub energetic regional, dar mi-aţi răspuns.
Păi, dintre toate statele din zonă România îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi pruducător regional, dar nu facem nimic. Adică, pentru a fi un hub regional îţi trebuie aşa: să ai rezerve, să ai capacitate de depozitare şi de transport și platformă de tranzacționare. Nu facem nimic şi riscăm să pierdem o astfel de oportunitate uriaşă, iarăşi cu efecte şi cu riscuri foarte mari pentru viitorul României.
Cum vedeţi utilizarea optimă a resurselor de gaze?
Vă spuneam, din punctul meu de vedere sunt trei modalităţi imediate de valorificare a lor:
1) Producţie de energie în cogenerare în marile oraşe ale României imediat şi în nodurile sistemului de transport energetic naţional. Aş face la Constanţa, Galaţi, Bucureşti, Craiova, Oradea, Arad, Satu Mare, Baia Mare, Iaşi, Bacău, Ploieşti, Braşov aceste capacităţi noi de producție energie in cogenerare. Aş face de asemenea, la Deva, pentru a înlocui capacitatea existentă pe cărbune, o capacitate de producție energie electrică de minim 400 megawatti.
2) Procesare chimică.
3) Îngrășăminte chimice
4) Jocul pe zona de stocare, de înmagazinare subterană a gazelor naturale. Acestea sunt obiectivele pe care eu le-aș avea în vedere imediat pentru a ne valorifica acest potențial unic, și care, culmea, este și cel mai important pentru tranziția energetică în care se află România și Europa.
Dacă nu vom avea actorii decidenți capabili să înțeleagă mai întâi abordarea și viziunea, să fie capabili să se bată pentru că nu suntem singurii, după cum vedem, care își doresc aceste obiective, atunci România va fi condamnată la a-și mări dependența de import și se va vulnerabiliza din punctul de vedere al securității economice și naționale. Gazele noastre sunt dorite tocmai pentru că în tranziție ele sunt cele mai importante și se vând foarte sigur și se vând la un preț foarte bun. Dar ele sunt dorite pentru a fi procesate chimic la alții. Ce interes au ei să le proceseze la Pitești? Nu, le procesăm la Viena, le procesăm în Ungaria, le procesăm în Germania, nu știu, în altă parte dar nu pe teritoriul României. Acolo sunt locuri de muncă, sunt motoare economice, la noi este o materie primă pierdută. De aceea e atât de important să ne batem, să avem capacitatea, demnitatea să ne reprezentăm profesionist în dezbateri pentru că în fața argumentelor bine construite nu mai poate nimeni să ne acuze că suntem antieuropeni. Nu, suntem mai europeni decât ei, dar valorificăm pe teritoriul Europei pe teritoriul țării noastre care e teritoriul Europei.
În orice caz creșterea competitivității unei țări nu se poate realiza prin exportul de materii prime.
Este teoria de bază, esențială, dar cu atât mai mult pentru o economie în proces de tranziție și de transformare profundă.
Sub pretextul eventualei liberalizării preţurilor…
Vulnerabilizată. Economia românească este vulnerabilizată de handicapul de eficienţă tehnologică. Noi avem enorm de recuperat prin a avea cele mai avansate tehnologii. Aşa cum au nemţii, spre exemplu, sau statele vest-europene, ca să putem să ne permitem şi preţuri mai mari la energie. Ori noi am ajuns să suportăm prețuri în anumite perioade din an aproape duble decât se plătesc la gaze în Austria sau Germania şi nu avem tehnologia şi eficienţa lor. Cu alte cuvinte, înregistrăm o lovitură directă dată competitivităţii economiei româneşti. Ori, acesta este o altă abordare cheie pentru că ea ce face? Lovește în resursa umană, în momentul în care se închid aceste capacități am pierdut resursa umană. Resursa umană migrează către statele respective care își mențin capacitățile în funcțiune și absorb forța de muncă a României încă calificată și intrăm într-un cerc vicios din care nu mai putem ieși, iar dacă “mâine”, prin miracol am avea îndeplinite toate condițiile pentru mari investiții, nu am mai avea resursă umană. De aceea lanțul trebuie privit în ansamblul lui. Adică să-l privim de la demografie, de la valorificarea și educarea în școli, în licee, în facultăți a tinerei generații și definirea și valorificarea ei în obiective strategice atât energetice, dar în general în economia românească, pentru a menține forța de muncă și acești agenți economice în stare de eficiență și competitivitate și a menține forța de muncă aici. Altfel lanțul de vulnerabilitate va crește atât de mult încât România va fi incapabilă să mai poată să reprezinte ceva în domeniul economic sau în oricare alt domeniu. Vedeți că deja din lanțurile valorice despre care vorbeam noi, acum mai vorbim doar de piese de schimb. Mai sunt fabrici pe teritoriul României dar toate fac piese de schimb. Fac cabluri, fac ambreiaje, fac cutii de viteză. Dar noi nu mai facem în ansamblu produsul finit.
Și pentru asta chiar și imaginea publică este că industria românească a dispărut.
A dispărut din punct de vedere al “lanțului de valoare”.
Ceea ce nu adevărat.
Aș mai pune o întrebare. Din tot ceea ce ați spus a fost subliniat caracterul evident de element de securitate națională a siguranței energetice. S-a discutat în CSAT în ultimii ani problema unei strategii energetice?
A fost o singură solicitare de abordare a domeniul energetic în CSAT înaintată de mine, personal, în nume propriu, referitor la modul de valorificare a resurselor de gaze naturale pe teritoriul României și în special din Marea Neagră. Din păcate am avut neplăcuta surpriză să văd că CSAT-ul a declinat analiza spunând că este exclusiv resortul guvernului. Or eu cred că este cea mai importată analiză care se poate face în CSAT pentru că vizează direct securitatea energetică a României.
A fost cunoscută și este cunoscută poziția dumneavoastră legată de resursele naturale ale României, de monopolul instituit de câteva firme. Hai să nominalizăm OMV-ul care se știe că are un acționariat care provine și din zona Rusiei. Vi s-a creat o imagine publică de om al Rusiei. Cum explicați acest paradox?
Dacă la început puteam spune acest lucru, că este foarte greu să te aperi de o astfel de acuzație, vocea ta poate să nu fie ascultată de nimeni, totuși de la momentul în care s-a lansat acuzația, respectiv 2008, până astăzi, au trecut 11 ani. Deci o decadă, mai bine de o decadă. Într-o decadă oricine de pe teritoriul acestei țări, dar mai ales Serviciile Speciale ale României ar fi putut să fie întrebate de oricine, sau chiar “de ele însele” și să se lămurească cu statutul de kgb-ist al meu personal sau al oricărui om de pe teritoriul României. Și atunci ce vedem? Că această acuză este o invenție care apare de fiecare dată atunci când există un reprezentant, un demnitar al statului român care ia explicit apărarea statului român, apararea intereselor naționale.
În ce mă privește, anul 2008 a fost un an reper, cu un conflict uriaș, din păcate cele mai importante teme, cu un risc foarte mare de conflict au fost pe masa comisiei pe care am condus-o eu și pe care o conduc in prezent.Au fost multe teme foarte sensibile ce au vizat siguranța și securitatea României unele chiar cu implicații penale. Abordarea mea n-a fost niciodată o abordare netransparentă. Eu am fost obligat să acționez doar transparent pentru că această comisie își desfășoară lucrările transparent, în dezbatere publică fiind printre puținele comisii care are dezbaterea transmisă și înregistrată online. Invitații sunt inclusiv de la presă. Cu alte cuvinte deciziile mele n-au putut să nu fie transparente. Nu aș vrea sa dezvolt pentru că ar lua ore o dezbatere pentru fiecare subiect grav în parte, dar aș menționa ca teme foarte grave Comisiile de anchetă la care am fost președinte cum ar fi: Comisia de anchetă pentru cazul Sterling , Comisia de anchetă pentru „băieții deștepți”, Comisia de anchetă pentru prețurile din energie , liberalizarea prețului la gaze, exportul de gaze naturale, legea minelor și cel mai sensibil legea offshore privind gazele din Marea Neagră.
De altfel, toate deciziile și vorbim acum ale operatorilor în general, care nu erau în concordanță cu interesele strategice ale României au avut în mine un adversar. Sunt profund atașat valorilor europene și interesului României ca stat membru al UE. Pentru că cele mai sensibile subiecte au fost legate de securitatea energetică a României și in special de gazele naturale ale țării noastre, s-a creat impresia ca aș avea ceva cu OMV. Aici, aș exemplifica problema exportului de gaze al României, subiect abordat prin 2006. Atunci, am inițiat un proiect de lege prin care am impus ca exportul de gaze din România să se realizeze doar după acoperirea consumului intern, atât timp cât nu avem asigurată diversificarea surselor de gaze naturale din import.
Noi, așa cum se știe importăm dintr-o singură sursă respectiv, Rusia. Când o să avem diversificare nu mai este o problemă, dar până atunci nu putem să ne vulnerabilizăm securitatea energetică a României. Atunci a fost un moment de conflict extrem de ridicat. Aș sublinia însă, conflictul la zi – cel al liberalizării prețului gazelor naturale și înghețarea prețului prin OUG 114/2018. Am atenționat încă din decembrie 2104, că nu poate fi 2014 momentul liberalizării pentru că nu este pregătită în România nici piața, nici populația, nici consumatorul.
Ce spune astăzi ministrul actual al Economiei?
„ Domnule, nu putem să luăm nici o măsură referitoare la revenirea la OUG 114/2018 privind prețul gazelor naturale decât începând cu anul 2021”. Deci, am ajuns la ceea ce le spuneam în 2014, respectiv că doar 2021 este momentul până la care ar trebui să ne pregătim, să ne creem toate instrumentele de piață ca să creem o minimă transparență, ca să creem o minimă șansă de atenuare a creșterii prețurilor.
V-am dat doar câteva exemple din aspectele de conflict direct înregistrate în ultimii ani. Doar enumerându-le, vedeți că eu nu am avut ceva personal cu OMV-ul și cu atât mai puțin cu cineva dintre reprezentanții conducerii OMV- Petrom , pentru că, din punct de vedere relațional, personal, relația a fost foarte bună. Noi vorbim aici de interesele strategice ale unei companii care are propria ei strategie deservindu-și niște acționari și interesul strategic al României cu propria ei strategie, deservindu-și populația și interesul ei economic. Când apar conflicte aici, eu sunt obligat să iau apărarea României pentru că eu am depus jurământul pe Biblie și pe Constituție când mi-am început mandatul de parlamentar. Și nu pot să mă joc cu jurământul depus. Evident, că pentru mine ar fi fost foarte ușor, cum vedeți că au făcut mulți alții, să fiu de partea operatorului economic. Am un mandat de câțiva ani, am plecat după care o să-mi găsesc un loc de muncă favorizat sau poate chiar la acel agent economic. Nu am făcut și nu fac acest lucru. Dar prețul plătit a fost foarte mare. Adică în urma acestor bătălii, iar cea mai puternică tensiune și cel mai mare stres a fost legat de legea off-shore privind gazele din Marea Neagră, am sfârșit înregistrând un infarct în pline dezbateri.
Adică prețul este uriaș. Situația de tensiune și conflict și primirea de etichete în genul celei de „cel mai important spion al Rusiei”, i-a generat mamei mele comoție cerebrală, adică răul suprem mie mi s-a făcut, nu mai au ce alt rău mai mare sa-mi facă .
Însă, exemplul meu ar trebui să fie cred, un studiu de caz și de analiză, pentru că dacă noi ne expunem, demnitarii acestei țări, rând pe rând și-i lăsăm singuri, iar în spatele lor nu se află nimeni când ei se bat pentru această țară, nu va mai vrea nimeni să se lupte pentru țara noastră, pentru valorile acestui neam, pentru poporul român.
